
Mirabila sămânță
Mă rogi cu-n surâs și cu dulce cuvânt
rost să fac de semințe, de rarele,
pentru Eutopia, mândra grădină,
în preajma căreia fulgere rodnice joacă
să-nalțe tăcutele seve-n lumină.
Neapărat, mai mult decât prin orașul rumorilor,
c-o stăruință mai mare
decât sub arcade cu flori,
voi umbla primăvara întreagă prin târguri
căutând vânzători de sămânță.
Mi-ai dibuit aplecarea firească și gustul ce-l am
pentru tot ce devine în patrie,
pentru tot ce sporește și crește-n izvornită.
Mi-ai ghicit încântarea ce mă cuprinde în față
puterilor, în ipostaze de boabe,
în fața mărunților zei, cari așteaptă să fie zvârliți
prin brazde tăiate în zile de martie.
Am văzut nu o dată sămânța mirabilă
ce-nchide în sine supreme puteri.
Neînsemnate la chip, deși după spiță alese, îmi par
semințele ce mi le ceri.
Culori luminate, doar ele destăinuie trepte și har.
În rânduri de saci cu gura deschisă -
boabele să ți le-nchipui: gălbii,
sau roții, verzi, sinilii, aurii,
când pure, când pestrițe.
Asemenea proaspete, vii și păstoase
și lucii culori se mai văd
doar în stemele țărilor,
sau la ouă de păsări. Semințele-n palme
de le ridici, răcoroase,
un sunet auzi precum ni l-ar da
pe-un țărmure-al Marii de Est mătăsoase nisipuri.
Copil, îmi plăcea, despuiat de veșminte,
să intru-n picioare în cada cu grâu,
cufundat pân' la gură în boabe de aur.
Pe umeri simțeam o povară de râu.
Și-acuma, în timpuri târzii, când mai vad
Câteodată grămezi de semințe pe arii,
anevoie pun capăt fierbintei dorinți
de-a le atinge cu fața.
De-alintarea aceasta mă ține departe doar teama
de-a nu trezi zeii, solarii,
visătorii de visuri tenace, cuminți.
Laudă semințelor, celor de față și-n veci tuturor!
Un gând de puternică vară, un cer de înalta lumină,
se-ascunde în fieștecare din ele, când dorm.
Palpită în visul semințelor
un foșnet de câmp și amiezi de grădină,
un veac pădureț
popoare de frunze
și-un murmur de neam cântăreț.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre perseverență
- poezii despre lumină
- poezii despre gură
- poezii despre țări
- poezii despre zile
- poezii despre verde
- poezii despre sunet
Citate similare

București 1919
Liliecii țâșneau în slavă,
când ne părăseam lăcașul.
Paltinii, crescuți în noapte
din asfalturi ca din lavă,
își împrăștiau sămânța
zburătoare-n tot orașul.
Nimeni nu dormea în noaptea
cea de veghe. Nici penații
viitoarei generații.
Ne plimbam pe bulevarde
prin troiene de semințe -
și simțeam cum talpa arde.
Doar târziu Segetătorul
încearcă-ntr-o doar' s-apună
când scâncea în poartă cheia.
Vântul ne-azvârlea în păr și-n
față pulbere de lună,
caldă încă vremea-aceea.
Ținând soarele în mână,
un oltean - pe jumătate
om aievea, în rest fântână
cu o cumpănă în spate -
dimineața da năvală
cu un chiot în cetate.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre vânt
- poezii despre oraș
- poezii despre dimineață
- poezii despre creștere
- poezii despre Soare
- poezii despre Oltenia
- poezii despre București

Mai adânc decât marea în gânduri
Astăzi sunt mult mai iubit decât nisipul
nimeni nu vine pe plajele mele
aleargă doar caii sălbatici și vântul.
Visele se cazează în hoteluri de lux
prin gânduri îmi trec femei voalate
frumos desenate în laboratoarele nopții.
Nu mai rămâne cu mine-n cuvinte
decât gustul de viață-n semințe
ouă de păsări pe socluri de piatră
și cuiburi de stele în clipe de răgaz
cu poteci de lumină-n palme.
Sunt mult mai întregit cu tine
când se brăzdează fruntea cu roți
și-mi bat în tâmple clopotele serii,
sunt mult mai gol decât haosul vremii
mai adânc decât marea în gânduri.
Singurătatea mea ți-o las vamă
pentru un surâs care topește zăpezile
prin care alergăm bezmetici
către primăvara promisă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (5 iunie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zăpadă, poezii despre vamă, poezii despre stele, poezii despre singurătate, poezii despre seară, poezii despre păsări, poezii despre promisiuni sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Să afli adevărul și să te bucuri de el este precum mâncatul semințelor de floarea-soarelui. Are mai mult farmec să spargi semințele între dinți pentru a ajunge la miez, decât să cumperi o pungă cu semințe deja decojite. Chiar dacă, uneori, mai simți și gustul unui miez mucegăit.
Ionuț Caragea în Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre dinți, citate despre bucurie sau citate despre adevăr

