La mine pasiunea pentru teatru a venit de la cititul poeziilor de seară. Toată copilăria tata mi-a citit poezii în fiecare seară. Am crescut cu ele şi am continuat să trăiesc cu ele. Eu şi azi am cărţi de poezii pe masă şi citesc aproape zilnic, nu pot să trăiesc fără asta.

Anca Ţurcaşiu în ziarul Adevărul (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat poezii, am luat locul I pe ţară la Cântarea României recitând poezii, de altfel, era foarte important când dădeai la Institutul de Teatru să ai o asemenea diplomă de la Cântarea României, fără asta nu puteai să dai examen. Am trăit nişte timpuri care par destul de ciudate pentru tinerii de azi.

Anca Ţurcaşiu în ziarul Adevărul (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De scris, scriam pe ascuns, pentru că m-a prins direc­toarea că citesc în timpul orelor şi m-a pârât la tata. Şi tata m-a apărat, zicându-i că vreau să devin scriitor. Iar ea, care era profesoară de so­cia­lism ştiinţific, a zis: "Păi, cum să devină scri­itor, dacă e copil de muncitor?". Drept pen­tru care tata mi-a interzis cititul. De supărare, când mi-au apărut primele poezii în revista "Luceafărul", la 16 ani, nici n-am vrut să i le arăt.

citat din Mircea Dinescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

astă seară am stat
sub teiul nostru bun
am citit poezii
şi te-am aşteptat să vii

catren de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tata a sădit în mine un imens respect faţă de istoria locurilor. Avea un înnăscut talent de povestitor. Mi-amintesc despre Ştefan cel Mare mai mult din cele auzite de la tata decât din orice pagini am citit după aceea... Mi-a dăruit o credinţă de unică dimensiune în valoare, în tradiţie. M-a îndreptat spre Liceul Naţional, temelia construcţiei mele intelectuale. Tata, dascălul meu, mă întreba zilnic: "Câte cărţi ai citit azi? Câte game ai făcut?". E mai bine de jumătate de veac de când caut să răspund la aceste întrebări.

Iosif Sava în Jurnal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile alcătuiesc un fel de societate, ce ne-o formăm singuri. Fiecare le alegem după firea noastră. Cei care citesc cărţi bune sunt în situaţia celor care trăiesc în societatea aleasă. Cei care citesc cărţi rele sunt întocmai ca cei care umblă în societatea rea şi care – în cel mai bun caz – pierd timpul fără folos.

citat clasic din Montesquieu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul nebun l-am avut de bunici când m-am mutat la Bucureşti, la şase ani. Făceam injecţii cu penicilină şi bunicul meu se urca în tren şi venea la Bucureşti să mă ţină de mână. Nu puteam să trăiesc fără el. Nu am putut. A fost aşa o legătură... mă emoţionează de fiecare dată când vorbesc despre el.

Anca Ţurcaşiu în ziarul Adevărul (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tata nu mi-a spus cum să trăiesc; a trăit şi m-a lăsat să-l văd pentru a mă învaţă asta.

citat din Clarence Budington Kelland
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua poeziei - Cu danţuri şi poezii

Dacă aş veni la tine,
Tu la mine, de-ai veni,
Ceriurile ar fi pline
Cu danţuri şi poezii!

Dacă ţi-aş sorbi sărutul,
Buzele, de mi-ai sorbi,
Ar da în verdeaţă lutul
Cu danţuri şi poezii!

Dacă pieptul meu te-ar prinde
Strâns în braţele pustii,
Universul s-ar aprinde
Cu danţuri şi poezii!

Iar în irima mea, dacă
Vei alege tu să fii,
Se va umple lumea largă
Cu danţuri şi poezii!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezii discontinue

Poezii discontinue

Realitatea înfricoşătoare a lucrurilor
Constituie descoperirea mea de zi cu zi.
Fiecare lucru este ceea ce este.
Cum aş putea să explic cuiva cât de mult
Mă bucură asta – şi că asta-i de ajuns?

Să fii întreg, e de ajuns pentru a exista.

Am scris destul de multe poezii
Şi poate voi mai scrie încă multe.
Deşi-s atât de diferite unele de altele,
Fiecare poezie a mea demonstrează ceea ce-am spus,
Deoarece fiecare lucru care există-şi proclamă-întotdeauna existenţa.

Uneori eu însumi sunt ocupat să privesc o piatră,
Nu încep prin a medita dacă ea simte sau nu simte,
Nu încerc să mă conving că mi-e soră,

Dar mă bucur pentru existenţa ei ca piatră,
Mă bucur că nu simte nimic,
Mă bucur că nu-i deloc înrudită cu mine.

Câteodată aud cum bate vântul
Şi realizez: chiar numai pentru a auzi cum suflă vântul
merită să te fi născut.

