O lectură uşoară

suferinţa îşi caută armonia sa
în lirism, în misterul naturii, pentru noi
doar o lectură uşoară, pentru mine corul
din întuneric
spărgând ferestre, sticla lor vopsită cu negru

vă încearcă unde pioase, moi
catifelate, poate şi o lacrimă
când cânepa nopţii mi-e cămaşă...
..........................................
poetul nu mai există în realitatea aceasta
el este ancorat împreună corăbiilor
din porturi departe, departe
păduchii, setea, ţipătul imploziv aparţin
altui trup insensibil şi totuşi înfricoşat
de lirism – neştiind a-l numi astfel,
de misterul naturii căutându-l instinctiv
armonia negăsind-o în suferinţă, nici
în surâs, nici în iluzia că un poet a trecut
vreodată prin trupul lui, părăsindu-l apoi
într-o dimineaţă de iarnă.

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

trec…

dansând pe sârma aceasta
violet-aurie
am tânjit la aplauze, la nume
nu ştiam
că fiecare clipă este un capăt
– şi că nu sunt egale…
ţărâna oarbă mă poartă
aşa de puţin cântăresc, încât
firul mi-a dat iluzia rădăcinii!
Confesiunea aceasta
despre fiindul meu, nu vă tulbure:
nici pietate… şi nici să vă încânte
păstraţi numai mirarea lină, gest
ca un ridicat scurt de sprâncene…
trec
sperând tainic la un apoi
unde să fiu eu sârma
violet-aurie… măcar
viţei din via altui mâine

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâinea mea…

ce gust are
speranţa, ce gust are
aşteptarea când un capăt
înseamnă îndrăzneala să iei
de brâu libertatea
şi să-i arăţi toate visele tale
cele puse la uscat
precum peştii la coardă pe prispă
precum strugurii în podul casei…
celelalte moi, jilave, gata-gata
să-ţi cadă frunţii brumă rea
celelalte tainice
la care tu ajungi doar
cu inima în căuşul palmelor

ce gust are speranţa când
afli că ea munceşte în schimburi
pentru cea din schimbul trei plângi
apoi dimineaţa
nici nu te mai gândeşti că va fi
o altă dimineaţă, îţi ajunge aceasta
întreagă
ce gust are ochiul
celui care priveşte din ce în ce
mai departe sau doar departe
ce gust are strângerea de mână
la hora celor care trudesc
fără să te fi cunoscut vreodată
ca tu să crezi că speranţa
mai are speranţă!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonia pentru mine este puterea de a merge mai departe şi de a nu renunţa. Atunci când simt că în balanţă înclină mai mult disperarea decât speranţa îmi revin prin muzică, prin apropierea oamenilor care îmi sunt dragi. Depinde cu cine compari disperarea ta şi eu cred că în suferinţă trebuie să te compari cu cei mai nefericiţi ca tine. Întotdeauna există nenorociri mai mari decât cea proprie.

citat clasic din Tatiana Stepa
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când o relaţie se încheie, să accepţi realitatea este mult mai sănătos decât să suferi pentru că iluziile tale nu s-au materializat. Mare parte din suferinţa pe care o simţim când o relaţie se încheie este dată de imaginile mentale pe care le-am construit de unii singuri, de iluziile şi speranţele nerealiste pe care ni le-am hrănit în ciuda evidentelor, din orgoliul rănit şi din egoismul care nu ne-a fost satisfăcut. Un om raţional nu are nevoie de povesti şi iluzii pentru a putea să se bucure de viaţă. Ia lucrurile aşa cum sunt, le acceptă şi nu-şi creează suferinţe inutile pentru că realitatea este diferită de fanteziile din mintea sa. Realitatea, dacă ştii să te bucuri de ea exact aşa cum este, nu are nevoie de înflorituri şi fantasme. Iar atunci când trăieşti ancorat în realitate, aşa cum este ea, o accepţi fără să îţi doreşti să fie alta. Astfel, trăieşti cu ochii deschişi o relaţie, îi simţi etapele, îmbunătăţeşti acolo unde se poate, însă dacă ea se termină, accepţi cu demnitate, închizi capitolul şi mergi mai departe. Trăind în acest fel eviţi multă suferinţă inutilă.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă de poet

mai bine să-ţi asculţi inima şi să greşeşti
decât să trăieşti cu regrete tardive
mai bine să investeşti în dragoste şi suferinţa ei
decât să-ţi vinzi sufletul
pentru o stare de bine
doar pentru o stare de bine

