Duminica, toate drumurile ar trebui să ducă la biserică.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă în aşa fel încât toate drumurile să ducă în cetatea iubirii.

aforism de David Boia (17 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate drumurile duc spre Roma, iar invers, pe ele, se dăruieşte lumină, ca-n noaptea Învierii, când se pleacă de la biserică.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumurile noastre

"Drumurile noastre toate"
Au dus înspre străinătate,
Azi, când criza e în toi,
Vin drumurile înapoi.

epigramă de Vasile Iuşan (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ştii

sunt zile în care umbrele ies
dintre ziduri
ca ecoul
unui psalm de duminica
ştiu
Dumnezeu şi-a pierdut răbdarea
orice gest
îmi va şterge urma şi
toate drumurile care duc înspre tine

poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am intrat într-o zi într-o biserică. Era o biserică micuţă, improvizată, pentru că se lucra la biserica mare. Eram cu soţia şi, din cauza mirosului abundent de lumânări, tămâie, soţia a leşinat. M-am speriat, am luat-o în braţe şi-am ieşit cu ea afară, pe iarbă. Nu ştiam cum să o trezesc, mă speriasem, era, poate, o cădere de calciu, ştiu eu ce. S-a trezit şi mi-a spus: dă-mi ceva să mănânc. Unde să fug eu duminica, când totul era închis? Am intrat în biserică, era în timpul Liturghiei, şi, în biserică, am găsit pâinile cu lumânări, dar şi-un pluton de babe care le păzea, şi am rugat din suflet să-mi dea şi mie o bucăţică de pâine, că cineva se simte rău.

Dan Puric în Despre omul frumos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străzile şi drumurile

Străzile şi drumurile noastre toate,
Pe margini cu castani şi plopi
Au început să fie bordurate
Dar pe mijlocuri dăm în gropi.

epigramă de Mircea Ursei din revista revista "Cugetul" (2010)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele meu e atât de credincios, că duminica mergem amândoi la biserică.

aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

îţi aminteşti duminicile
petrecute în pat, miracolul
trupurilor încinse?
acum, duminica
mergem la biserică

poezie de Abigail Greene din Fire Pearls: Short Masterpieces of the Human Heart (2006), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

A sosit duminica

a sosit duminica pe nişte roţi ruginite,
noi ne spălăm de păcate şi de funinginea timpului,
ne îmbrăcăm frumos cu nişte halate negre
şi privim pe fereastră la albul zăpezii
care ne fură privirea.
aruncăm toate sentimentele din noi
şi rămânem goi ca nişte amfore antice
cu corpurile noastre eterice
în faţa călăului care are şi el timp de odihnă,
recitând din Biblie Cântarea Cântărilor.
ah, eterne duminici, pline farmec,
nu-i nimic, vor trece, toate războaiele sufletului
şi vor rămâne pasiunile mici care vor linge
praful din amintiri la o masă cu amurg de coniac.
nu vom mai ucide tigri, vom pândi doar
carnea cuvintelor pe care vom frige-o
şi-o vom arunca-n armoniile astrale.
ce, nu ştiţi că pământul se-nvâteşte pentru toţi,
ce dacă e iarnă şi inorogii zburdă prin codri,
ce dacă un vultur ne dă ocol cu simţul lui,
nu murim, nu murim, strigaţi, doar ne plimbăm
într-un carusel, nu vă speriaţi, toate drumurile
duc la râul care ne spală moartea
pe terasa înstelată ā Căii Lactee...

a sosit duminica pe nişte roţi ruginite,
bufonul din noi râde ca un arlechin părăsit pe scenă.
doar călăul îşi ascute securea ca să fie gata ā doua zi.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (10 februarie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promenada

duminica trec pe bulevard
tăceri îmbracate în alb
păcate in robe de popa
tristeţi nici goale macar
duminica zi in calendar
cu haine largi si trupuri stramte
inima nod de cale ferata
traverse de piatra
tunel de carbune
o orga de pasari cununa
pereche de ingeri
duminica vine o veste
în uluita visare
la o zi potrivită
cineva va gândi ca acum
duminica un drum pustiu
prin nimeni cunoscut

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce face o biserică să fie mare în ochii lui Dumnezeu? Participarea, proclamarea, conservarea şi propagarea. Fiecare biserică trebuie să le expună pe toate cele patru.

citat din O.S. Hawkins
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu romanii, ci dacii înrobiţi au construit drumurile Daciei! Şi toate drumurile duceau la Roma! Duceau prada şi bogăţiile furate!

aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existenţial (2017)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumurile

Toate drumurile-s grele
Spre Est, spre Vest sau spre Berceni,
Dar cel mai greu e dintre ele
Drumul înspre... Cotroceni.

epigramă de Vasile Iuşan (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un grup de politicieni care decid să "debarcheze" un preşedinte din cauza moralei sale sunt la fel de răuvoitori ca şi Mafia care încearcă să dea jos un naş (Godfather) pentru că nu merge duminica la biserică.

citat din Russell Baker
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carcalete

Duminica e o femeie
Ca berea blondă şi-aromată,
Din apă, malţ şi din hamei e;
Gutuie pasteurizată.

Duminica e un bărbat,
Deprinde la maturitate,
Într-un butoi neadăpat,
Nuanţe brune sau roşcate.

Duminica mai stau puţin
Plecat pe nicăieri de-acasă,
Beau doar o bere şi-apoi vin
La tine, blonda mea, la masă!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminica până şi odihna se odihneşte.. Duminica e făcută să stai în locul pietrei!

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biserică

Duminica, predicatorii oferă tuturor o şansă – deloc mică –
pentru ispăşirea păcatelor. Convinsă de domnişoara Edna,

merg la biserică. Ea poartă o pălărie lucioasă,
iar eu ţinuta mea de zi cu zi. Bebeluşii-s înfăşaţi în horboţele.

Fete de vârsta mea, unele drăguţe, altele nu prea.
Doamne-n vârstă şi oameni încuviinţând: facă-se voia Ta.

Din când în când domnişoara Edna ridică mâna
în aer şi strigă: Da! Doamne! Povăţuieşte-ne!

Scot pe furiş un pix din buzunar
şi mă plec ca şi cum aş fi scăpat ceva jos.

Corul ţine-aproape de predicator
Murmurând şi bătând din palme ceremonios.

Scriu pe mână-un cuvânt, SPERANŢĂ.

poezie de Jacqueline Woodson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmează

duminica mutului încă o
dată nefastă pentru români (!?)
douăzeci de ani de păcăleală
este prea mult o nouă
duminică a mutului
după duminica orbului
multiplicată în neştire
urmează duminica mutului
după altă duminică a mutu
lui (!?) îi dăm puterea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cucerirea spaţiului

Într-un sat,
Fiecare casă e un templu,
Fiecare familie.
Pământul e dedesubt,
Cerul, deasupra.

La mine, la bloc,
Vecina de la etajul 4 e pământul,
Cea de la etajul 5 e cerul;
Şi gata.

Dacă mai continuăm aşa,
Doamne fereşte,
Vom ajunge la biserică,
Duminica, Sâmbăta
Şi-n alte zile sfinte,
Programatic.

Va exista o clădire de biserici,
Aşa cum există clădiri de birouri.

Biserica noastră, să zicem,
Dacă nu va fi doar a mea,
Se va găsi la etajul cutare
Al complexului cutare.

Cred că bisericile vor fi
Din ce în ce mai multe,
Numărul figurilor care le conduc
Progresând geometric.
Vor fi nu doar multe, ci şi mari
Aceste figuri.

Dacă, privind în jur,
Voi spune cuiva
Că nu văd nicio biserică,
Mi se va răspunde, zâmbind,
Că lipsa de spaţiu chiar e o problemă,
Pământul e tot mai puţin!

Bă, le voi răspunde, poate,
Cerul e tot mai puţin
Când pământurile toate
Omului îi aparţin!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (20 iunie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va trebui

Va trebui să ierţi şi vei ierta
Păcatul mâinii noastre care-a scris
Adio pe fereastra unui vis
Va trebui să ierţi...
şi vei ierta.

Va trebui să pleci şi vei pleca
Nu prea departe – cât ar fi de-ajuns
Să nu-ţi mai dau de urmă pe ascuns
Va trebui să pleci...
Şi vei pleca.

Va trebui să zbori şi vei zbura
Minţindu-te că stelele sunt sus
Când ele în ţărână s-au ascuns
Va trebui să zbori... şi vei zbura.

Va trebui sa uiţi... şi vei uita
Din toate, doar un foşnet arămiu
Pe care tu îl simţi şi eu îl ştiu
Va trebui să uiţi.... şi vei uita...

Va trebui să ierţi,
Va trebui să pleci,
Va trebui să uiţi,
Va trebui să zbori...
Mă vei uita plecând,
Te voi uita iubind
Pe-altcineva...

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!