Nu ştiu ce vor crede cei care citesc ce-am scris eu:
Dar ştiu că trebuie să fie ceva bun,
pentru că gândesc aceste lucruri fără niciun efort –
Şi fără ideea că alţii aud ce gândesc,
Pentru că gândesc fără gânduri,
Pentru că spun doar ceea ce spun cuvintele mele.

Odată m-au catalogat drept un poet materialist
Şi m-am admirat pe mine însumi pentru că niciodată
Nu mi-a trecut prin cap c-aş fi putut primi un nume, orice nume.
Nici măcar nu sunt poet: Eu văd.
Dacă ceea ce scriu are o anume valoare, nu eu sunt cel
valoros.
Valoarea este acolo, în versurile mele.
Toate acestea n-au legătură cu vreo intenţie
de-a mea.

poezie de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezii, pâine, şi lacrimi la masă

motto:
Mi-e dor să pot
să nu-mi mai fie dor de tine.
(Nichita Stănescu)

Poezii, pâine, şi lacrimi la masă
cuvinte, otravă, pucioasă
nerăbdare depărtări durere
mă doare surâsul, întuneric, tăcere.

Poezii aş mai scrie cu rouă
pe o frunză putrezită de pace
dă-mi inima-ncoace
s-o scriu cu cuvinte ce plouă.

De pâine mi-i foame şi tine
pe un gând ce veneai de acasă
cu zâmbet ascuns în ciorchine
dobândită, pierdută mireasă.

Lacrimi la masă, lacrimi la masă
şi dureri ce-au atins remuşcarea
pe noi ne-a despărţit întâmplarea
aşează florile-n vază.

poezie de Dănuţ Cepoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape... departe...

Stau în faţa ta
aproape, departe
tremur
sărut
mă cutremuri
tăcut.

Stau în pieptul tău
aproape, departe
bat
iubesc
te tac
te trăiesc.

Stau pe ale tale buze
aproape, departe
gust
mă zbat
sărut
furat.

Stau poem pe pielea-ţi tremurândă
aproape, departe
te dor
te sting
m-adori
te strig.

Stau în tine rugă
aproape, departe
mă scrii
poezii
prea vii
nopţi târzii.

... Şi noi ne topim...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrarea de licenţă a fost despre Teatrul de Revistă, de la origini până în prezent, şi a fost foarte apreciată, nu mai făcuse nimeni. Ţin minte că am muncit enorm pentru acea lucrare. Aveam o masă de sufragerie mare, de vreo 12 persoane, care era plină cu cărţi deschise, umblam în jurul ei şi conspectam.

Anca Ţurcaşiu în ziarul Adevărul (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am avut, mai mult ca oricine altcineva, exact viaţa pe care am vrut-o: liberă, fără constrângerile unei profesii, fără umilinţe usturătoare şi griji meschine. O viaţă de vis, aproape, o viaţă de leneş, cum nu sunt multe în acest veac. Am citit mult, însă numai ce mi-a plăcut, şi dacă m-am străduit să scriu şi eu cărţi, efortul mi-a fost răsplătit de satisfacţia că nu m-am abătut, în ele, nicio clipă de la ideile şi gusturile proprii. Dacă sunt nemulţumit de ce am făcut, genul de viaţă pe care am dus-o, în schimb, nu mă nemulţumeşte. Şi asta înseamnă enorm... Marele succes al vieţii mele e că am reuşit să trăiesc fără o meserie. În fond, mi-am trăit viaţa destul de bine. M-am prefăcut că a fost un eşec. Însă n-a fost.

citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept ca următorul vis să se împlinească şi nu mă simt bine până nu-l văd realizat. Îmi place starea asta de nefericire, pentru că asta mă face să mişc motorul din mine. Asta mă face să trăiesc şi să am motivaţie să trăiesc.

citat din Andreea Marin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O îmbrăcăminte foarte specială

Mama deja nu mai este,
mama a plecat într-un nor alb, cu un porumbel alb.

Ultima zi înainte de a se duce
s-a trezit fără durerea pe care o avea în fiecare dimineaţă,
în ziua aceea nu a mai plâns,
ne-am jucat şi am râs împreună toată dimineaţa.

Mama a plecat acum treisprezece ani,
dar eu mereu o aştept,
pentru că ea vine în fiecare noapte,
se apucă să tricoteze şi vorbeşte cu mine despre tata şi depre cer,
ca atunci când nu plângea de durere.

Mama mi-a spus că deja nu mai plânge,
dar este o minciună, eu îmi fac totdeauna somnul
şi ea plânge înainte de a pleca din nou,
să nu-i spuneţi ce v-am povestit.