poetul tot poet rămâne
şi chiar dacă-i rătăcitor printre cuvinte
sau exilat departe pe o insulă pustie
poetul tot poet rămâne
cu inima lui uriaşă
cât o patrie
bătând în pieptul unui copil

căci asemenea unei plante fără lumină
în trupul omului fără dragoste
creşte o mătrăgună
înveninîndu-i sângele

numai cine cunoaşte singurătatea
va stăpâni cuvântul
numai cine cunoaşte durerea
va stăpâni timpul
numai cine greşeşte şi recunoaşte
îşi va primi iertarea

nu, nu, aceasta nu este o poezie
şi nici o lecţie de viaţă

este oglinda
în care se priveşte un poet
cu inima lui uriaşă
cât o patrie
bătând în pieptul unui copil

poezie de Ionuţ Caragea din Absenţa a ceea ce suntem (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine

am învăţat să nu mă nasc, mai ales
când
mi-e dor de tine

ştiu, ştiu
o să-mi spui
răzând
cu ochii plini de stele:
viaţa pentru mine
esti tu
nimeni altcineva!

mai târziu am învăţat să nu mă nasc
nici când
mă iubeşti
nici când mă urăşti
atunci
pentru tine
eu doar nu sunt

nu ţi-am cerut
să mori
nici când te-am urât cel mai mult
nici când te-am iubit
doar că
de la o vreme
am învăţat
cum să dorm cu tâmpla zdrobită

gândul acesta că te-as iubi nu e făcut
pentru minte
ci pentru o tăcere stingheră,
înfiptă adânc
în amândoi

si in el, iubito,
îmi aud rănile zvâcnind
sau...
poate că nu

poate că
ele mă aud pe mine.

poezie de Nicolae Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există niciun lucru care să fie veşnic plăcut, pentru că natura noastră nu este simplă, ci include şi un al doilea element, diferit de primul, în virtutea căruia suntem fiinţe coruptibile, astfel încât, dacă unul dintre aceste două elemente se află în activitate, această activitate este, din perspectiva naturii celuilalt element, contrară naturii; când cele două elemente se află în echilibru, actul ce rezultă nu ni se pare nici plăcut, nici neplăcut. Dacă ar exista o fiinţă cu o natură simplă, aceeaşi activitate ar fi pentru ea totdeauna cea mai plăcută. Dar, pentru noi "schimbarea în toate ne este plăcută" din cauza unei laturi rele a naturii noastre; căci, la fel cum omul rău este schimbător, şi natura care are nevoie de schimbare este rea, ea nefiind bună pentru că nu este simplă.

citat celebru din Euripide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scopul vieţii tale ar fi normal să fie fericirea, nu suferinţa. Suferinţa îţi este dată doar ca să conştientizezi ceva, să înveţi o lecţie, să îţi dai seama că drumul pe care mergi nu este bun pentru tine. Bucuria şi fericirea sunt semnale care îţi arată unde te afli şi pe unde să o iei. Dacă suferi înseamnă că nu este ceva în regulă cu felul în care gândeşti sau trăieşti. Dacă simţi bucurie şi linişte interioară înseamnă că te afli pe drumul cel bun. Eliberarea de suferinţă presupune conştientizare şi schimbare - acţiune. Suferinţa, ca stil de viata, nu este nici benefica şi nici nu trebuie acceptată pentru că ea duce la îmbolnăvire psihică şi fizică. Un om care a înţeles că suferinţa şi bucuria sunt doar indicatori şi călăuze în drumul vietţi, este un om înţelept. Caută să înţelegi mesajele pe care ţi le transmite suferinţa, conştientizează lecţiile ei şi fă schimbările necesare. Astfel dai la o parte obstacolele din calea fericirii tale. Meriţi să fii fericit şi să te bucuri de viaţă!

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scopul vieţii tale ar fi normal să fie fericirea, nu suferinţa. Suferinţa îţi este dată doar ca să conştientizezi ceva, să înveţi o lecţie, să îţi dai seama că drumul pe care mergi nu este bun pentru tine. Bucuria şi fericirea sunt semnale care îţi arată unde te afli şi pe unde să o iei. Dacă suferi înseamnă că nu este ceva în regulă cu felul în care gândeşti sau trăieşti. Dacă simţi bucurie şi linişte interioară înseamnă că te afli pe drumul cel bun. Eliberarea de suferinţă presupune conştientizare şi schimbare - acţiune. Suferinţa, ca stil de viaţă, nu este nici benefică şi nici nu trebuie acceptată pentru că ea duce la îmbolnăvire psihică şi fizică. Un om care a înţeles că suferinţa şi bucuria sunt doar indicatori şi călăuze în drumul vieţi, este un om înţelept. Caută să înţelegi mesajele pe care ţi le transmite suferinţa, conştientizează lecţiile ei şi fă schimbările necesare. Astfel dai la o parte obstacolele din calea fericirii tale. Meriţi să fii fericit şi să te bucuri de viaţă!

