Comăneşti...

Nici n-ai cum să nu-l iubeşti
Când cu fală îl păşeşti
Şi-n splendoare îl priveşti
De la primul cartier,
De la pământ pan' la cer,
Te îndrăgosteşti lejer
De orasul muntelui,
Verdelui, Trotusului.
În bătaia timpului...
În bătaia lui de soare,
Pe-a petalelor covoare
Ce te umple te candoare;
Comăneşti e-oraşul care
Are-izvoade seculare,
Cât-îi el din zare-n zare;
Avem sânge de pagani,
De la carpi, de la cumani,
De moşneni, nu de sărmani;
E-un oraş ca oricare-altu'
Ce şi-a primenit bazaltu'
Şi urmându-şi voios saltu'
Stă în slujba orişicui
Dacă politeţe-i pui,
Are el farmecul lui!...
Nu-i găseşti nicio chichiţă,
Are nerv, are şi spiţă,
Are şi-o distinsă viţă;
Dacă n-ai trecut prin el,
Călătorule rebel,
Ia şi-ncumate niţel,
Pe picioare nu în brânci,
Firul apelor adânci
Ce desparte multe stănci,
Ce desparte-oraşu-n două
Şi pe lună şi pe rouă,
Frumuseţi date doar nouă;
Şi înconjurat de munţi
Parc-ar fi semeţe frunţi,
Cu Nemira şi Berzunţi,
Ciucului şi cu Goşmanu
Să-ntreţină asăuanu'
Vermeşteanu, zăvoianu'
Într-un glas, comănăşteanu'...
Un oraş de basm firesc,
Pe un soclu strămoşesc....
Comăneşti, eu te iubesc!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (21 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

-esc...

Iubesc... cum aş spune înfloresc,
Iubesc... cum se vede că trăiesc,
Iubesc... într-un sentiment ceresc,
Iubesc... e mai mult decât firesc,
Iubesc... e în stilul românesc,
Iubesc... câteodată chiar prostesc,
Iubesc... de grandoare eu mustesc,
Iubesc... mi-e elanul vitejesc,
Iubesc... chiar dacă mai văicăresc,
Iubesc... dar nici nu mă lăfăiesc,
Iubesc... într-un fel copilăresc,
Iubesc... timpul îl sărbătoresc,
Iubesc... cu natura mă-mpletesc,
Iubesc... de n ori îmi tot doresc,
Iubesc... cred că-ncep să plictisesc...
Şi ce dacă... eu iubesc!...
C-am pe cine... ce... să –esc!

poezie de Vasile Zamolxeanu (6 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metroul

Tren de oraş, închis în subteran,
Şi condamnat să stea ascuns pe viaţă,
Ai vrea şi tu traseu aerian
Sau dacă nu, măcar de suprafaţă.

Că toată ziua mergi doar prin tunel,
Dar nu te-ncântă c-ai viteză mare,
Ci ai dori să poţi ieşi niţel
Să te-ncălzeşti ca şarpele la soare.

Şi ştiu că eşti mereu nemulţumit,
Că niciodată în al tău voiaj
Din zori de zi şi pân' la asfinţit
N-ai şansa să priveşti un peisaj.

De-aceea aprig şinele scrâşneşti,
Te clatini şi-ai o inimă meschină,
Să te răzbuni ai vrea, însă greşeşti,
Căci călătorii nu au nicio vină.

poezie de Octavian Cocoş (22 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restul e tăcere...

Dacă iubeşti nu îţi mai aparţii
Exişti doar pentru a mărturisi
Iubitei ce se-ntâmplă şi ce simţi
De te-nchini iubirii şi la sfinţi

Dacă iubeşti cu-adevărat
Eşti trist şi uneori îngândurat
Nu mai trăieşti doar pentru tine
Nu ai în gând ziua de mâine

M-am întrebat într-un trecut
De ce eu te iubesc atât de mult
Am să îţi spun cuvinte simple
Eu doar pe tine te am în minte

Tu eşti tot ce am mai scump
Minunea mea pe-acest pământ
Ai fost întotdeauna feminină
Aşa frumoasă şi aşa de fină

