O cadana dintr-un harem, la urma urmelor poate sa`si indrageasca sultanul; el e atotputernic si ea n`are nicio nadejde ca`i va putea inlatura autoritatea prin cine stie ce mijloace rafinate. Razbunarea stapanului e cumplita, sangeroasa, dar ostaseasca, marinimoasa; o lovitura de pumnal pune capat la toate. Un sot insa, in veacul XIX-lea, isi ucide nevasta cu ajutorul dispretului public, inchizandu`i toate usile saloanelor.

Stendhal în Roşu şi negru
Adăugat de Marina Ciolpan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenii stiu de ce

Multi ne spun ca stii femeia ar fi rupta din safir
Si mai spun ca stiti barbatul ar fi rupt din cimitir
Insa cine stie bine despre cele ce se stiu
Ar adauga: barbatul e un mare fustangiu.

Multi ne spun ca e dovada despre prostul gust prezent
Un barbat ce bea o bere visator si neatent
Insa cine stie bine despre cele ce se stiu
Ar adauga: barbatul bea mai bine la rachiu.

Multi ne spun... pardon! femeia, ca barbatii dorm prea mult
Si eu stiu ca-i o minciuna... dar imi place s-o ascult
Insa cine stie bine despre cele ce se stiu
S-ar opri si-ar zice: Sincer?!... fetele nimic nu stiu.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creştinismul nu poate să nu recunoască nenorocita condiţie a unor categorii de muncitori din secolul al XIX-lea. Eroarea marxistă constă în a spune că, fiind sărac şi silit să-şi vândă forţa de muncă, muncitorul englez din veacul al XIX-lea nu era liber. Liber era. Era însă nenorocit.

citat din Nicolae Steinhardt
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prends-moi

= jam session cu sultanul albastru =

sultanul meu cel ca un lac albastru-verde cu ochi de tătar şi inima rece
prepară cafea la picioarele mele

eu cadâna lui favorită izvor sprinţar şi blond de sub pământ visez să mă topesc în marea cea mare şi nesfârşită a lunii

uite sunt 9 zile deja de când lumina ochilor lui a făcut dragoste cu toate popoarele lumii
şi-a spălat sângele în sângele meu
din rana de pe umărul stâng ieşeau raze mici
atunci acum pe acolo se cântă cântarea cântărilor femeile
îşi leapădă pruncii să fie cu el tu
lasă-ţi umbra ta să plece el
o să-ţi dea să mănânci din carnea lui seara o să te ducă în toate cele 1001 şi una de nopţi
seherezada lui tu
sultanul tău albastru el

dedesubtul izvorului dorm toate mările lumii toate oceanele ei şi orice lac deopotrivă
sultanul

poezie de Anca-Iulia Beidac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

harem

Harem: Visul soţului după ce s-a certat cu nevasta şi doarme pe canapeaua din sufragerie.

definiţie aforistică de Tudor Muşatescu din Dicţionarul umoristic al limbii române
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trântorul: sultanul fiicelor din harem...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Her'ak: Cât despre soarta voastră, veţi fi executaţi public drept exemplu pentru toţi cei tentaţi să îşi sfideze zeul.
Colonelul O'Neill: Trebuie să fie în public?
Her'ak (îndreaptându-şi arma spre Colonelul O'Neill): Te-aş putea ucide acum.
Colonelul O'Neill: În public sună bine.

replici din filmul serial Stargate SG-1
Adăugat de Spataru Cosmin, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cr[ciunul copiilor

Dragi copii din tara asta,
Va mirati voi cum se poate,
Mos Craciun, din cer de-acolo,
Sa le stie toate, toate.

Uite cum: Va spune Badea...
Iarna'n noapte, pe zapada,
El trimite cate-un inger
La fereastra ca sa vada...

Ingerii se uita'n casa
Vad si spun, iar mosul are
Colo'n cer, la el in tinda,
Pe genunchi o carte mare.

Cu condei de-argint el scrie
Ce copil si ce purtare...
Si de-acolo stie Mosul,
Că-i siret el, lucru mare.

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio treabă serioasă din lume nu se face fără aprobarea şi ajutorul femeilor. Începând de la cumpărarea bijuteriilor şi a vacilor până la revoluţia franceză şi reforma socială a lui Luther, toate s-au realizat cu ajutorul femeilor.

Bankim Chandra Chatterjee în Eseuri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate organismele vii iau naştere din părinţi, cu care sunt asemănători; îşi caută hrană, pe seama căreia cresc şi trăiesc, cu ajutorul unei sensibilităţi speciale faţă de excitanţii din mediu (fizici, chimici, biologici); desfac hrana ingerată în nutrienţi mai simpli: glucoză, aminoacizi, acizi graşi, glicerină, pe care îi absorb în protoplasma celulelor lor, unde îşi construiesc, cu ajutorul unui cod genetic specific, proteinele, glucidele şi grăsimile lor; cu acestea îşi alcătuiesc structurile protoplasmatice, în interiorul cărora se petrec toate reacţiile de degradare şi de sinteză, realizate cu ajutorul unor enzime; elimină la exterior produşii toxici sau neutili ce rămân în urma acestor reacţii metabolice; se mişcă, cu ajutorul unor formaţiuni contractile; se reproduc la o anumită vârstă prin schimb de material ereditar; mor după un anumit timp de viaţă, caracteristic fiecăruia.

Eugen Popa în Unitatea lumii vii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă doar azi...

