Salvador Dali se considera cel mai mare pictor al secolului XX, adică un artist clasic care a avut neşansa de a cădea într-o epocă decadentă a artei sale. Trissotinii inteligenţei occidentale şi burghezii din suita lor făceau legea, adică erau creatorii de opinie.

citat din Jean Dutourd
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salvador Dali, care era foarte inteligent, a înţeles mai multe lucruri care, în general scapă artiştilor, primul fiind acela că talentul (sau geniul) este o baracă de bâlci. Pentru a atrage clienţii trebuie să te expui, să ai limba legată, să faci pe clownul şi alte prostii pe o estradă. Şi în acest lucru, încă de la începuturi, Dali a excelat.

citat din Jean Dutourd
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât despre mine, eram un pervers poliform stătut şi anarhizant. Toate momentele mele de conştientizare se materializau în gurmanderii şi toate poftele mele deveneau momente de conştientizare. Totul mă modifica nimic nu mă schimba. Eram moale, laş şi rebarbativ. Spiritul meu trebuia să găsească în rigoarea gândirii spaniole forma supremă a agatelor sanghinare, iezuite şi arborescente a curiosului meu geniu. Părinţii mei m-au botezat Salvador ca pe fratele meu. După cum indică numele eram destinat să salvez nici mai mult nici mai puţin decât "Pictura" de neantul artei moderne şi toate acestea într-o epocă de catastrofe în acest univers mecanic şi mediocru, în care, din nefericire, dar cu onoare, trăim.

Salvador Dali în Almanah "Convorbiri literare"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salvador Dali (6)

"Ai de gând
sau nu
să-ţi mănânci
supa,
ciudatule, nenorocit
negustor de nori?"
a ţipat
Jeanne Duval,
pocnindu-l, cum stătea
visător
la fereastră,
pe Baudelaire,
drept în spinare.
Baudelaire s-a speriat,
apoi a râs
până n-a mai putut,
fluturându-şi lingura
prin aer
ca o baghetă,
transformând camera
într-o pictură
de Salvador
Dali transformând
camera
într-o pictură
de Van Gogh.

poezie clasică de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biserica secolului al-XIV-lea nu poate, fără a se condamna pe ea însăşi, să adopte ideile revoluţionare ale Sfântului Francesco d'Assisi, cel care în prima treime a secolului al-XIII-lea a predicat sărăcia absolută şi care considera că toate proprietăţile sunt un obstacol pentru fericire şi fraternitate.

Jean Gimpel în Contre l'art et les artistes ou La naissance d'une religion (1968)
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândirea şi limbajul sunt pentru artist instrumentele artei sale. Viciul şi virtutea sunt pentru artist materialele artei.

citat celebru din romanul Portretul lui Dorian Gray, Prefaţă de Oscar Wilde
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mă întorc spre trecut, oameni ca Rafael îmi apar ca adevăraţi zei. Sunt, fără îndoială, singurul care sesizează de ce astăzi este imposibil să ne apropiem, chiar de departe, de perfecţiunea formelor rafaelite. Propria mea operă îmi apare ca un mare dezastru. Am dorit atâta să trăiesc într-o epocă în care n-ar mai fi nimic de salvat! Dar dacă mă întorc de astă dată spre "Prezent" şi cu toate că nu subestimez inteligenţele specializate, superioare mie, nu aş vrea pentru nimic în lume să-mi schimb personalitatea cu aceea a unuia din contemporanii mei.

Salvador Dali în Almanah "Convorbiri literare"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o bună zi omul va trebui să recunoască oficial că ceea ce noi am numit realitate, este o iluzie mult mai mare decât lumea viselor.

citat clasic din Salvador Dali
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ce dacă erau altfel, diferite?! Existau, deci probabil aveau un rol bine stabilit şi determinat în ecosistem, adică erau importante; şi în număr foarte mare. Blonda le admira; încercă să-şi expună motivele pentru care ea le considera deosebite. Că nu erau frumoase; aspectul lor nu conta! Ea însă nu le considera deloc urâte, sau oribile, cum cred majoritatea oamenilor despre ele. Erau nişte creaturi, în general, neînţelese de marea majoritate a oamenilor, însă nişte adevărate supravieţuitoare. Aceste creaturi existau încă dinaintea apariţiei dinozaurilor, au continuat să existe şi-n timpul dominaţiei dinozaurilor şi după dispariţia acestora; ca dovadă, încă există şi-n prezent. După spusele blondei, vor continua să se încăpăţâneze să existe şi în viitor... Dacă argumentele domnişoarei biolog începură să clatine serios părerea pe care Lucian o avusese despre gândaci, în cazul lui Rikky, n-avură nici un efect.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşadar: dacă trupul ţine de materie înseamnă că el este un simplu produs al interacţiunii celor cinci elemente, nu eşti tu. El aparţine hranei, adică pământului, aparţine lichidelor consumate, adică apei, aparţine proceselor metabolice/digestive, adică focului, aparţine respiraţiei, adică aerului şi aparţine unei forme, adică spaţiului. Dar tu poţi vedea toate acestea, nu-i aşa?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zvon

Fiarele înainte de zori
îşi scutură de pe sine tandrele putori,
damfurile, izurile,
pătratele, prismele.

Răsare obişnuinţa, legea, idolul
nenăscutul, vag-plodul.
Este neliniştea care vesteşte
fiecăruia în singurătate că este.

