Dă-mi mâna
Dă-mi mâna iubito prin valurile reci
Să naufragiem alături spre țărmul anonim;
Nici eu nu știu, nici tu nu înțelegi,
Unde-i rămasă lumea din care noi venim.
Avântă-ți trupul ud în bezna vieșii mele
Însuflețind speranța ce stă să se stingă,
Cu-n pătimaș sărut sub căzătoare stele
Lăsându-le mirific să ne ningă.
Sprijină-ți fruntea pe umărul meu
Și lasă șoapta iubirii să se strecoare,
În obositu-mi suflet plebeu
Ce ți se-nchină smerit, la picioare.
Dă-mi mâna iubito prin furtună,
Urgia să ne poarte pe-amândoi
Într-un Paradis cu vegetație nocturnă,
Și-o altă lume să-nceapă cu noi...
poezie de Cristian Neagu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.