Tu să pictez m-ai îndemnat
Doar ţie la pian ţi-am mai cântat
Şi când plutim pe-al muzicii fior
Ne place s-auzim cum plâng viori

Când mă iubeşti şi te iubesc
Simt cum pe loc întineresc
Îmi dai motive să trăiesc
Dacă mă laşi să te privesc
 
Şi dacă uneori ne mai certăm
Fără ca vreun motiv să avem
Pe loc ne gândim la împăcare
Şi vine o sfântă îmbrăţişare

Dacă trăieşti într-o iubire
Nu te gândeşti la despărţire
Să trişezi în dragoste, nu-i greu
Doar de regrete urmărit vei fi mereu

Trăieşti doar când iubeşti
În restul timpului nici nu exişti
Şi dacă vrei să fi iubit
Atunci iubeşte în mod cinstit

Vreau să-ţi mai scriu un singur vers
Doar când iubeşti în viaţă ai un sens
Chiar de trăieşti clipe de disperare sau durere
Restul e tăcere...

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă n-ai văzut

Dacă n-ai văzut cum creşte iarba,
privirea nu e cu tine.
Trăieşti pe pământ degeaba,
faci umbră la mărăcine.
Dacă n-ai văzut cum creşte grâul,
tu nu simţi miros de pâine.
Dacă n-ai văzut cum curge râul,
n-ai să ştii de unde vine.
Dacă n-ai văzut cum ciocârlia
se înalţă-n zbor spre soare,
N-ai să cunoşti bucuria
zilelor în sărbătoare.
Dacă n-ai mintea cu tine
în zadar te străduieşti.
Răul peste tine vine,
ferice, nu dobândeşti.

poezie de Dumitru Delcă (14 mai 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul adresantului nemulţumit

Mă necăjeşte viaţa cu-o chichiţă,
De când stau eu, la casă, în oraş.
Pe strada mea numai vreo poştăriţă.
Ce să vă spun?! Nici urmă de poştaş!

Aş alerga precum o şcolăriţă
Şi i-aş ieşi 'nainte mintenaş.
Mă necăjeşte viaţa cu-o chichiţă,
De când stau eu, la casă, în oraş.

Ca să nu credeţi că-s vreo muceniţă,
Am peste drum un hâtru de unchiaş
Cu care schimb din poartă-o vorbuliţă,
Dar ce frumos ar fi să am poştaş!...
Mă necăjeşte viaţa cu-o chichiţă.

rondel de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decaloguri comparative

Nicio floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nicio pasăre nu-i rară, fără cântecul de vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, de nu e dorit de dor.
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nicio noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici omul nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nicio zi nu e aleasă, fără iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nicio vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nicio prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Niciun gând nu-i măreţie, fără a lui împărăţie.
Nici un drum cu ocoliş, nu e fără ascunziş.
Nicio fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nicio iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credinţa nu-i credinţă, dacă n-are străduinţă.
Nicio soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viaţa nu e viaţă, de nu îţi zâmbeşte în faţă.

poezie de Valeria Mahok (august 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraş de var

Oraş de var cu uliţi strâmte
Oraş cu suliţele frânte
Oraş în care-ndoi spinarea
Şi-n care urlă disperarea

Această cântăreaţă care
Ridicase noaptea în picioare
Cucerise marile oraşe
Şi peste tot lăsa răvaşe;

În cea din urmă încăpere
Lipsit de orice mângâiere
Suna bătrânul orologiu
A consolare şi elogiu,

Un vis uitat în crisalidă
E cea din urmă atlantidă
Revendicată de aezi
Şi cronicari fără dovezi

Şi întrebările firesc
În care nu mă regăsesc;
Oraş de var cu uliţi strâmte
Şi turlele-n abis răsfrânte

poezie de Ion Untaru din Floare de lotus (2006)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-o să faceţi cu milioanele într-un oraş mort? Ce-o să cumpăraţi, cu banii grămezi? La ce-ţi foloseşte un Lamborghini când n-ai o autostradă? De ce să ai o vilă într-un cartier sufocat de inundaţii?

citat din Tudor Chirilă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

România, te iubesc!