Dacă nu-ţi pierzi minţile, nu eşti îndrăgostit,
dacă nu-ţi ia minţile, nu e cea care să te
completeze, dacă nu-i cedezi ei timpul, e doar
un simplu anotimp, dacă nu o simţi în toate
anotimpurile, a fost doar vreme trecătoare!

Dacă îţi aminteşti doar azi de ea, nu ea a fost,
e şi va fi iubirea ta, dacă doar azi îi dăruieşti o
floare, un sărut sau cine mai ştie ce, nu ea e
persoana ce îţi domină timpul şi viaţa, dacă
doar azi îi vorbeşti... nu ea e şi va fi versul tău!

O singură zi dintr-un calendar rătăcit nu poate
cuprinde rătăcirea ta, cu o singură zi dintr-un
an nu poţi recupera anii trecuţi... anii pierduţi, o
simplă zi... dacă nu-ţi aminteşti ce iubeşti, ce
te-a făcut Om, în fiecare clipă şi zi, nu e iubire!

O singură zi... poate fi ziua în care imităm ori
jucăm un rol în care credem că suntem
îndrăgostiţi ori iubiţi şi suntem... iubiţi la
comandă dar nu îndrăgostiţi, iubirea şi Omul,
femeia şi iubirea nu are zi, toate acestea...

Toate acestea au timpul, ziua devine un veac
şi veacul devine o zi, toate depind de prima şi
singura clipă în care s-a născut iubirea dintre
un El şi o Ea, la multă iubire... şi anii nu-i
pomeniţi, iubirea nu are ani şi nici,, trecere"!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria ne avertizează că sultanul poate face oricând dintr-un paşă un eunuc.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire...

Ce e iubirea? Dar cine poate şti.
Atâtea nume... pentru ea s-ar potrivi.
Şi de le-am pune toate la un loc,
Ea poate fi pe rând,
Şi ură,
Şi dragoste,
Şi joc,
Şi biruintă,
Şi tandrete,
Şi lacrimă,
Şi frumusete,
Şi dor nebun,
Şi gust amar,
Şi fericire,
Şi calvar...
Dar mai presus de toate,
Iubirea este viată, şi viata e iubire.
Doar noi putem, s-o facem
Să respire.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La urma urmelor, sunt cărţi magice cărţile astea ale lui Hugo, care, ca toate cărţile adevăraţilor maeştri, îi dau cititorului un fel de mică febră cerebrală.

citat din Jules de Goncourt
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu toate experientele duc la descoperiri, toate imbogatesc insa cunoasterea.

Ileana Vulpescu în Arta conversaţiei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un tratat de utilizare a complimentelor este necesar deoarece forma în care acestea circulă în zilele noastre este un vlăstar lipsit de vlagă al celei care ar putea fi o tehnică a cuvintelor frumoase, cu ajutorul căreia ar putea fi dirijate emoţiile celorlalţi într-o măsură aproape imposibil de realizat prin alte mijloace.

Gloria Beck în Complimente. Mic tratat de întrebuinţare a complimentelor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ajutorul cuvintelor un om îşi poate face semenul fericit sau îl poate împinge la disperare, cu ajutorul cuvântului profesorul transmite ştiinţa sa elevilor, iar un orator pune stăpânire pe auditoriu şi îi determină judecăţile şi deciziile.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum l-am putea numi

Cine trece prin foc
Cine trece prin ape
Cine nu-i secerat de raze de soare
Cine se trece prin noapte,
Cine-şi depăşeşte încercările
Şi lună de lună zâmbeşte
Chiar dacă totul se dărâmă în el
Şi sufletu-i putrezeşte
Cum l-aş putea numi?
Cine are tăria
De a se seinucide
Cine trăieşte-n iubirea duşilor
Şi-n ei se regăseşte pe sine
Cine nu-i ucis de lavine
Cine se pudrează cu pământ
Cine poate trăi din gânduri
Şi umblă pe planetă flămând
Cum l-aş putea numi?
Cine se ridică din praf
Şi nu moare în accidente
Cine nu piere de singurătate
Şi nu mai are sânge de viaţă-n artere
Cine din porunca iubitei
Excelează un salt mortal
Cine trage cu energie
La picioare lanţuri de sclav
Cine ridică munţii din groapă
Cine râde cînd e bolnav
Cum l-aş putea numi?

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferintile dragostei sint cele mai dureroase, insa cel ce nu sufera nu stie sa iubeasca.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Candraman Anna-Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebun in toate...

şi dacă n-oi mai sta să te aştept
nebun în toate
să-mi spui când am sa-ţi cad la piept
că nu se poate

şi dacă n-oi porni pe urma ta
nebun în toate
la fel să-mi spui c-aşa ceva
că nu poate

şi dacă v-oi mai sta să te aştept
nebun în toate
tu să mă ierti că n-am fost drept
că se mai poate...

poezie de Iurie Osoianu (7 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt strain si calator

“Sunt strain si calator,
n-am aici palate.
Dar in tara fara nor
ale mele-s toate.

Toate stelele de sus,
tot ce n-are-n veci apus,
prin iubirea lui Isus,
ale mele-s toate.

Domnul meu in infnit
multe ceruri tine.
Pentru cine le-a zidit,
decit pentru mine?

Din neant cind le-a chemat,
Domnul mult s-a bucurat,
insa viata nu si-a dat
decit pentru mine…

Dar nici eu nu-s al oricui;
Lui Ii sunt cununa.
Casa mea si cerul Lui
tot ce-avem e una!

Si la bine si la greu
eu al Lui sunt, El, e-al meu;
eu, nimic — El, Dumnezeu,
dar ce-avem, e una!”

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!