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numărul, ca şi armonia, nu admite falsitatea; aceasta le este lor cu totul străină... adevărul este înnăscut şi specific naturii numărului.

citat din Philolaos din Tarent
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ce e de făcut dacă nu mă recunosc?
Nu sunt nici creştin, nici evreu, nici musulman;
Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici ţărmul, nici marea;
Nu sunt nicio comoară a Naturii, nici stelele din cer;
Nu sunt nici pământul, nici apa, focul sau aerul;
Nu sunt nici cerul, nici noroiul;
Nu sunt din India, China, Irak sau Kharasa;
Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;
Nu sunt al Paradisului şi nici al Iadului;
Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.
Locul meu este unde nu este niciun loc,
Urma mea este fără urmă;
Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru că eu aparţin Preaiubitului meu.
Am renunţat la dualitate şi am văzut amândouă lumile ca fiind doar una,
Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te ştiu, pe Tine Te văd, pe Tine Te chem.
Tu eşti cel dintâi, ultimul, cel din exterior şi cel din interior,
Nu cunosc pe nimeni decât pe Tine, Cel Care Eşti
Cupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele două lumi mi-au scăpat din mână.

poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia nu a murit, – nu va muri, pentru că ea este o componentă esenţială a sensibilităţii umane; – ea îşi are locul discret în adâncul fiinţei umane, un modus vivendi a naturii noastre. Aşa credea şi poetul naţional al românilor, acum mai bine de un secol, aşa crede azi şi un tânăr poet al vremii noastre Claudiu Dumitrache, – pe acelaşi meridian, cu alt limbaj, cu alte orizonturi ale recepţiei lirice, cu alt conţinut în vălmăşagul realităţilor contemporane! Lumea cuvintelor încărcate de înţelesuri e purtătoare de mesaje ale poetului care mai crede în miracolul poeziei, în arta sublimării adevărului subiectiv, dar care vorbeşte inimii semenilor săi. Astfel, în "Boemia unui mort" descoperim aceste versuri puse într-o matrice însuşi existenţei poetului, a percepţiei sale. (...) Lirism, modernitate, expresivitate autentică în densitatea şi culorile verbului, poezia lui Claudiu Dumitrache este mesajul unui talent literar în configuraţia tinerei lirici de azi...

Christian W. Schenk în Confluenţe Literare (1 septembrie 2020)
Adăugat de Ionel Cioaba
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am dus departe

Mi-e inima tristă şi plâng,
Iau amintirile pe rând,
Mă scald cu plăcere în tot ce-a fost.
Oare mai are vre-un rost?

Mă duc departe de tine....
Aş vrea să te iau cu mine,
Să-ţi simt în suflet parfumul
Şi să trezeşti în mine masculul.

Să hoinărim împreună prin viaţă,
Eu însurat, tu măritată...
Să nu ne pese de nimeni şi de nimic,
Nici de astrele ce ne prezic.

Să fim împreună mereu,
Iubirea mea, sufletul meu,
Să fim dincolo de viaţă şi moarte,
Să avem doar de veşnicie parte.

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul, pentru a arde, necesită aer. Prea multe cupluri uită să îşi acorde spaţiul necesar pentru ca flacăra dintre ei să ardă cu putere. Astfel, căutând siguranţa absolută, neutralizând autonomia celuilalt, ucidem pasiunea şi sexualitatea şi astfel, distrugem armonia unui cuplu, tăindu-ne într-un fel creanga de sub picioare. Fiecare om ar trebui să aibă o relaţie minunată cu el însuşi astfel încât să facem posibilă o relaţie minunată cu celălalt. Şi ce mai important, să îl încurajăm pe celălalt să descopere şi să îşi creeze o "grădină proprie", să fie o personalitate pentru ca să putem avea o conexiune cu celălalt. Când celălalt nu mai există ca şi individ şi este redus la "noi", cu cine mai creezi conexiune? Dorinţa iubeşte misterul şi distanţa. Să i le acordăm deci, fără teamă, ci cu bucurie şi speranţă.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O poveste mult prea tristă ll

