Zoo

Zoo-o, ce este cu lumea animală?
Vai ce iubesc animalele, spuse o cucoană
Consumată în urmă cu un an de un somn uriaş
Din Amazonia-amazing. Supărătoare veste,
La fel cum ai scrie o mie de poeme şi nimeni
Nu le citeşte. Mai scrii o mie, la fel.
Te împuşti, glonţul trece pe lângă tine,
Se înfige în fundul lui Svejk, apoi revine
În ţeava pistolului. Am vrut să scriu – pistilului.
Aşa ne învăţa profa de biologie. Doamne,
Ce piept avea femeia aceea, ce piept şi ce voce.
Acum o fi într-un cemitir din Berceni, din Pucheni.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia cuvânt

poate că mi-ai scrie poeme
prefăcându-te că îţi pasă
poate că mi-ai modela degetele
să te pot mângâia şi în somn
poate că m-ai învăţa să iubesc până la sânge
cărţile prăfuite
poate că m-ai scrie
pe colile ce aşteaptă în sertar
poate că tu chiar eşti pregătit să mă vinzi
pe o cupă de vin
poate că tu chiar mă priveşti pe ascuns
şi zâmbeşti uneori
poate că tu chiar mă vrei
ca pe orice femeie şi....
poate într-o zi chiar voi sta
pe genunchii tăi de sare
şi îţi voi arăta
că lumea e altfel
când femeia de lângă tine
e mai mult decât o coală mâzgălită

poate că vreau să mă scrii
pe genunchii tăi
şi să îţi pese
că iubesc toate cărţile până la sânge

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care s-a împuşcat

în casa în care locuiesc
cu ani în urmă
un om şi-a pus capăt zilelor

beciul casei poartă şi acum
zgomotul asurzitor al pistolului
care şi-a descărcat glonţul
în tâmpla lui

războiul cu sine şi cu lumea
l-a învins aici şi l-a făcut
învingător dincolo –
depinde din ce parte a existenţei
priveşti realitatea

acum e noapte şi linişte
poate că spiritul lui e lângă mine
şi se uită peste umărul meu ce scriu
sau poate că el scrie acum
aceste versuri
iar eu dorm şi visez că scriu
despre omul care s-a împuşcat
în casa în care locuiesc acum

poezie de Emilian Mirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trup sfânt

Presiune de nestăpânit,
Nu scrie, nu scrie, nu scrie,
Lasă-i pe alţii şi lasă
Timpul să se-nvijelie.
Doamne, ce linişte-n jur,
Morţii clipesc doar din frunze,
Din razele lunii pe cer,
În geamătul lumii lehuze.
Poeţii nu scriu, mor mereu,
Respiră-n cuvinte-implozie,
Ei ştiu, Paradisu-i al lor,
Trup sfânt, nectar şi ambrozie.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Adam a fost creat după chipul şi asemănarea Domnului, cum se face că noi, urmaşii lui, avem trăsături comice, jalnice care amintesc izbitor cu cele din lumea animală?

aforism de Boris Marian Mehr din Eufurisme
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Policita

Un cântec trece pe lângă alt cântec,
Nimeni nu-l aude, o cetate trece pe lângă umbra ei,
Distanţele bătute cu ouă, frunze pe frunte,
Ziua seamănă cu un arbuz,
Forme strâmbe de străzi, vieţi evocate de clanţă,
O barză căzu în cuvânt,
Seara e o legumă, ochiul calului este violet,
Glasul devine strident ca o vioară,
Litera ezită, şovăim, şovăim, apoi mergem spre alte ţărmuri.

După o boală grea, sănătatea sau moartea sunt singurele soluţii
Să bei cidru din clepsidră.
Nu te teme de nimic, finalul este acelaşi.
După o viaţă de scris, premiul Nobel este o bagatelă.
O excursie cu diavolul nu strică nimănui, dar nu continua relaţia.
Am învăţat arta absurdului de la indivizii insipizi şi din seriale.
Calul nu avea nevastă, de ce, întrebă copilul.
Şeful era fost miliţian şi avea acasă un tramvai.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce scrii?