Te văd în toate doar pe tine...
A fost un "zbor de triolete" sau amăgirea unui vis,
Când sărătându-mă cu sete, tu fericirea mi-ai promis?
Sau poate că era o joacă, iubirea ta cu flori de Rai,
Din care am ieșit săracă cu-n suflet plin de mucegai.
Și mă întreb acum retoric, de-a meritat să te ador,
Când gândurile-mi spun ironic: -Erai precum un cerșetor,
Care cerșea seară de seară, o vorbă doar sau un surâs,
De la un prinț croit din ceară care ți-a luat iubirea-n râs.
Mi-e inima mult prea bolnavă și nu mai am cum s-o repar.
Când ți-am donat-o pe o tavă de care tu, nu ai habar.
Te văd în toate doar pe tine, și-n gură am, un gust amar.
Și iar mi-e dor și mi-e rușine, că te iubesc dar în zadar.
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre iubire, poezii despre sărăcie, poezii despre suflet, poezii despre rușine, poezii despre jocuri sau poezii despre inimă

Iubire
Iubești - când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori și de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.
Iubești - când suava icoană
ce-ți faci în durere prin veac
o ții înrămata ca-n rana
stravechiului verde copac.
Iubești - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânți să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.
Iubești - când simțiri se deșteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-asteaptă
nu moartea, ci altă poveste.
Iubești - când întreaga faptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îți este-n aceeași masură
și lavă pătrunsă de lună.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Elena Meculescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre odihnă, poezii despre moarte, poezii despre inteligență sau poezii despre icoane

Cuvântul
Cuvântul... e un har neprețuit.
Omul... de cuvânt s-a folosit.
Așa a învățat... încet, încet
Să-l pună-n rimă de poet.
Cuvintul poate fi și înțelept,
Și poate aduce un strop de fericire.
Cuvântul... poate fi nedrept
Sau poate înfrunta orce urgie.
CUVÂNTUL... poate fi dulce sau poate fi amar...
Depinde cum îl întâlnești în viață?
CUVÂNTUL... poate ține dușmanul la hotar
Și prin cuvânt îl poate frige-n față.
Tot prin cuvânt răzbim în astă viață
Omul își varsă oful chiar tot necazul său.
Tot prin cuvânt... o glumă-i schimbă fața,
Și tot cuvântul îi face să simtă părerile de rău.
Cuvântul... cel de tată, fără de interes,
Ne învață în viață cum a ne purta.
Putem tot prin cuvânt scăpa de stress
Și putem... oricare rău uita.
Știți noi... avem un har și stăpânim pământul,
E pentru că doar omul a fost cel ales,
El poate prin cuvânt să stăpânească vântul
Și-apoi... întregul univers.
Voi... nu lăsați cuvântul să se piardă,
Din când în când, vă rog să vă rugați.
Când prin cuvânt se spun doar vorbe de ocară
Vă rog frumos să nu le ascultați.
E minunat cuvântul spus în poezie,
Și mulțumesc lui Dumnezeu că ni la dat.
Tot prin cuvânt, noi câștigăm iubire
Și vreau că să-l păstrați cât mai curat.
Tot prin cuvânt, sau înfrățit popoare,
Ce stăpânesc pământu-n lung și-n lat.
Să dăruim cuvântul de onoare
Și celor ce cuvântul l-au uitat.
Să prețuim cu adevărat cuvântul...
Să-l scriem pe o stea, îl vrem nemuritor.
Și cei ce vor veni pe urmă
Să afle prin cuvânt, tot despre al lor popor.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre învățătură, poezii despre cuvinte, poezii despre înțelepciune, poezii despre viață, poezii despre tată, poezii despre schimbare sau poezii despre religie
Patrie de semințe
Patrie de semințe plutind în lumină
Străluminând zare de zare
Noi suntem ființa ta care
Nicicând nu se termină.
Foșnește istoria sub pleoapele tale
Ochiul tău magic ne arde în sânge
Ca să ne scoată din visele noastre
Un continent de miresme nu ar ajunge.
Patrie de semințe germinând inocente
Veșnicia noastră sub ierburi solare
Respirația ta se cheamă viitor
Durerea ta oricând ne doare
Cerul nostru e un zbor înalt
Nu așteptăm aripile târzii
Patrie de semințe respirând prin idee
Sângele tău arde sensuri înalte și vii.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre sânge, poezii despre viitor, poezii despre patrie, poezii despre ochi sau poezii despre istorie

