
Imbratisarea
Cand ne-am zarit, aerul dintre noi
si-a aruncat dintr-o data
imaginea copacilor, indiferenti si goi,
pe care-o lasa sa-l strabata.
Oh, ne-am azvarlit, strigandu-ne pe nume,
unul spre celalalt, si-atat de iute,
ca timpul se turti-ntre piepturile noastre
si ora, lovita, se sparse-n minute.
As fi vrut sa te pastrez in brate
asa cum tin trupul copilariei,in trecut,
cu mortile-i nerepetate.
Si sa te-mbratisez cu costele-as fi vrut.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Enache Andreia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Despărțire
câteodată era doar aer printre noi
și ne-am trezit așa deodată
indiferenți, năuciți și goi,
lăsând tăcerea grea să ne străbată.
nu ne-am mai strigat deloc pe nume
ne-am bătut cu gândurile pe tăcute
apoi am citit din poemele noastre postume
și tu ai plâns câteva minute.
tăcută, tristă, te-ai desprins de mine
și ți-ai adus aminte de trecut,
de-atunci, străină, ai înfruntat alte destine
și m-ai alungat din viața ta absurd.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (18 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Aș fi vrut!
Aș fi vrut să mă lași
să-ți dau mai mult
din sufletul meu,
risipit fără noimă.
Aș fi vrut să odihnească
pe umerii tăi,
sau să stea ascuns
în buzunarul
de lângă inima ta.
Aș fi vrut să călătoresc
cu ține în fiecare secundă,
să ascult ritmurile
inimii tale.
Aș fi vrut să-mi umpli
timpul flămând,
dintre două clipiri
cu zâmbetul tău,
cu licărul din privire.
Aș fi vrut să sărut cu
buze fierbinți
seninul dintre noi,
să mă năucească
mireasma ierbii
de sub noi,
în care plonjau
aripile speranței.
Doar că timpul
nu a ținut cu noi
și a rămas surd și mut.
Aș fi vrut!...
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciclul Răspunderii
1
Unul ar fi vrut să are
Și să se însoare-n sat
Unul ar fi vrut să are
Dar l-a strâns războiu-n gheare,
Unul ar fi vrut să are,
Și de-atunci n-a mai arat
Unul ar fi vrut să-și crească
Visul viu din fier tăcut.
Unul ar fi vrut să-și crească...
Azi pe crucea lui e-o cască...
Unul ar fi vrut să-și crească
Visul... Nu l-a mai crescut
Unul ar fi vrut să zboare
Către ceru-ndepărtat.
Unul ar fi vrut să zboare,
Dar l-a strâns războiu-n gheare,
Unul ar fi vrut să zboare,
Și de-atunci n-a mai zburat.
Unul ar fi vrut să cânte
Cântul pașnicelor munci,
Dar l-au frânt obuze frânte;
Unul ar fi vrut să cânte,
Nu a mai cântat de-atunci.
Unul ar fi vrut să crească
Unul ar fi vrut să are
Unul ar fi vrut să cânte
Unul ar fi vrut să zboare!
Vreau să-mi cresc cântecul meu!
Vreau să-mi ar cântecul meu!
Vreau să-mi cânt cântecul meu!
Vreau să-mi zbor cântecul meu!
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Viorel Vaida

Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire de-o maree
Imi amintesc cum motaiam
la umbra gandului tau verde
si-a valului forma luam
cand somnu-alene sarutam.
Ne-am cufundat atunci, inlantuiti
o data c-un talaz sosit cu fluxul
si-am desenat visand, uimiti,
gesturi pornite dintr-un grai al mintii.
Ne-am sarutat pe-un pat de val,
ne-am alintat cu libertate
dar apa s-a retras, cata pudicitate
si-am devenit inseparabili pan` la mal.
Ne inganau doar pescarusii rand pe rand
si glasul lor ne completa iubirea
si cu refluxul ne-am retras pagani, visand,
pe plaja marii sa ne ocrotim simtirea.
Ne-am odihnit doar pe nisipul ud,
dar luna, ce ne-a ocrotit tot timpul
ti-a luminat obrazul crud,
persecutat de-un zambet prea sintetic, insensibil, nud.
Privirea dintre noi s-a faramat,
(eu inca mai inspir mirosul umbrei tale obsesive)
nauca, am plecat, ca sa ma regasesc...
sa nu-mi iei forma pasilor tarzii... tot mai alerg,
nu vreau sa ma opresc!
poezie de Codrina Verdes
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi ne-am născut în timp ce mamele noastre răcneau de durere.
Nichita Stănescu în Amintiri din prezent (1985)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Foarte câine
Foarte câine-am vrut să fiu
cu lătratul în pustiu
și cu dintele cel viu
mort la tine-am vrut să viu
Foarte pasăre am vrut
să-ți adorm doar peste scut
lepădat și început
de numai ce m-a durut
Foarte om poate-aș fi fost
dacă-aș fi știut vreun rost
ce este în tine os
și ce este roșu-n, roz.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne-am
Ne-am mascat
Crezând că așa va fi mai bine
Ne-am uitat
Și vinovat nu-i nimeni.
Ne-am pierdut
Sperând că ne v-om întălni,
Ne-am avut
În fiecare zi.
Ne-am privit
Cu inimi reci, stricate
Ne-am vorbit
Că v-om veni, chiar dacă suntem departe.
Ne-am înțeles
Sperănd că așa și este
Ne-am ales,
Prieteni, doar cu fețe.
Ne-am înstrăinat
Și vinovat ne e trecutul
Ne-am acuzat
Cu el, pierdutul.
Ne-am privit
Pe-o ultimă dată
Ne-am auzit,
De atunci, niciodată.
Ne-am regăsit
După durată
Ne-am mascat
Necunoscăndu-ne cunoscuții, de odată.
Ne-am uitat
Doar trecători suntem acum,
Ne-am înstrăinat
Trecănd unul cu altul, pe un drum.
poezie de Bordian Cristin (iulie 2019)
Adăugat de Bordian Cristin

Comentează! | Votează! | Copiază!
Draga mea păpușă...
te-am vrut puternica, te-am vrut independenta
din osul meu ai fost creata- nu din simplu lut
te-am vrut de-o frumusete rara, prin esenta
de o noblete si mai rara eu te-am vrut
te-am vrut senina, fara umbre de tristete
cum vrei mereu un cer albastru, fara nori
cu zambet intalnindu-ma si cu tandrete
indeferent - la miez de noapte sau de zori
te-am vrut mereu asa cum vreau femei frumoase
te-m vrut mereu asa cum vrei si tu- barbati frumosi
te-am vrut mereu ca pe-un cutit taind in oase
si chiar de oasele nu dor- la nebunie dureros
te-am vrut in paturi si te-am vrut pe scene
te-am vrut pe pisc de munte si pe val de mare
te-am vrut mereu in toate pozele obscene
doar intr-o poza- nu te-m vrut- in cea ce doare-
in alte brate nu te-am vrut la nebunie
in alte paturi- nu - si-ntrezaresc
ca-n Univers numai atunci exista armonie
cand sunt iubit, te am si te iubesc
te-m vrut mereu in stanga mea, aproape
te-am vrut mereu in dreapta mea, zambind
sarutul tau mereu l-am vrut cu iz de visini coapte
si licarul din ochi cand stelele se sting
mereu te-am vrut, ducand razboaie pentru tine
mereu m-am vrut in ochii tai cuceritor
si dac- adeseori eram mai rau decat un caine
aveam acelasi sentiment de tainic dor
ca primul meu strabun din pesteri mohorite
la primele ciocniri dintre instinct si fantezie-
femeile exista pentru -a fi iubite
femeia- pentru pura armonie
de-atunci mereu te vreau la nebunie
de-atunci renasc ca Phoenics din cenusa
de-atunci iubito, viata asta-i vie
iar tu iubito- draga mea papusa...
poezie de Iurie Osoianu (22 iunie 2017)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii noptii
in ochii noptii
picura stele
lucesc stele
plutesc stele
in ochii tai negrii
noaptea si-a ascuns
stelele
si-a aruncat intunericul
si-a scuturat lumina lunii
in ochii tai negrii
ma arunc ca in
vagauna noptii
sa culeg stele
sa culeg luna
sa culeg universul
sa-l impachetez si
sa-l ascund in inima.
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban

Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am dus la New York. Am avut un vis. Am vrut să fiu un star. Nu cunoșteam pe nimeni. Am vrut să dansez. Am vrut să cânt. Am vrut să fac toate astea. Am vrut să îi fac pe oameni fericiți. Am vrut să fiu faimoasă. Am vrut ca toată lumea să mă iubească. Am vrut să fiu un star. Am muncit din greu, iar visul meu a devenit realitate.
citat din Madonna
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ratăciri
aș fi vrut să te ating
dar trupul îți este umbră
de spini,
aș fi vrut să te-ajung
dar poteca e îngropată
în uitarea pământului.
aș fi vrut să-ți vorbesc
din singurătăți
dar nici nu mă mai aud
când
te strig,
aș fi vrut să te urmez
dar nu te mai văd
în pustiire.
aș fi vrut să te uit
în ochii lui Dumnezeu
dar mințile îmi rătăcesc
încă,
pe drumuri bătătorite
de oameni nebuni.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Către Laura
Batea atat de tare si-atat de iute vantul
Ca imi smulsese din pamant mormantul.
Si ochii mi i-a scos la vale
Ca doua scobituri principale.
De-aceea, daca azi mai plang,
Plang doar cu creierul eu plang,
Cu scoarta cea mai cenusie plang.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de iubire
În ziua când ne-am cunoscut
La un local anume,
Eram timizi, nici n-am băut
Și nu ne-am spus pe nume.
Dar tot mai des ne-am revăzut
Pe șotii puși și glume
În ziua când ne-am cunoscut
La un local anume.
De-atunci iubirea a cescut
Prin hopuri să ne-ndrume
Și-mi amintesc de-acel trecut
Tot răsfoind albume
De ziua când ne-am cunoscut.
rondel de Elena Mândru
Adăugat de Mihai Haivas

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel
Ne-am cam trecut, căci timpul a zburat,
Cu cântec trist sau dulce, râs, oftat...
Și tinerețea noastră a dispărut,
Și tot ce-a fost, acum s-a terminat.
Oricât am vrea s-avem ce am avut,
Acum ne-am cam trecut.
Ca ceața ce prin ramuri stă fâșii,
Ca valurile mării mii și mii,
Ca tot ce piere, bun la început,
Prea repede sfârșitul va veni.
Dar orice am trăit și am făcut,
Acum ne-am cam trecut.
poezie de Kevin N. Roberts, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne-am atașat de Tine
Ne-am atașat de Tine înțelegând Cuvântul
Când ne-am desprins de lumea eternelor pierzări
Am aruncat "cadouri" ce ni le-a dat pământul
Și am pornit pe drumul spre necuprinse zări.
Primindu-ne în ceata ce merge spre Cetate
Ne-ai explicat lucrarea ce n-o înțelegeam
Și ne-am putut convinge că doar prin puritate
Acces avem, deplin, în neamul lui Avraam
Am vrut să Te cunoaștem mai bine... și mai bine
Și-ai împlinit dorința ce-n suflet s-a născut
Și-am mers unde te-ai dus: prin văi și pe coline
Și-atâtea vise, împreună, am țesut.
Regrete nu au fost și nu vor fi vreodată
Că Ți-am urmat povața, c-am fost ascultători
Ne-ai scos, cu duioșie, din starea complicată
C-ai vrut, întotdeauna, să fim învingători.
Ne-am atașat de Tine înțelegând chemarea
La slujba aprobată de Duhul vieții noi
C-așa e sigură, în Paradis, intrarea
Alături de acei ce-au devenit eroi.
Cu Tine vom parcurge cărarea-ntortocheată
Să evităm capcane plasate de vrăjmași
Ca să privim spre Slavă, spre veșnica răsplată
Ca vrednici credincioși și devotați urmași.
Ne este dragă ora sublimei alianțe
Când ne-ai scăpat ființa din mersul spre nimic
Și-n inimi facem loc divinelor speranțe
Ca mult să se-nmulțească recolta ce-i în spic
În vale împreună, în ceruri împreună
Acesta este traiul cu har înmiresmat
C-așa doar împliniri, în ființe, se adună
Semn c-am spus "DA" la tot ce Tu ne-ai dat.
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (2 iunie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Urma din cenușă
Am vrut să opresc
timpul in loc
Am aruncat clepsidra
timpului in foc
Nisipul din ea pe loc
s-a topit
Timpul nu este ars nu
l-am oprit
Citesc in urma de
cenusă
Cum toate si inima
mi-e arsă
De depărtare
dintre noi
Acum noi sîntem
amândoi
Dar intr-o zi timpul
cel hadru
Va trece pe la noi
ne vâ-a zâmbi
Si doar pe unul el ne
va gasi
Să profiam de timpul
nostru amândoi
Să fim ce am fost si ieri
să fim si azi
Si-n fiecare zi sa fim
iubiti mereu
De Dumnezeu!
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt o frunză. Parcă tu nu știi ce este aceea o frunză? Tu cunoști frunzele copacilor și prin aceasta le și stăpânești. Însuși timpul cunoaște frunzele copacilor și le stăpânește. Când timpul, dinafara frunzelor, se face toamnă, ucide frunzele. Când timpul se face primăvară, le reînvie. Dar timpul el însuși ar trebui să fie o frunză ca să elucideze frunzele.
citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Enache Andreia