De ce scrii? Mă-ntreabă o cucuvaie
Din Parcul Socola, eram la armată, aia populară,
În dealul Copoului, barba ca şi arta maschează
Imperfecţiunile chipului, pentru a scrie nu este suficient
Să ai ouă mari şi tari, spune Danilo Kish, are dreptate,
Dar de ce nu scriu şi câinii o carte, două?
De ce nu intrăm în cercul magic al cărţilor,
Să nu mai ieşim din el? Să nu mai ieşim din el?
Ah, leii mecanici, metalici. Ghici.
Dacă starea de rău este o stare normală,
Atunci prefer răul, unii îl evită citind, scriind,
Fumând, tuşind, mâncând, etc., dar ce este mai frumos
Decât un tril în mijlocul oraşului, venit pe scară?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu scrii

Tu scrii, baţi la uşă, nu ţi se răspunde,
Acolo, fie au murit locatarii, fie sunt speriaţi,
Fie bolnavi, fie răi, precum în Sodoma, parcă,
Sunt oameni care fug de trecut, alţii, ca bărbosul
Din manuale, se despart de trecut, râzând,
Dar, noi nu cunoaştem prezentul,
Iar viitorul este un joc de ruletă.
Cu ce rămânem? Eu iubesc trecutul,
Ca pe un om îl iubesc, cu păcatele lui,
Unele foarte grave, altele chiar îngereşti.
Săgeata trece prin zid, zidul se prăbuşeşte,
Astfel e cuvântul - acid, poate ne copleşeşte.
Dar vorba prea moale, mieroasă
Poa" să dărâme o casă.
Punct, am spus, m-am făcut mut,
Corbii mi-au scos ochii, Ahile avea şi o inimă,
călcâiul era pentru duşmani, norii bârfesc,
acvariul se visează ocean.
O, de-am putea muri când dorim,
Totuşi iubim, da, iubim.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mielul turbat

Singurătatea este cea mai gravă boală,
Asta o ştiu toţi, nu de aceea scriu eu aici,
La curtea regelui XYZ, sosi un străin pe nume AAB,
Înfăşurat avea un stilet, cânta din harpă, părea un harap.
Lumea întreabă, ce ştii să faci, străinul răspunde, a povesti,
Despre Lilith şi vârcolaci, morţi călărind pe stafii.
O lumânare ardea într-un colţ, era târziu şi somnul venea,
Când deodată se auzi de sub bolţi ţipătul morţii,
Murise şi ea.
Dar mai există şi mielul turbat, vine un lup fără dinţi, fără păr,
Iată îl scuipă, acest scuipat parcă ar fi doar un strop dinspre mări.
Vine un leu, urinează pe miel, vine măgarul şi ţipă un vers,
Mielul turbează, nu este el, nu mai e loc în Univers.
Mielul mai scrie, nu este miel, ei şi ce dacă scrie, întrebi,
Mielul este Mefistofel, poţi ajunge cu el pe Horeb.
Amestecă el blesteme, nectar, asta şi Domnul o ştie, iertat
Intră mielul în Rai, asta e, intră deşi este mielul turbat.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am avut mitologie, apoi teologie, acum – tehnologie. Ce urmează?

aforism de Boris Marian Mehr din Eufuria
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea vieţii se citeşte după moarte.

aforism de Boris Marian Mehr din Eufurisme
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de Paradis

Dincolo de Paradis
Cerul pare mai închis,
Pe o coajă de banană
Poţi ajunge pe-altă strană,
Dar odată, într-un râu
A fost agăţat de brâu
Un cadavru uriaş,
Venit dincolo de Blaj,
Nimeni nu-l putea cunoaşte,
Avea palme ca la broaşte,
Ochi holbaţi, frunte îngustă,
La culoare, o langustă,
Nalt de circa metri doi,
Nici dihor şi nici vulpoi,
Un artist? Era machiat?
Aşi, uriaşul s-a sculat,
A distrus uşi, mese, scări
şi s-a dus spre nicăieri.
Amintindu-l, am uitat
Să vă spun – eram eu beat.

În filmul acela cu Stan şi Bran,
Cu Brunhilda şi cu Bostan,
Personajele coborau de pe pânză,
Îmi aruncau un colţ de brânză,
Ni mic nu se naşte fără durere,
Dar nici durerea nu-i o părere,
Iată cum se nasc axiomele,
Gnomii-şi iubesc amantele, gnomele,
Naveta dintre Milano şi Nisa
Nu ne-a adus averea, promisa,
Toţi evadaţii caută o casă,
în filmul acela tu eşti frumoasă,
dar la-mbulzeală îţi fură poşeta,
bricheta, lanţeta şi gata-i vendeta.

