Dragul meu prieten, îţi mulţumesc că mi-ai trimis piesa ta pe care am citit-o de îndată ce am primit-o... În privinţa limbajului însuşi, reproşul pe care ţi l-aş face este că foloseşti prea multe "franţuzisme", care au prin forţa lucrurilor o valoare abstractă, chiar filosofică sau chiar tehnică, ceea ce-mi pare că dăunează minimului de naivitate pe care trebuie să-l comporte orice dialog.

Emil Cioran în scrisoare către Petru Manoliu (16 august 1970)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piesa de puzzle

O inimă sfărâmată nu o poţi repara
Decât dacă un prieten apare-n viaţa ta
Un bun amic la care tu să ţii până mori
Pe care să-l respecţi şi mult să îl adori
S-aduni cu el acele fragmente din trecut
Să-i spui mereu "Mă bucur că noi ne-am cunoscut"
Un om ai cărui ochi să vadă chiar prin tine
Şi care să-şi dorească ceva onest şi bine.
Când îl priveşti să simţi că inima-ţi stă-n loc
Şi să ştii că trişează când vă jucaţi un joc
Dar el să se prefacă că nu-i deloc aşa
Căci vrea ca să câştigi, să râdă gura ta.
Şi-aproape el te ţine, obrajii ţi-i sărută
Puternică te face când tu te simţi pierdută.
Şi zâmbetul ţi-aduce atunci când te-ntristezi
Frumoasă el te vede chiar dacă te enervezi.
El e piesa de puzzle care se potriveşte
Acel bărbat perfect ce astăzi te iubeşte.

poezie de Marissa Sauceda, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica, adevărata frică, cea care îţi zdruncină temelia, cea care pune stăpânire pe tine când trebuie să-ţi recunoşti mortalitatea, se cuibăreşte în memoria ta ca o cangrenă: încearcă să strice totul, chiar şi cuvintele pe care le foloseşti pentru a o exprima. Prin urmare, trebuie să te lupţi ca să-i dai expresie. Ca să arunci strălucirea cuvintelor asupra ei. Pentru că, dacă n-o faci, dacă frica devine un întuneric inexprimabil pe care îl eviţi, sau chiar reuşeşti să-l uiţi, te trezeşti în faţa unor noi atacuri pentru care n-ai luptat niciodată împotriva adversarului care te-a învins.

Yann Martel în Viaţa lui Pi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La nebunie ajung doar guralivii şi taciturnii: cei care s-au golit de orice taină şi cei care au adunat prea multe.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice femeie

Orice femeie ar trebui să aibă
Destui bani, ca să se poată muta...
Să îsi închirieze un loc al ei, chiar dacă
Nu vrea să facă asta niciodată
Sau nu are nevoie...
Ceva perfect cu care să se îmbrace dacă un angajator sau
Iubitul visurilor ei i-ar spune că trebuie să se întâlnească într-o oră...

Orice femeie ar trebui să aibă
O tinerete pe care va fi multumită să o lase în urmă...
Un trecut savuros, pe care să îl povestească
La bătrânete...

Orice femeie ar trebui să aibă
Un set de surubelnite, o masină de găurit si un sutien negru, din dantelă...
Un prieten care o face mereu să râdă
Si unul care o lasă să plângă...

Orice femeie ar trebui să aibă
O piesă buna de mobilier pe care nu a avut-o nimeni din familia ei...
8 farfurii care să fie la fel,
Pahare de vin si o retetă care îi va face
pe oaspetii ei să se simtă mândri...
Sentimentul de control asupra destinului său...

Orice femeie ar trebui să stie
Cum să se îndrăgostească fără să se piardă pe ea însăsi,
Cum să renunte la un job,
Să se despartă de un iubit
Si să îsi confrunte un prieten
Fără să ruineze prietenia.
Când să încerce mai mult...
Si când e timpul să plece...

Orice femeie ar trebui să stie
Că nu îsi poate schimba lungimea coapselor,
Lărgimea soldurilor,
Sau natura părintilor săi.
Că poate nu a avut o copilărie perfectă...
Dar acum, s-a sfârsit...

Orice femeie ar trebui să stie
Ceea ce ar face sau nu ar mai face pentru iubire...
Cum să trăiască în singurătate,
Chiar dacă nu-i place asta...

Orice femeie ar trebui să stie
În cine poate să aibă încredere,
Si în cine să nu aibă
Dar si de ce ar trebui să îsi asume responsabilitatea...

Orice femeie ar trebui să stie
Spre ce se îndreaptă...
Poate fi masă de la bucătăria unui prieten
Sau o cabană frumoasă din pădure...
Si când sufletul ei are nevoie de alinare...