Comentează! | Votează! | Copiază!

A inventa o floare
II
Vai, înțelesul este mai iute decât timpul înțelesului.
Și nici nu există înțeles ci numai
înțelegere.
Vai, înțelesul prea iute pentru trupul nostru, vorbind o altă limba
Și groază de-a fi primii, de-a fi singurii,
de a ne inventa mereu
în trecutul surâzând aidoma buzelor,
dezvelind dintîi albi ai prezentului
sălbatic.
...
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Plecare ta...
Sufletul meu devenea ruine
Atunci cand tu te indepartai
Priveam cum pleci de langa mine
Si in urma nu te m-ai uitai
Cand ai disparut din a mea raza
Un frig cumplit m-a cuprins
Era sufletul rapus
Si de dragoste invins
Lacrimile cadeau zdrobite
Pe asfaltul cenusiu
As fi vrut sa tip sa urlu
Sa dispar sa nu mai fiu
Inima-mi zacea-n tacere
Pusesei capat fericirii
In seara cand ne-am despartit
S-au scuturat toti trandafirii....
poezie de Marian Alexandru Bercuci (25 august 2013)
Adăugat de Marian Alexandru Bercuci

Comentează! | Votează! | Copiază!
Indiferenta...
Cum sa privesc in ochii tai, pradati de un fior ce trece?
Si cum s-ascult tacerea lor cand ma privesc atat de rece...
Cat sa pasesc in urma ta, cand tu mereu te-ndepartezi?
Si oare cum sa cred in noi, cand tu nu crezi...
Dar cum sa plang la pieptul tau cand sunt doar singura si trista
Si tu ai vrea sa sper, mereu ce nu exista
Cum sa pastrez in sinea mea atatea rani ce urme lasa
Cand tu te-afunzi in viata grea si nici nu-ti pasa...
Cat sa astept sa ma iubesti si sa tot iert greseli ce vin
Cand tu mereu te ratacesti lasandu-mi dulce chin
Si cum sa-nvat sa mai zambesc cand au ramas la tine toate
Tu ai plecat pe drumul tau... si le-ai facut uitate
Dar astazi toate sunt trecute si focul meu domol s-a stins
Cum am putut cu-atatea lacrimi sa-l tin aprins?
Si tu oftezi in sinea ta caci nu mai sunt sa te ador
Decat sa ma-njosesc din nou... mai bine mor...
De ce ma lasi in visul greu? m-ai intrebat candva in soapte
Caci nu mai esti in drumul meu cand eu merg mai departe!
poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!