Sunt un biet scrib, îmi pun cenuşă-n cap,
Umblu mereu cu jalba în proţap,
Nu o citeşte nimeni că nu e
Un interes pentru Cimabue,
Un ghiont acolo sau un sfat,
Eu le primesc, sunt Jean Marat,
Ucis de doamna de Corday,
Sunt Robespierre zvârlit pe chei,
Decapitat şi totuşi viu,
Respir şi scriu, trăiesc şi scriu.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile frumoase

Orice femeie este frumoasă, de la mama,
de la logodnica, de la soţia Eva, noi fiind bieţii Adami,
mereu păcăliţi.
Prima femeie admirată de mine
A fost profa de germană.
Ea m-a iubit în felul ei, adică îmi dădea note maxime,
De unde şi dragostea mea pentru poezia germană.
Apoi, toate iubitele mele erau frumoase,
Unele mai mititele, altele mai măricele,
Dar, cele mai frumoase au fost doctoriţele
care m-au salvat de la moarte.
A venit la mine o zână, era rezidentă,
mi-a spus – ai să trăieşti, dar ai răbdare.
Am trăit, mi-a arătat că şi ea avea probleme
Cu ganglionii, trăia, râdea, a ajuns mare.
Apoi a venit o zână la Terapie intensivă,
Acolo se murea de ficat, eu eram Prometeu,
Dar ea mi l-a pus la punct
şi m-a învăţat să merg.
Acum iubesc o princesse lointain,
Este frumoasă şi mândră ca zeiţa Atena.
Cine va veni, să nu fie ultima femeie frumoasă,
Să nu poarte coasă.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Animalele mari sunt mai puţin periculoase decât viruşii.

aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele nu ştie că emite raze.
Visez o lume fără pronume posesive.
Nimeni nu-şi pierde drumul în viaţă, doar şi-l schimbă.
Cineva m-a comparat cu Dumnezeu, altul, cu Satana, se pare că există o confuzie.
Pentru animalele din curte, sărbătoririle sunt cele mai tragice evenimente.
Urechile şi ochii tulbură mintea.
Nu-mi puneţi o piatră pe mormânt, voi ieşi în curând.
Unele idei nu le mai scoţi decât cu creier cu tot.
Minciuna rodeşte în creierele cele mai reavăne. Mincinoşii "se prind" imediat.
Ambiţia şi fragilitatea te pot duce la sinucidere.
Cea mai banală idee este premoniţia morţii.
Iubim mierea şi nu iubim albinele, numai pentru că înţeapă?
Animalele mari sunt mai puţin periculoase decât viruşii.
Pistolul prietenului nu este prietenul meu.
Gardul cimitirelor nu este pentru morţi, nici florile.
Pietrele de pe caldarâm au fost cândva mândri munţi.
BORIS MARIAN MEHR

Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

O poezie nu se scrie, se desenează, se cântă, dar nu se scrie.

aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru animalele din curte, sărbătoririle sunt cele mai tragice evenimente.

aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare scriitor crede că mai scrie pentru cineva, altfel nu ar mai scrie nimic.

aforism de Boris Marian Mehr (19 noiembrie 2001)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul de lângă fântână

La o răscuce de poveste fără zmei
un om aşezat lângă o fântână
îşi răcoreşte sufletul.

Nu trece nimeni, doar o adiere de vânt
suflă peste o câmpie mirositoare,
de când aşteaptă a înflorit şi salcâmul,
se apropie seara şi o să pornească la drum,
nu poate să spună unde se duce
şi de ce se grăbeşte.

Poate trecutul îl împinge în faţă,
îl cheamă-n oraşul de lângă dealuri
unde are nevoie de identitate,
de spiritul care-l animă să urce
în propriul său trup.

Aproape că simte-n inimă fereastra
de la care-l priveşte lumea
şi doreşte să se regăsească
în mijlocul ei.

Pleacă din sine liber
spre alte zile şi nopţi
pe care le povesteşte nervos
şi nimeni nu-l ascultă,
de aceea scrie, scrie poeme de revoltă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cherie

Iubirea este cea mai proastă investiţie,
Pui la bătaie o inimă, primeşti o invitaţie la Primărie,
Pui un suflet, acolo, ai un bilet gratis,
Pierzi totul, casă, linişte, mal, te îneci,
Eşti un Titanic în miniatură,
Am visat într-o noapte
Că eram câine, te-adulmecam
Ca pe o pâine, erai proaspătă, caldă
şi primitoare, ce vrăji mi-ai făcut,
eşti vrăjitoare?
Te aud cum răspunzi cu o voce de prunc,
Am vrut cândva de pe bloc să m-arunc,
Nu era nimeni, nici nu visam,
Din Lună tu îmi zâmbeai. Eu lătram.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Un cavaler Nevormehr
Şi o prinţesă, Irina,
Ei nu s-au văzut nicăieri,
Numai în vise nocturne.
Ea nu era Annabel,
Ea scrie poeme sublime,
Pe când cavalerul rebel
Căuta iubirea în rime.
Dar timpul, un corb nemilos
Îi tot urmărea cu privirea,
Irina o carte a scos
Pe care-o lăuda scriitorimea,
s-a dus cavalerul Bemmehr
să-şi toarne aleanul în ghiersuri,
vor trece oricum primăveri,
Irina clădea universuri.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!