Lumea înălțimilor, o lume aspră și frumoasă, născută din zbuciumul planetei, mângâiată de nori și rudimentar cioplită de mâna sculptorilor cu putere nemăsurată: soarele, apa și vântul.
citat din Ionel Coman
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Lumea
Se aud cocoși cântând
Și soarele e sus pe cer.
Se aud mieii zbierând
Și lumea îmi pare un curcubeu.
Soarele e la amiază
Și încălzește tot ce este viu.
Țăranii pe câmp lucrează
Și lumea îmi pare un pârâu.
Soarele e la amurg,
Iată și luna a răsărit.
Țăranii vin de la plug
Și lumea îmi pare un infinit.
Soarele să ascunde după nori
Și noaptea încet să lasă.
Pe cer apar mii de culori
Și lumea îmi pare atât de frumoasă.
poezie de Vladimir Potlog (15 mai 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpurile dau viață lumii de piatră! Primăvara începe cu murmurul firelor de apă, soarele prinde viață, pe cer apar primii nori cumulus cu turnuri gigante și cupole albe. Sus, în căldări, zăpada sclipește cu boabe mari, se asprește și devine "fin", chemând schiorii până târziu, în luna mai..
citat din Ionel Coman
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Am îndrăgit clipa când, ajunși acolo, sus, ne strângem mâinile frățește și îmbrățișăm orizontul; am îndrăgit asprimea elementelor naturii, roșeața apusurilor, modestia florilor alpine, marea de nori culcată la picioarele noastre.
citat din Ionel Coman
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe fereastră au intrat zorile și scotocesc curioase prin colțurile micului refugiu. Afară, apare tiptil soarele, împrăștiind darnic din strălucirea sa miilor de mărgele pe care roua dimineții le-a aninat în jepi...
citat din Ionel Coman
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
În lumea lor
Există dincolo de orice vizor,
O lume frumoasă, doar a lor
Unde se poate dormi în zbor,
O lume a păsărilor.
E dat de îngeri darul lor,
Un dar ce-l au până când mor
Mereu cu gândul printre nori,
Cântându-i soarelui în zori.
Si vine câte-un anotimp,
Uneori, mult prea din timp
De le alungă-n alte țări,
Peste oceane, peste mări.
Își lasă-n urmă munca lor,
Luând cu ele lumea lor
Și pleacă, cu gândul la noi,
Plângând uitându-se înapoi.
Se duc cu soarele de vară,
În alt tărâm, cu primăvară
Păstrând cu ele amintiri,
Inegalabile trăiri.
Vom fi și noi în gândul lor,
Rămași ascunși, în lumea lor
Purtați prin crânguri neștiute,
În sufletele lor mărunte.
Și vor veni din nou la noi,
Să-și vadă al lor tăcut zăvoi
În stol neîncetat zburând,
Murind pe drum, cu noi in gând.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog

Comentează! | Votează! | Copiază!

