De câte ori explic ceva mai multor persoane, învăţ de la cei ce ascultă fără de a scoate un cuvânt lucruri pe care niciodată, singur nu mi le-aş fi spus.

aforism clasic de Lucian Blaga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Tatăl tău obişnuia să gătească des, ca tine?
Lucian: Blondul?! Nu, deloc. Niciodată!
Lia: Şi atunci, tu cum de te-ai deprins?
Lucian: Păi, eu... Nu ştiu cum. Pur şi simplu, mi-a plăcut şi am învăţat singur, pentru că m-am simţit atras de domeniul culinar... Nu-mi explic de ce!
Lia: Aha; cam la fel ca şi cu matematica ta.
Lucian: Nu chiar; deşi, într-un fel, poate... Vezi tu, matematica a fost pentru mine... Prima mea mare iubire, declarată, pe faţă, fără ocolişuri, încă de când eram mic.
Lia: Zău?! Frumos spus... Şi care ar fi fost a doua?
Lucian: A doua?! N-am să-ţi răspund la asta...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Serios?! Ascultă, dacă vrei să mai rămâi, atunci plec eu.
Lucian: Dacă pleci tu, plec şi eu.
Lia: De ce? Tu poţi rămâne afară, oricât pofteşti.
Lucian: De unul singur? Ce, ai impresia că sunt nebun? Par cumva a fi? N-am nici un chef să mai rămân. În compania ta, da, ar mai merge, ar fi plăcut, dar aşa, singur, nu, în nici un caz. Nu-s idiot!
Lia: Ah, dar eşti enervant! Nu pricepi că vreau să fiu singură?
Lucian: Nu pricep! Nu la acest capitol. Dacă ar fi vorba despre matematică, poate aş mai pricepe câte ceva, aşa însă... Prefer să fiu enervant.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aţi şti câte persoane mimează dragostea pe pământ, pe moment n-aţi scoate de stupefiere niciun cuvânt.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să învăţăm!

Am făcut destule-n viaţă,
Fel de fel de lucruri,
Dar să ştii că nu pot spune
Care mi-au părut nimicuri.

Cel puţin din fiecare
Ceva tot am învăţat,
Dintr-un lucru mic sau mare
Care mi s-a întâmplat.

Uneori ceva pe care
Mă bazam că îl ştiam,
Mă solicita mai tare
Şi adesea mă-ncurcam.

Nici acum nu ştiu prea multe
Din câte ar trebui să ştiu,
Dintre lucruri mii şi sute
Să învăţ nu e târziu.

poezie de Mihai Leonte (1963)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret

Lucian Blaga e mut ca o lebadă.
În patria sa
zăpada făpturii ţine loc de cuvânt.
Sufletul lui e în căutare,
în mută, seculară căutare,
de totdeauna,
şi până la cele din urmă hotare.
El caută apa din care bea curcubeul.
El caută apa
din care curcubeul
îşi bea frumseţea şi nefiinţa.

poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am spus

Ţi-am spus ceva:
Cu totul, pe dinafară,
Ca o poezie repetată isteric
Literă cu literă,
Repede, haotic şi
Fără nuanţe,
De teamă să n-ai timp
Să fugi...

Ţi-am spus ceva:
Zâmbind, cu buzele largi,
Ca o poveste scobită în stele,
Cuvânt cu cuvânt,
Încet, şoptit şi
Fără veghe,
De teamă să nu vrei
Să tac...

Ţi-am spus ceva:
Distrat, cu mâinile în aer,
Ca un desen ştiut pe de-a-ntregul,
Punct cu punct,
Atent, colorat şi
Fără umbre,
De teamă să n-apuci
Să uiţi.

Ţi-am spus ceva!
Şi, spunându-ţi,
Mi-am pierdut,
Pe rând,
Literele, vocea, cuvintele
Şi gesturile toate,
Pledând cu buzele,
Chinuit, forţat şi lacom,
Din început spre "nesfârşituri",
O cauză divină,
Dar fără
"Receptoare"...

poezie de Gabriela Chişcari (10 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Serios, chiar nu-mi convine deloc faptul că ai umblat cu jurnalul meu, fără acordul meu; de altfel, nu eşti la prima abatere de acest gen. Eşti recidivist.
Lucian: Poftim?! Eu?! Nu... N-am umblat şi altădată cu jurnalul tău.
Lia: Nu la jurnal mă refeream, Luci, ci la albumul meu foto.
Lucian: Ah... Da, ai dreptate. Şi atunci am umblat fără ştirea ta. Păi, nu ştiu ce să-ţi spun; scuză-mă, te rog!
Lia: Sigur, pot trece cu vederea, cu condiţia clară să nu se repete.
Lucian: Nu se va repeta. Promit!
Lia: Bine. Ascultă, chiar ar trebui să mă întorc în oraş acum.
Lucian: Nu, nu încă. Pentru că mai avem de discutat. Şi cred că e ceva destul de important.
Lia: Mai ai ceva de spus?
Lucian: Da, destul de multe... Iar pentru asta, dacă nu vrei să intrăm totuşi în navă, ţi-aş sugera ca, cel puţin să ne aşezăm pe treptele navei.