Românii-au suferit după război,
Când ruşii ne-au luat şi pielea de pe noi:
Ne-au luat şi grânele, şi vinul, dar şi vita,
Şi nouă ne-au rămas doar coada şi copita.

Cei ce-au trecut în timp prin astă ţară,
Toţi ne-au luat... şi n-au plecat cu mâna goală.
Românii au răbdat de foame şi amar
Şi-au renăscut ca Phoenix, din cenuşă, iar şi iar.

Acest popor n-a fost îngenunchiat!
Cum a putut, cu greu el s-a luptat.
Chiar dacă n-a găsit nicicând dreptatea,
Nu s-a lăsat învins, nu şi-a pierdut identitatea!

A stat în vânt şi ploi ca stânca în picioare,
Când mulţi au încercat să ne doboare.
Câţi s-au jertfit!.... ne trebuie un munte de colivă!
Pentru al nostru scump pământ şi dulce limbă.

De-aceea îmi iubesc portul şi glia!
Aici vreau să trăiesc: în România!
Pe-acest pământ udat de sânge strămoşesc,
Strig să audă lumea-ntreagă: România, te iubesc!

poezie de Nicanor Casandruc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu n-ai nimic

Tu n-ai nimic în lume,
nimic din tot ce-i rău,
nici bogăţii, nici nume,
nici desfătări, nici glume,
dar ceru-ntreg e-al tău.
Tu n-ai nimic în viaţă,
nimic pe-acest pământ,
nici vinul ce răsfaţă,
nici haina cea măreaţă,
dar tot ce ai e sfânt!

Tu n-ai nimic ce leagă,
ca cei ce totul vor.
A lor e clipa dragă,
a lor e lumea-ntreagă,
dar cerul nu-i al lor.

Tu n-ai nimic sub soare
şi toţi te râd mereu.
A lor e-a vieţii floare
şi cupa-mbietoare.
Al lor e tot ce moare.
Al tău e Dumnezeu.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O întâlnire ratată

Tu n-ai venit,
Şi Timpul a trecut, iar eu am amorţit.
Dar nu atât că tu n-ai apărut,
Cât mai ales că nu ai reuşit
Să te înduri, aşa cum aş fi vrut,
Să-ţi birui nepăsarea în sfârşit,
Şi am sperat, însă am fost rănit...
Tu n-ai venit.

Nu mă iubeşti,
Şi doar iubirea te face să slujeşti.
Eu am ştiut, nu-i o idee nouă,
Că printre toate faptele divine
Ar fi fost bine ca o oră-două
Să fi venit să te-ntâlneşti cu mine,
Un om zdrobit de timp, să-l linişteşti...
Nu mă iubeşti.

poezie de Thomas Hardy, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă toate-acestea

Dacă n-ai auzit
cum creşte iarba,
şi nici nu ai văzut,
trăieşti pe pământ degeaba.
Eşti umbră fără azimut.

Dacă nu ai văzut
cum muguri se deschid,
şi nici cum creşte frunza,
în viaţa ta e numai vid,
pe ochii tăi se-aşterne pânza.

Dacă n-ai văzut
cum floarea
în lumină se răsfaţă,
nu vei cunoaşte valoarea,
acelora care te-învaţă.

Dacă n-ai simţit
cum vântul
îţi mângâie faţa,
în zadar ţi-e gândul,
cum să trăieşti viaţa.

Dacă n-ai sărutat roua,
în zori, dimineaţa,
n-ai să cunoşti şansa
ce-ţi oferă viaţa.

Dacă n-ai văzut
cum cerul
se aprinde dimineaţa,
nu vei afla misterul,
cum apare viaţa.