Evitare
Nu-i povesti orbului
ce superb
e lanul de grâu
înroșit cu maci.
Ar putea crede
că lumea e frumoasă.
Nu-i povesti surdului
ce melodios
cântă ciocârlia
când apare soarele.
Ar putea crede
că lumea e frumoasă.
Și orbii și surzii
cred tot ce le spui
dar lumea lor
interioară este
mult mai frumoasă
decât lumea noastră.
poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Palide rubine ale câtorva frânturi de jar își dau sufletul în cuibarul lor cald de cenușe....
citat din Ionel Coman
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul primăverii timide
Stă soarele întemnițat de după nori,
Primăvara e tăcută și timidă,
Răzbate greu, adună calzii ei fiori,
Din nou îmbracă frumoasa ei hlamidă.
Vântul turbat cioplește-n plopii plângători,
Mișcă-n ultim zvâcnet iarna rea, perfidă,
Stă soarele întemnițat de după nori,
Primăvara e tăcută și timidă.
Întârziați de frig, boboci nerăbdători
Se-ntrec în zâmbet petale să-și deschidă,
O albinuță prin preajmă se perindă,
Teamă n-are de bruma ce-a mușcat în zori,
Stă soarele întemnițat de după nori...
rondel de Nicolae Matei din Rondeluri
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi s-a pus întrebarea
dacă este frumoasă; întâi ochiul m-a întrebat,
apoi mâna.
Iar eu, arogant cum mă știi, am dat să răspund.
Taci! a spus ochiul pipăind-o.
Taci! a spus mâna privind.
Am tăcut și am privit-o mai bine.
Nu era decât o femeie frumoasă, din clasa de mijloc,
cu o ușoară arcuire a buzei superioare, cum au multe femei
din ținutul acesta; un accent slav și o slăbiciune pentru pisici,
cum au toate femeile, care se îngrijesc de planeta bărbaților.
De ce taci? m-a întrebat atunci, udând florile din emisfera nordică a planetei.
(Părea că trupul ei mic e o sferă de apă plutind din care cad argintii picuri.)
Nu tac, zic, vorbesc cu mâinile mele!
Vorbesc cu pereții!
Asta cu voce tare, iar în gând:
La întrebarea despre frumusețe am tot răspuns:
Femeile sunt toate frumoase, bărbații sunt porci și măgari.
Și am continuat să vorbim
(dacă nu vom fi vorbit și acum)
eu, cu capul în nori, ieșit puțin în spațiu,
ea, plivind scamele de pe marginea dialogului.
Va urma, zic, pe 11 noiembrie, tranzitul lui Mercur prin fața Soarelui.
(Iubirea e Soarele, marele, iar omul, un punct continuu, un ceva viu, care-l taie încet).
poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Un traseu alpin e numai o partitură; interpretarea, care din cățărare face muzică, aparține fiecăruia.
citat din Ionel Coman
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Alpiniștii au făcut ca teama pe care o inspirau munții înalți să fie înlocuită treptat prin chemare.
citat din Ionel Coman
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Alpiniștii au făcut ca teama pe care o inspirau munții înalți să fie înlocuită treptat prin chemare.
citat din Ionel Coman
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Muntele ne oferă tot ceea ce putem cere vieții: spațiu, măreție, liniște, asprime, frumusețe, prietenie.
citat din Ionel Coman
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Muntele deșteaptă în fiecare om sentimentul sublimului, o vagă conștiință că frontierele persoanei noastre nu se limitează la persoana noastră...
citat din Ionel Coman
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru mulți dintre noi, alpinismul nu a fost un foc de paie, ci a rămas o pasiune durabilă, adaptată anilor, dar mereu atrăgătoare.
citat din Ionel Coman
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fulg de nea
Visam că sunt un fulg de nea
Căzând în infinit de sori
Lumea de azi nici nu era
Erau doar nori.
Măritul soare mult prea mandru
Păzea tot cerul înghețat
Chiar dacă nu avea putere
Era împărat.
Pe tot cuprinsul era pace
Nici nu se pomenea să mori
Vroiai doar singur liniștit
Prin nori să zbori.
Pluteam ușor pe lângă altji
Sau mai dansam un vals cu vântul
Dar viața mea ca fulg de nea
Trecea ca gândul.
poezie de Alin Ojoh (7 decembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Curcubeu
Oriunde privesc sunt doar pagini albe
- în agenda mea,
pe masă,
în mapa de școală,
în imprimantă...
albe ca tot atâția nori
din care va ploua peste tine cu vorbe,
și fiecare literă te va mângâia
coborând
te va săruta
și-ți va cădea la picioare...
gândul meu bun îți aduce
soarele după ploaie.
poezie de Ioana Coman
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Borfașii puterii
Au pus borfașii mâna pe putere -
O hoardă criminală și spurcată -
Popor român, că România piere,
Comoditatea ta e vinovată!
Au pus borfașii mâna pe putere -
Cloacă de negre lipitori livide -
Popor român, când România piere,
Opune-te puterii ce divide!
Au pus borfașii mâna pe putere -
Adunătură cu purtări cupide -
Nu contempla, când România piere,
Popor român, la arme, nu te sinucide!
Au pus borfașii mâna pe putere -
Și țara noastră acum e colonie -
Popor român, când România piere,
Refuză să plătești borfașilor simbrie!
Au pus borfașii mâna pe putere -
Marea finanță va distruge Terra -
Popoare, puneți mâna pe junghere,
Bogații fac ravagii ca holera!
poezie de Virgil Ciuca (14 noiembrie 2011)
Adăugat de Virgil Ciuca

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasiunea pentru munte nu are explicații logice; la fel ca orice dragoste, ea există în individ atâta vreme cât corespunde unei nevoi a sufletului.
citat din Ionel Coman
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasă e natura
Frumoasă e natura, frumoasă dimineața,
Plăcut este al undei murmur melodios:
Și roua și zefirul, și floarea și verdeața,
Dar lumea nimic n-are ca tine de frumos.
A mea inimă, suflet pe pasurile-ți zbor,
Și vântul îți șoptește misterul de amor.
Sunt dulci ale prunciei dorite suvenire
Și visuri fericite, iluzii îngerești,
Dar nu e nimic dulce ca dulcea ta zâmbire,
Dar nici un vis nu-mi place, de nu-l pricinuiești.
Când soarta ne-mblânzită m-adapă cu durere,
Când lumea ș-orice bunuri aș vrea a le uita.
Nimic nu cer vieții, mărire, nici putere,
Nimic nu mă mângâie, decât iubirea ta.
A mea inimă, suflet pe pasurile-ți zbor.
poezie clasică de Grigore Alexandrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!