Plângeau viorile-n grădină
Plângeau viorile prin crânguri
Spunând doar lunii-n glas șoptit
Că timpul arde-n ample ruguri
Pătruns de dor la foc mocnit.
Prin faldurile de maramă
Simțeam suflarea lui arzând
Și parcă fără nici o teamă
Pășeam prin el ca într-un gând.
Plângeau viorile-n grădină
Și băncile încă plângeau
Se scuturau în rădăcină
Sau poate-n timpul ce erau.
Iar printre sute de suspine
Ce au rămas în urma mea
O clipă poate aș reține
Să o zidesc lângă o stea.
Plângeau viorile prin gânduri
Precum la moartea unui veac
Iar slove se strângeau în rânduri
Să fie peste timpuri leac.
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre vioară sau poezii despre frică

Sufletul copil
Poți să îmi iei oricât de multe,
Oricum de sus eu le-am primit,
Și nu ți le-am cerut pe toate
Dar Tu mereu mi-ai dăruit
Din prima clipă am lumină,
La primul scâncet mi-ai dat glas,
M-ai învățat și despre vină,
Mi-ai arătat și primul pas
Apoi am căpătat auzul
Și vise pline de culori,
Când să spun da, ce e refuzul,
Cum să văd raze printre nori
Cadou mi-ai dat, din ceruri, milă
Pentru momentele când n-am,
Apoi am învățat și silă,
Deși eu poate n-o doream
Cu timpul, am plecat privirea,
Rușinea m-a făcut s-o fac,
Am înțeles ce e iubirea,
Când să o spun... când să o tac
Am priceput că mi-ai dat voie
Să aflu tot, să știu de ce,
Iar câteodată, de nevoie,
Am acceptat și că nu e
Mi-ai modelat și optimismul,
Să nu cumva să mă rănesc,
Mi-ai dat respectul, altruismul,
Să știu să cer, să dăruiesc
Dar mai presus de tot și toate,
M-ai învățat să fiu umil,
Am înțeles că omul poate
Să stea în suflet, un copil.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri, poezii despre vinovăție, poezii despre respect sau poezii despre optimism
Scrierile tradiționale descriu conștiința ca pe un câmp, o bucată de pământ pe care pot fi semănate tot felul de semințe - semințe pentru suferință, fericire, bucurie, tristețe, teamă, furie, speranță. Iar memoria acestor emoții este descrisă ca un hambar umplut cu toate semințele strânse de noi. De îndată ce o sămânță se manifestă în conștiință, ea se va reîntoarce mult mai puternică la locul său din hambar. În fiecare moment în care percepem ceva frumos și liniștitor, udăm semințele păcii și ale frumuseții din noi. Iar în acest răstimp, semințele pentru frică sau durere se usucă.
citat din Thich Nhat Hanh (1995)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre frumusețe, citate despre frică, citate despre conștiință, citate despre tristețe, citate despre tradiții, citate despre suferință, citate despre pace, citate despre furie sau citate despre fericire
Cât de mult mă iubești?
Într-un colț de univers,
am vrut să mă cuibăresc în brațele tale,
fiindcă ai apărut în calea mea
tocmai când mă rătăcisem
printre niște pantere care
habar n-am ce căutau în drumul meu...
dar, când să mă apropii de tine,
am alunecat: poate de emoție...
sau poate m-a împins cineva...
nu m-am lovit, dar
cred că m-am ridicat prea încet și
cred că tu te grăbeai către o bisericuță
săpată, de secole, într-o stâncă...!
Și mai cred că acolo te așteptau zeii,
pentru închinăciunea ta zilnică!
Apucasem să-ți văd, doar o clipâ, fața:
păreai trist, dar cred că erai doar îngândurat...
erai obosit, dar păreai plin de iubire...!
Te-am petrecut cu privirea, o vreme,
și am spus încet, doar pentru mine, că,
deși nu te cunosc, te iubesc atât de mult...
Dar erai prea departe ca să mă mai auzi!
Pe urmă nu te-am mai văzut...
Cât de rău îmi pare că
nu te-am strigat să vii înapoi...
Dacă te-aș întâlni vreodată în vis
te-aș întreba:
cât de mult m-ai iubit atunci?
Atunci când, spontan, dezimvolt
și atât de natural,
mi-ai întins brațele ca să mă ocrotești,
deși, știai precis,
că n-o să mă poți atinge...
că n-o să mă poți atinge atunci...
și... niciodată!
poezie de Iulia Mirancea (10 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre stânci, poezii despre protecție, poezii despre pantere, poezii despre ocrotire sau poezii despre cunoaștere