Adică sudul,
adică nordul.

poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul, În dulcele stil clasic, 1970
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am avut neşansa — unii spun: ia Dumnezeu de la urechi şi-ţi pune la ochi, sau îţi ia de la gură şi-ţi pune la dinţi" — adică, mie mi-a luat de la ochi şi mi-a pus la minte (port ochelari de cînd eram copil).

citat celebru din Nicu Constantin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar şi trandafirul! Fiecare floare creşte într-o închisoare. Libertatea este informă.

Salvador Dali în Almanah "Convorbiri literare"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O singură fiinţă a atins un nivel de viaţă a cărei imagine este comparabilă cu seninele perfecţiuni ale Renaşterii. Aceasta este Gala soţia mea, pe care am avut fericirea miraculoasă s-o aleg. Stările sale trecătoare, expresiile sale formează o altă a Noua Simfonie şi reflectă contururile arhitectonice ale unui suflet perfect cristalizat chiar la nivelul carnalului, aproape de spuma marină a ierarhiilor propriei vieţi. Clasificate şi clarificate de către cele mai delicate sentimente, aceste atitudini şi expresii se materializează şi se ordonează într-o impecabilă arhitectură de carne şi oase. De aceea pot să spun despre Gala că are aceeaşi graţie cu a lui Tempietto de Bramante, aproape de biserica San Pietro în Montorio la Roma. Şi după cum a procedat Stendhal la Vatican pot şi eu să măsor coloanele zvelte ale măreţiei sale, coloanele tandre şi obstinate ale copilăriei sale şi scările divine ale surâsului său. Privind-o pe furiş, fără să ştie, ceasuri întregi, aplecat în faţa şevaletului meu, îmi repet că ea este la fel de bine pictată ca un Vermeer sau Rafael, în timp ce oamenii ce ne înconjoară sunt atât de puţin delicaţi, sunt atât de mediocru pictaţi, încât seamănă mai degrabă cu acele sordide schiţe caricaturale, încropite în grabă de către un artist hămesit pe terasa unei cafenele.

Salvador Dali în Almanah "Convorbiri literare"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amu cică era odată într-o ţară un crai, care avea trei feciori. Şi craiul acela mai avea un frate mai mare, care era împărat într-o altă ţară, mai depărtată. Şi împăratul, fratele craiului, se numea Verde-împărat; şi împăratul Verde nu avea feciori, ci numai fete. Mulţi ani trecură la mijloc de când aceşti fraţi nu mai avură prilej a se întâlni amândoi. Iară verii, adică feciorii craiului şi fetele împăratului, nu se văzuse niciodată de când erau ei. Şi aşa veni împrejurarea de nici împăratul Verde nu cunoştea nepoţii săi, nici craiul nepoatele sale: pentru că ţara în care împărăţea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pământului, şi crăia istuilalt la o altă margine.

Ion Creangă în Povestea lui Harap-Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriitorul care stă într-o cafenea, fumând, cu un teanc de hârtii pe masă, a devenit un mit. Dar nu din cauza apariţiei laptopurilor şi a dispariţiei locurilor de fumat, ci pentru că nu există scriitori. Adică oameni care trăiesc din scris.

începutul de la Antume, Suntem şapte scriitori acasă de Jean-Lorin Sterian (2011)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limbajul nud al teatrului, limbaj care nu e virtual ci real, trebuie să ne permită, prin utilizarea magnetismului nervos al omului, să trecem dincolo de limitele obişnuite ale artei şi ale cuvântului, pentru a realiza activ, adică magic, în termeni reali, creaţia totală, unde nu-i mai rămâne omului altceva de făcut decât să-şi reia locul între vis şi evenimente, adică în acea realitate a sufletului său în care visul nu este decât un eveniment ce a fost sau ce va fi manifestat.

Antonin Artaud în Le théâtre de la cruauté (1964)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un lucru care nu le va ajunge niciodată oamenilor e exagerarea.

citat din Salvador Dali
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un clasic e un clasic nu pentru faptul că s-ar conforma unor reguli de structură certe sau pentru că s-ar încadra în definiţii concrete pe care de altfel autorul probabil că nici nu le-a auzit vreodată. E un clasic datorită prospeţimii sale irepresive şi eterne.

citat din Edith Wharton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îl numim spirit liber pe acela care gândeşte altfel decât ne aşteptăm de la el pe baza originii, a mediului său, a clasei şi a funcţiei sale ori pe baza opiniilor dominante în epocă. El este excepţia, spiritele legate sunt regula; acestea îi reproşează că principiile lui libere fie îşi au originea în dorinţa de a frapa, fie te duc cu gândul la acte libere, adică la acelea care sunt incompatibile cu morala impusă.

Friedrich Nietzsche în Omenesc, prea omenesc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În această mare epocă pe care o cunosc de când era încă foarte mică, care va deveni din nou mică, dacă va mai avea timp;... în această epocă zgomotoasă care răsună după groaznica simfonie de fapte pe care progeniturile ei ne-o povestesc, în care poveştile sunt de incriminat pentru fapte: într-o asemenea epocă, nu aveţi de ce să mai aşteptaţi vreun cuvânt de la mine.

Karl Kraus în eseul "În această mare epocă" (decembrie 1914)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!