Este iarnă.
În miez de noapte
un om rătăceşte pe stradă.
Foamea l-a scos din casă.
Scotoceşte prin tomberoane,
nu găseşte nimic.
Pleacă mai departe.
Nici el nu ştie unde.
Ajuns la marginea oraşului
se opreşte.
Numai poate înainta.
Obosit, cade.
Nu-i mai e foame.
Nu mai caută mâncare.
De-acum,
el va fi mâncare
pentru sălbăticiuni.

poezie de Dumitru Delcă (6 ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii niciodată nu vor înţelege pentru ce unii dintre ei trebuie să înnebunească, pentru ce există ca o fatalitate inexorabilă intrarea în haos, unde luciditatea nu se poate să dureze mai mult decât un fulger. Paginile cele mai inspirate, din care transpiră un lirism absolut, în care eşti prizonierul unei beţii totale a fiinţei, a unei exaltări organice, nu se pot scrie decât într-o astfel de tensiune nervoasă, încât o revenire înspre un echilibru este iluzorie. Nu se mai poate supravieţui normal după asemenea încordări. Resortul intim al fiinţei nu mai susţine evoluţia firească, iar barierele interioare îşi pierd orice consistenţă.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

lirism

Pentru poet fiecare lucru are "personalitatea" lui şi lirismul înseamnă tocmai dezvăluirea personalităţii latente a lucrurilor. Prin personalitate înţeleg sufletul tainic din lucruri.

definiţie de Nicolae Manolescu în Aparente paradoxuri despre poezie
Adăugat de dumi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De neputinţă şi trudă

ultima filă de fum
se risipeşte
în crivăţ pe braţe de nemir
departe de omul străzii
hologramă de trecut
de chin în formă continuată
in rem
De jure lumea poate
dăltui o viaţă mai bună
oricum ar fi ea cunoscută
doar de fapte bune
utile ca un fast-food în deşert
ca tălpile spre o insulă pustie
departe de omul străzii
De fapt în sala de lectură
e un amestec de yoga şi Buddha
cu teme de cuie şi miros de ceai negru
peste o faţă de masă
către mirare
departe de omul străzii
De aici până la stele
ard becuri întunecate
pentru ochii cadaverici căutând
în absolut toată ignoranţa
departe de omul străzii

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturare

rătăceam într-o lume aşa... cum este ea
nopţile şi zilele se scurgeau pe lângă
până într-o dimineaţă de primăvară când
planeta s-a oprit în ochii tăi, în gestul tău

în clipa aceea m-am născut cu adevărat
în clipa aceea am început să învăţ să merg
de data asta altfel, neatingând pământul sau lucrurile

am început să învăţ să vorbesc, nu prin cuvinte
ci prin toată fiinţa, în apnee sau
respirând dintr-odată tot cerul

tu nu făceai nimic pentru asta
nici măcar pentru setea să-ţi fiu mereu aproape
la tine totul era unic şi perfect

acum, ceva s-a risipit aşa cum rugina
acoperă strălucirea metalului
cum noaptea îşi vâră soarele în sân
şi nu mai ştiu cine am fost, cine sunt

tu eşti probabil într-un loc mai bun
o duci bine sau dai viaţă altor bărbaţi
aşa cum s-a întâmplat mie

şi ce dacă pe mine, pe alţii, ne ucizi astfel
aşa ne ajuţi să înţelegem ceea ce suntem
fluturii clipei opriţi pe buza vasului vieţii, tu

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I-am spus creaturii doritoare din mine

I-am spus creaturii doritoare din mine:
Ce este acest râu pe care vrei să-l traversezi?
Nu sunt în calea lui călători – şi nu există cale.
Vezi pe cineva mişcându-se în jur sau căutând adăpost?

Nu există râu – şi nici barcă – şi nici barcagiu.
La fel, nu există nici parâmă de remorcare şi nici edecar.
Nu există pământ, nici cer, nici timp, nici vad!

Nu există alt trup – şi nici minte!
Crezi că se află un loc unde sufletul va fi mai puţin însetat?
În această absenţă mare nu vei găsi nimic.

Deci, fii puternic, intră în propriul trup;
acolo vei găsi teren solid pentru picioarele tale.
Gândeşte-te la asta cu toată atenţia!
Nu pleca în alte locuri.

Kabir spune: Trebuie doar să renunţi la toate gândurile
care privesc lucrurile imaginare
şi să stai ferm în ceea ce eşti.

poezie de Kabir, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!