Când toate pier
motto:,, Nu spera și nu ai teamă''
m. Eminescu
Precum presară iarna fulgi de-argint
Pe adormitul, obosit ogor,
Așa s-or cerne-a timpului uitări
Peste necazurile care azi ne dor.
Și-un soare pal cu fața somnoroasă
Se va ivi pe cerul înnorat;
Anemice săruturi trimițându-ți,
Îți va-ngropa prin timpuri ce-ai uitat.
De ce să plângi când te-a lovit urgia,
Când totu-i dat să suferi liniștit?
De ce suspini? Căci lacrima ni-i dată
Doar pentru râs, ci nu pentru scâncit?
Când totu-i fum, când totu-i o poveste,
De ce să sorbi doar cupa cu amar?
Când totu-i o himeră ce dispare,
De ce să-ți faci din viață un tartar?
Pășește-ncet căci cerul te-ocrotește
Și nu căta la asprele furtuni
Ce bat la poarta vieții tale scurte,
Ci cată-n bucurii să le răzbuni!
Și cum lucește soarele l-amiază
Și-aprinde-n iaz a stufului tulpină,
Se-aprinde-atunci în sufletu-ți o sete
De viață, fericire și lumină.
poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur (2002)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre somn, poezii despre plâns, poezii despre nori sau poezii despre iarnă

Un aforism trăiește prin belșugul de clar-obscur de gândire pe cari le implică fără a le exprima... Întocmai ca o poezie, cu farmecul alungat printre rânduri, un aforism rezistă și se recomandă mai mult prin ceea ce ascunde decât prin ceea ce spune de-a dreptul.
citat clasic din Lucian Blaga
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate de Lucian Blaga despre viață, citate despre sfaturi, citate despre poezie, citate de Lucian Blaga despre poezie, citate despre gânduri, citate de Lucian Blaga despre gânduri, citate despre aforisme sau citate de Lucian Blaga despre aforisme

Lumina ultimelor flori
Să fie vina toamnei ce știu că îi plăcea,
A razelor de Soare și-a strălucirii lor
În trecerea prin norii ce par a le veghea
Căderea spre pământul de ele cerșetor?
Ori, poate-atâtea frunze ce cad, și cad, și mor,
Să fie vinovate și gândul să-mi dezmierde
Cu amintiri din vremea când florile de dor
Priveau, cu duioșie, spre zări cuprinse-n verde.
Dar dacă-i vina zilei, dar dacă-i vinovat
Doar vântul ce înclină și umple de fiori
O lume-n care toamna iubirea a lăsat
Ca ultimă lumină a ultimelor flori?
Nu știu de vină cine-i, dar e ceva lumesc
Și-n visul meu apare, mai des decât oricând,
Spunându-mi că-i aproape, eu doar să-mi amintesc
De roza ce se-nalță prin florile de gând.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori sau poezii despre trandafiri