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai cu ceva ne putem sătura duhul: cu avânturi, cu vreri, cu năzuinţi, care nu se pot sătura niciodată...

aforism celebru de Lucian Blaga din Pietre pentru templul meu, 1920
Adăugat de Cabiaglia Savin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tocmai făceam un lucru pe care, din câte îmi aminteam, nu-l făcusem niciodată la şcoală: învăţam. Şi simţeam ceva şi mai straniu: îmi plăcea să învăţ.

Rui Zink în Cititorul din peşteră
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur

singur
neavând pe nimeni care sa spună ceva
pe nimeni care să latre
orice cuvânt
cât ar fi el de simplu si neînsemnat
cât de minuscul
singur

si dragostea era undeva departe
tu voiai mai mult decât îti puteam eu oferi
poate din lipsa dragostei
sau nu stiu
niciodată nu am crezut în asta
ai vrut să mă distrugi
încet
fără ca nimeni sa ştie
singur

am trăit tot timpul cu gândul ăsta
la fel cum un bătrân îsi aşteaptă pensia
înaintea să îşi vadă sfârşitul

totul era plin,
iar eu mă simţeam în plus
singur
si nimeni suficient de deştept să mă înţeleagă

poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţ

Învăţ când învăţ pe alţii
Învăţ când ascult
Învăţ când citesc
Învăţ de la copii
Învăţ de la animale
Învăţ de la natură
Învăţ să respir
Învăţ să trăiesc
Învăţ să iubesc
Învăţ... sa fiu OM...
Învăţ...

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan .C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi câte lucruri pe care nu ni le vom spune niciodată ar fi trebuit să ni le fi spus?

citat celebru din Erich Maria Remarque
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

cuvânt

Ce este cuvântul, orice cuvânt. Nimic decât o rană a tăcerii.

definiţie aforistică de Lucian Blaga din Elanul insulei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

paradox

Paradoxul - strigătul imposibil pe care îl scoate inefabilul când îl împingi până la paroxism.

definiţie aforistică de Lucian Blaga
Adăugat de Peter Gluck
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să-ţi explic?

Cum să-ţi explic să înţelegi,
Că nu mai e nimic de spus?
Că inimii i-a fost de-ajuns
Tăcerea ta de ani întregi?

Nu trebuie să mai alergi
Spre mine; totul s-a fost dus
Cum să-ţi explic să înţelegi
Că nu mai e nimic de spus?

Cu palma lacrimile-ţi ştergi,
Eu pe-ale mele le-am ascuns,
Ce şoapte vrei să mai culegi
Când aripile mi le-ai smuls,

Cum să-ţi explic să mă-nţelegi?

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am spus nu multor lucruri care pur şi simplu nu se potrivesc cu viaţa mea.

citat din Connie Nielsen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De rerum natura

A căzut pe lucruri rouă
sau e numai o părere?
Poate că le plânge faţa
de-o lăuntrică durere.
Bate-o inimă în lucruri?
Preajma ocupând-o-n pâlcuri
n-au şi ele gânduri, patimi?
Fără ochi se uită-n lume
purtătoarele de tâlcuri,
născătoarele de lacrimi.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş conduce oşti, le-aş duce la moarte fără minciuni: fără patrie, fără ideal şi fără hoţia vreunei răsplate sau a cerului. Le-aş spune tot – şi-n primul rând ce fără preţ e viaţa şi moartea. În mod cinstit nu poţi îmbărbăta decât în numele nefirii; cum există ceva, sacrificiul, cât de mic, e pagubă ireparabilă.

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş (2001)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur cuvânt

lumea curge
în picături dezacordate
am fost în viaţă
un zgomot fără rost
aici spaţiul tace
nu a vorbit niciodată
pe jos ţopăie anotimpurile
ascultă,
de mă vei întreba
ce am făcut în viaţă
îţi voi răspunde
am iubit,
de la început până la sfârşit

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din În neliniştea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt singur

Obârşiile-izvoare
mă mai leagă. Nu sunt singur.
Mi-a crescut pe câmp o floare,
unde sunt, să nu fiu singur.

Jaruri sfinte, nor fierbinte,
trec pe cer, să nu ard singur.
Inimi bat, se spun cuvinte,
pe pământ să nu cânt singur.

Umbra-alături ia fiinţă,
unde merg, să nu merg singur.
Neguri vin din nefiinţă –
mărturii că nu sunt singur.

Vulturi din robie scapă
şi se-nalţă; nu lupt singur.
Cade în abis o apă,
în adânc să nu cad singur.

Focuri sunt şi e credinţă.
Acest gând cât mai palpită
schimbă moartea-n biruinţă:
nu sunt singur, nu sunt singur.

poezie celebră de Lucian Blaga din Vârsta de fier
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!