Dacă toate-acestea,
tu le stăpâneşti,
mai uşor copile,
viaţa o trăieşti.

poezie de Dumitru Delcă (28 august 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

de ce iubeşti, când iubeşti?

iubito, eu nu ştiu ce iubire e aia
care poate să se retragă fără torţe?
adică, ori o iubeşti, şi-o iubeşti cu defectele ei,
ori n-o iubeşti, şi n-o iubeşti cu defectele ei.
când iubeşti pe cineva, nu mai ai spaime,
îl iubeşti şi-l duci în iubire.
până la marginea vieţii şi a morţii
nu-ţi impun să joci, iubito
să iubeşti ce iubesc eu,
ci să iubeşti ce iubeşti tu,
dar să iubeşti până la cer şi dincolo de cer
cred că ăsta e marele mister: iubirea.
dacă oamenii ar putea să-şi însuşească asta,
lumea ar fi o veşnică bucurie,
o odisee cu sensuri adânci.
când poţi să spui pentru ce iubeşti o femeie,
n-o iubeşti cu adevărat, doar o infuzi
şi mireasma nu ţine până la capătul iubirii
de ce oare trebuie întotdeauna să suferi
pentru a avea dreptul să iubeşti ceea ce iubeşti?
nu te iubesc, femeie, pentru frumuseţea ta,
ci te iubesc pentru că frumuseţea ta cântă un cântec
pe care doar eu îl aud şi-l arunc la ceruri înapoi.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă...

Şi dacă dintre azi şi mâine
Alegi să stai mereu în ieri,
Visele tale vor rămâne,
În cufărul plin de tăceri...

Şi dacă nu ţeşi din speranţă,
Covor de flori strălucitor,
Doar ziduri arse de restanţă,
Te vor zdrobi în talpa lor.

Şi dacă te ascunzi de soare,
În umbră veşnic o să stai,
De-a curcubeului culoare,
Cât vei trăi n-ai cum să dai.

Si dacă vei purta cu tine,
Doar spinii amintirilor,
Şi azi, şi mâine şi poimâine,
Însângerat vei fi de dor!

Şi dacă rana disperării
Nicicum nu o poţi vindeca,
E pentru ca n-ai dat uitării
O dragoste ce te seca.

Dar dacă le dai deoparte,
Şi-n gând doar soare vei avea,
Inima ta va sta departe,
De steiul care o strivea.

poezie de Dorina Omota din Mai plâng o lacrimă şi plec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglindire... Sunt un paradox!

Şi mă ascund de oameni... să dispar!
Aşa îmi este bine... mult amar,
Se risipeşte, când sunt eu şi cu mine...
Linişte şi taine... şi cugetări divine.

Şi îmi este drag, să-mi fiu, să mă iubesc!
Am învăţat din greu, iertând să reuşesc...
Şi la final de viaţă, două legi avem:
Iubeşte-te pe tine, să rupi un blestem!

Iubeşte-ţi şi aproapele, ce rar îl mai găseşti...
Asumă-te pe tine, învaţă să iubeşti!
Lumina dă putere! Devii înţelept,
Doar iertând, iubind... la modul cel corect!

Iubesc singurătatea! Iubesc să-mi aparţin!
Fără obligaţii, îmi vreau duh alpin!
Sunt mult prea rebelă, tu prea mic şi jos...
Destinul pentru mine, Rai si tenebros!

Îmi ador extremul, cel neînţeles...
Sunt stelară, colind prin Univers!
Atipică, star-seed al timpului final...
Trăiesc prin spirit înalt şi astral...

Habar n-ai ce zic! Sunt ce n-ai să vezi!
Mult atipică şi cu unde verzi...
Vin din alte ere... nu sunt eu ca voi!
Sunt Lumina plină, mai ales pe ploi...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cromatica...

Frumuseţi într-o dungă albastră,
Frumuseţi roditoare pe gri,
Frumuseţi deopotrivă pe galben,
Şi-evident frumuseţi sângerii...

Nu mai zic, frumuseţi sunt pe verde,
Frumuseţi pe alb de integru,
Pe lila frumuseţi suferinde,
Frumuseţi închini şi pe negru...

În roz, în grena, în portocaliu,
În crem, în turcoaz şi-n cafenIu,
În lavandă, kaki, în castaniu,
În ocru, în bej, şi-n stacojiu...

Sunt frumuseţi în orice culoare,
Tre'să şti să le simţi, să le crezi,
Pot fi dure cu noi sau plăpânde,
Şi-n orice clipă să le-asortezi...