Iar eu plâng când ea pleacă,
pentru că nu o mai văd în salon,
deja nu mai citeşte biblia
pentru că vorbeşte cu Dumnezeu, mereu îmi vorbeşte de Dumnezeu.

Eu încă nu pot să merg la Dumnezeu,
Mă rog în fiecare seară,
dar mama spune că trebuie să aştept ca el să mă cheme,
că atunci când va termina de tricotat o îmbrăcăminte specială, trebuie să o facă
Dumnezeu o va trimite după mine
şi vom merge împreună pentru a ne juca din nou,
şi asta va fi pentru totdeauna.

poezie de Josue Trejos Campos din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am dat doctoratul cu teatrul radiofonic. Iubesc teatrul radiofonic la ne-bu-ni-e! Pentru că, dacă o mie de oameni ascultă într-o seară o piesă de teatru... şi sunt nişte piese atât de minunate, cu sutele. Vă jur eu! Prindeţi-mă în fiecare seară pe Radio Cultural. Seara se dau cel puţin două sau trei piese de teatru. Şi aveţi ocazia să-i auziţi pe ăia pe care sigur nu i-aţi văzut, de-abia îi ştiu eu, alde Manolescu, Ion Manolescu.

citat clasic din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia e tot un soi de cuvinte

aud tot felul de lucruri
văd chestii
şi
lumea parcă a intrat
de-a dreptul
în priză

citesc poezii care se vor poezii

vulturii sunt foarte singuri
şi luna, în momentele ei
plânge

îmi încleştez pumnii
şi parcă
capătul lumii e mult mai departe
dacă tu vrei mai mult, e un punct de vedere
e vară,
şi asta... nu e ultimul ţărm
iar mâine
va fi
ca şi cum

poezie de Anghel Geicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mediatizarea asta a luat-o pe un făgaş rău. Interesa pe cineva cum ne îmbrăcam noi? Erau aceleaşi lucruri pentru toată lumea. Valoarea nu era dată de hainele pe care le purtam, de sânii pe care îi expuneam sau cu cine ne cuplam.

citat din Anca Ţurcaşiu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem aspiranţi la... iubire?!

Ca o şcolăriţă cuminte,
am citit printre ridurile
de pe fruntea-ţi îngândurată...
Am aflat culorile din visurile tale
de când erai un adolescent
care scria poezii rimate ieftin...
De dragul tău,
am mângâiat macii cu miros de levănţică
deşi eu iubesc pe împăraţii Roşu şi Verde...
De câte ori am atins mătasea lor,
mi-au sângerat albastru-n buricele degetelor...
De dorul tău,
am ascultat muzică de jale
şi-am început să-ţi iubesc mâinile cele calde
care-mi scriu caligrafic în fiecare noapte,
pe trupul meu, în vis...
Ce-am mai făcut de dragul tău...?
Am citit mii de poezii,
am scris alambicat decriptări
unor feţe palide care nu înţelegeau nimic...
Am aflat că eşti şi-acum
un adolescent în suflet
şi mi-e teamă să-ţi cânt tot cântecul inimii mele,
ca să nu mă trezesc din visul
în care tu nu-ţi aminteşti de mine...
Aş vrea să te-aştept într-o gară,
de vară, de cu seară,
pe-un peron plin de domnişoare bătrâne
în rochii de tafta prăfuită
şi de domni din altă epocă...
Şi să mă strângi în braţe
cât pentru-o viaţă,
cât pentru-o altă viaţă,
până la nemurire!
Suntem aspiranţi la... iubire?!

poezie de Georgiana Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare de la tata

Când ziua de mâine va veni fără mine,
aş vrea să nu plângi.
Ştiu cât mă iubeşti,
că te gândeşti la mine,
mie îmi va fi dor de lume.

Când umbra mea nu va mai fi pe pământ,
vă rog să întelegeţi,
că nu m-am risipit în vânt.

Îngerul a venit, m-a luat de mână,
apoi mi-a spus că sunt sfârşit
şi trebuie să-l urmez,
să las aici tot ce iubesc.

Când am făcut pasul eram o lumină rece,
lacrima-mi căzuse peste lume.
Am zis în sine că totul trece,
La fel se uită ochiul nevăzut, un nume.

M-am gândit la voi, copiii mei cum aţi crescut,
la tot ce v-am împărtăşit;
cred că o să-mi crească aripi în necunoscut
şi o să mă văd în umbra voastră,
de-atât cât v-am iubit.

M-aş întoarce pentr-o clipă
să-mi iau rămas bun,
lacrima să mi-o ridic din lume,
fie cât o bătaie de aripă.

vezi mai multe poezii de: Camelia Opriţa

poezie de Camelia Opriţa din BOEMA - Revistă de Literatură şi Artă Nr. 147 (mai 2021)
Adăugat de Ileana Vasiliu -Odobescu
Comentează! | Votează! | Copiază!