A patra dimensiune a timpului
Se certau pirul și grâul
Pe marginea râului;
Unul că e neam cu râul,
Altul neam al grâului.
Se certau pirul și râul
Pe marginea grâului;
Unul că e neam cu grâul,
Altul neam al râului.
Văzând că-s ca și cum nu-s,
Mândra și-a pus fusta-n brâu,
Trăgându-și poalele-n sus
Când a trecut prin pârâu,
Prin mine, prin pir, prin grâu,
Doar cu visul ei s-a dus...
Alergând prin munți și văi,
Doar cu visu-i s-a-ntrecut,
Lăsând patru nătărăi
Cu prezentul în trecut!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (14 iulie 2013)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cereale, poezii despre râuri, citate de Marius Robu despre visare, citate de Marius Robu despre timp, poezii despre prezent, poezii despre mândrie sau poezii despre munți

Interiorizare
Uneori sunt prea multe gânduri
Și preferi să le interiorizezi,
Decât să le așterni rânduri, rânduri
Pentru că reproiectează momente,
Ce ai vrea să le ștergi.
Mulți poate n-ar înțelege,
Ce-ai simțit tu, sufletul prin ce trece,
Un zbucium interior, ce arde mocnit,
Chiar dacă tu la suprafață
Vezi un chip, aparent fericit.
Și încă nu ai vazut nimic,
Dar mai bine tac, decât să explic,
Reconstruiesc prin liniște un zid,
Dacă nu mi-ai auzit tăcerea,
Nu mă vei auzi, nici atunci, când strig.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere sau poezii despre fericire
Când Vidul stă în fața Vidului, ce este de văzut, de simțit, de trăit, de povestit? Doar când două persoane/forme stau față în față, trăirea, exaltarea adică bucuria efemerului apare, dar nu și Adevărul, Vidul! Doar când mintea ta te duce acolo, ca să o reîntorci Aici - că oricum n-or o să stea prea mult - ai nevoie de astfel de capcane. Doar când vedem că nu suntem mintea, rămânem Simplitatea eternă a Vidului ce nu stă în fața sau în spatele nimănui. TU NU AI FOST NĂSCUT VREODATĂ!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre naștere

Nu mă căuta prea departe
nici prea adânc
nu am aripi albe
călăresc doar cai verzi
mâncători de cenușă
un fel de pegași absurzi
care prin deșertul roz
scurmă-n dune după atlantida
și găsesc doar oaze morgana
precum cactușii supuși înfloririi
inventează primăvara și în vara veșnică
pentru dospit de fluturi imenși
cât muzeul antipa
asemănători cu două pleoape amorțite de vise
parcă niciodată terminate
un fel de avortoni monstruoși
numai buni de pus în formol
dovezi peste vreme că există inefabil
precum îndrăznesc câteodată să presez sentimente
pe o filă de carte
nu mă căuta prea departe
nici eu nu mă găsesc întotdeauna
strig în mine cu disperarea înecatului
cuvinte ecou îmi răspund enervate
din visul meu prin visul tău
prin fiecare nouă viață
prin fiecare dulce moarte
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre primăvară, poezii despre oaze, poezii despre muzee, poezii despre inventatori sau poezii despre fluturi

Înțelepciune de grădină
Decît orișice lumină
mult mai rodnică e taina.
Dacă vrei, visul să-ți vină,
peste nud întinde haina.
Chiar trecutul să ți-l pui
sub pecete. Te ferește
să-l descoperi, să-l descui,
dacă vrei ca să-ți rodească.
E aceasta o firească
' nțelepciune de grădină.
Ce ne-nvață pomul sfînt?
Cine are în adînc
pe la morți vreo rădăcină,
să și-o țină sub pămînt,
neatinsă de lumină.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre trecut sau poezii despre copaci
Mi-ai dat, Doamne
Ca să fiu ce-am fost în viață,
mi-ai dat primăveri și toamne.
Mi-ai dat zori în dimineață,
mi-ai dat flori, mi-ai dat și poame.
Mi-ai dat cer senin și nor,
așa ai dat tuturor.
Mi-ai dat multe anotimpuri
dar mi-ai dat și multe chipuri.
Mi-ai dat chip de om frumos,
dar și chip de păcătos.
Mi-ai dat chip cu suflet bun,
dar și chip să mă răzbun.
Ca să mă descurc în lume
mi-ai dat și înțelepciune.
Pentru tot ce Tu mi-ai dat
la Tine m-am închinat.
Mereu ai fost bun cu mine,
dar mi-ai dat și încercări.
Plecat îți fac mulțumire
și urc dincolo de zări.
poezie de Dumitru Delcă (12 martie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mulțumire sau poezii despre frumusețe