O explodare a fost de culori
Prinzând cu pricepere nume,
De-atunci pân-acu' în splendori
Ne poartă pe aripi în lume!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (27 iulie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice lucru are o latură a lui mai expresivă, acolo-i taina vieţii lui. De obicei, n-o găsesc acei care o caută. Dacă ai pus într-un vers o tresărire a inimii tale, să ştii că şi peste o mie de ani, cine-l va citi, va simţi în inima lui bătaia inimii tale. Dacă n-ai pus nimic, ce vrei să fie acolo?

citat celebru din Nicolae Grigorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când începi o carte – un roman – de multe ori e ca şi cum ai intra într-o lume nouă, într-un ţinut pe care nu l-ai mai văzut. Căci lectura prezintă mare asemănare cu voiajul. Uneori, chiar după primele pagini ale unei cărţi, ai impresia că, de-abia coborât din hotelul în care ai descins în cursul nopţii, te găseşti într-o calmă dimineaţă de vară, pe străzile unui oraş în care n-ai mai pus niciodată piciorul, în locuri şi aspecte noi şi totuşi familiare, printre oameni care-ţi sunt străini, dar faţă de care nu te simţi, tu însuţi străin.

citat din Eugen Herovanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firul timpului e rupt

Viaţa trăită-n trecut,
În trecut rămâne.
Firul timpului e rupt
Şi nu mei revine.

Gândeşte bine acum!
Când ai viitoru-n faţă.
Hai, descoperă alt drum!
Să clădeşti o nouă viaţă.

Nu lăsa să treacă timpul
Fără să clădeşti ceva.
La viitor să-ţi stea gândul
Şi viaţa o poţi schimba.

În trecut o să rămână
Şi prezentul ce-l trăieşti.
Viitoru-îl ai în mână
Doar dacă bine gândeşti.

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire...? De două ori...

Pe ritmuri de dorinţă, m-ai îmbătat uşor
Şi cu vorbe alese, ai vrut s-arăţi iubire...
Însă tot ce-ai vrut... a fost un dormitor,
În care să mă ai, bifând o împlinire.

Nu folosi minciuna când simţi arzând un dor,
Nu îţi nega trăirea, prin frică, laşitate...
Nu terfeli iubirea doar pe un biet covor,
Preţuind doar trupul şi nu omul din spate!

Ai cautat să ai, să simţi ce n-ai avut...
Şi într-o zi... ai prins curaj să vii iarăşi la mine.
Şi iarăşi te-am primit cum nu m-ai fi pierdut,
Dar pentru c-ai venit, m-am depărtat de tine...

Iubesc totul în toate... iubesc peste total!
Nu ştiu şi nici nu-mi place să fac ca restul lumii!
Dar ce ţi-am oferit, a fost mai mult de-astral,
Iar tu, ai risipit pan' la sfârşitul lunii!

Nu ştii multe de mine... dar nici n-ai vrut să ştii.
Ţi-ai rezervat bilet doar în dorinţa
De-a poseda şi doar de-aţi împlini
Un vis trecut, ce-ţi obseda fiinţa...

În dragoste eşti liber, dar doar dacă iubeşti!
Atunci păcatul nu cade peste tine...
Numai carnal, nu poţi ca să trăieşti,
Când ai un suflet tânjind scopuri divine!

Promisiuni şi vorbe! Cuvinte şi atât!...
Nu te lega într-un blestem din vină!
Ar trebui să ştii că legământu-i sfânt...
Şi de te-abaţi cumva, ajungi iar la ruină.

Şi de nu simţi iubire... şi de nu vrei ce-ai vrut,
Sinceritatea e unica salvare!
Nimeni nu te obligă, să faci, sau ce-ai avut
Să îţi păstrezi cu tine, de nu simţi vreo chemare!

Cândva, peste un timp, sau poate peste două
Sezoane de-amintiri... ai să-nţelegi zâmbind...
Că-n viaţă tot se-ntoarce şi ploaie ne dăm nouă,
Atunci când ploaie dăm... înşelând, minţind...!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!