Orice femeie ar trebui să stie
Ceea ce poate si ceea ce nu poate să îndeplinească într-o zi...
O lună...
Un an..."

poezie de Pamela Redmond Satran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joe Bloomfield: Dacă îmi permiteţi, vă stă minunat cu acea eşarfă.
Guinevere Pettigrew: Mulţumesc. Am primit-o cadou. Ştiţi, cred că este cel mai frumos lucru pe care l-am purtat vreodată.
Joe Bloomfield: Şi eu care încercam să vă fac un compliment şi de fapt mi-aţi făcut dumneavoastră unul.
Guinevere Pettigrew: Nu înţeleg.
Joe Bloomfield: Este o creaţie de-am mea, de anul trecut, colecţia Mimi Couture.
Guinevere Pettigrew (plăcut surprinsă): Vai de mine!
Joe Bloomfield (surprins şi încântat): Chiar nu ştiaţi? Acesta chiar e un compliment, doamnă, vă mulţumesc.

replici din filmul artistic Domnişoara Pettigrew
Adăugat de Matache Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă m-aş putea înălţa la nivelul celui care mi-ar fi plăcut să fiu! Numai că nu ştiu ce forţă, care sporeşte cu anii, mă trage în jos. Chiar ca să mă ridic din nou la propria-mi suprafaţă, trebuie să mă folosesc de stratageme la care nu mă pot gândi fără să roşesc.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este extraordinară, în sensul în care actul sexual este extraordinar: în timp ce, iar nu după. De îndată ce te aşezi în afara vieţii şi o priveşti din afară, totul se năruie, totul pare amăgire, ca după isprava sexuală. Orice plăcere este extraordinară şi ireală şi tot aşa stau lucrurile cu orice act al vieţii.

Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

operă clasică

Definiţia unei opere clasice: o carte pe care toată lumea presupune că trebuie să o citească şi de multe ori chiar că a citit-o deja.

definiţie de Alan Bennett
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele

Câine, nu te mai uita la mine!
Ceea ce este departe, pare departe
Şi ceea ce este aproape, aproape;
In oglindă se reflectă prezentul.

Caută singur pe cineva care a flămânzit
Şi are viziuni!
Cel puţin, pe unul care niciodată nu s-a ambarcat
Pe marile nave cu destinaţia Anglia.

Nu? Tu chiar crezi că voi interpreta
Muzică fantastică pentru flaut
De dragul tău – şi voi privi în ochii tăi
Pentru a-mi aminti naşterea ta?

Jumătate din toate acestea chiar aş putea să fac,
Câine cu ochi mari. Dar ceea ce tu eşti
Sau ai fost – muzica –
Este doar sunetul muzicii.

poezie de George Oppen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Şi chiar dacă frumuseţea sufletului nostru este considerată naivitate...
Şi chiar dacă sensibilitatea noastră este considerată slăbiciune...
Şi chiar dacă bunătatea este considerată prostie...
Şi chiar dacă sinceritatea este adesea pedepsită...
Şi chiar dacă încrederea ne este adesea trădată...
Şi chiar dacă iertarea ne este răsplătită cu alte greşeli...
Şi chiar dacă respectul oferit este tratat cu lipsă de consideraţie...
Şi chiar dacă nu primim întotdeauna ceea ce oferim...
Şi chiar dacă la iubire ni se răspunde uneori cu indiferenţă...
noi să rămânem buni, frumoşi, sensibili, naivi, sinceri! Să credem cu toată forţa inimii în oameni, în frumos, în prietenie şi în iubire!

poezie de Irina Binder
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce mă impresionează cu adevărat este o carte care, după ce ai terminat-o de citit, te face să-ţi doreşti ca autorul ei să fi fost un minunat prieten de-al tău, pe care să-l fi putut suna oricând îţi doreai. Acest lucru nu se întâmpla prea des, totuşi.

J.D. Salinger în De veghe în lanul de secară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără relaţia cu celălalt, limbajul devine plat, unidimensional, exterior, neocupat. În acest fel trăiesc schizoizii şi obsesivii lanţul semnificaţiilor, adică asemenea unui benzi de simple evenimente zgomotoase care nu au forţa să îi ducă nicăieri - căci pentru ei, limbajul nu este niciodată un jet destinat celuilalt. Schizoidul nu poate să arunce mingea limbajului şi, în cea mai mare parte a timpului, nici nu e capabil să prindă această minge. Este ceea ce schizofrenii au în comun cu mulţi dintre filosofi, care au putut să-şi aleagă profesia doar pentru că ea este unul dintre azilurile schizofreniei. Un număr remarcabil dintre ei nu sunt în stare să prindă mingea limbajului. Pe când majoritatea oamenilor dovedesc atenţie şi răspund prin o deschidere a urechii atunci când aud un discurs în care se simte lansarea limbajului, ne-prinzătorul profesionist de mingi ale limbajului, filosoful, dar, adesea, şi criticul societăţii, lasă să treacă prin faţa lui acest gen de aruncare cu un fel foarte special de intangibilitate hotărâtă. El preferă, şi asta de departe, să reflecteze asupra a ceea ce nu merge la cel care aruncă mingea.

Peter Sloterdijk în Ni le soleil ni la mort. Jeu de piste sous forme de dialogue avec Hans-Jürgens Heinrichs (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul

Sunt ideea prin care se intră în cetate.
Nu e de ajuns să dai un regat pe un cal.
Pe un cal trebuie să dai totul,
pentru a nu rămâne în afara cetăţii
ca singurătatea
sau ca marele fiu al cenuşii.
Orice om are nevoie de-un cal.
Niciodată caii n-or să dispară din istorie.
E-o problemă de viaţă şi de moarte.
Dar pe un cal trebuie să dai tot o idee
din care să iasă oameni şi arme,
mai ales că un cal se poate face din orice
chiar şi din compot, chiar şi din fluturi,
cu o singură condiţie însă
ca să nu-l poată mânca niciodată
chibritele şi lupii.

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie să ne doară vremelnicia lucrurilor pământeşti sau inexistenţa lucrurilor cereşti. Că totul este supus pieririi, că toate sunt deşarte şi trecătoare, că totul n-are absolut nicio valoare şi nicio consistenţă; poţi avea numai regrete...

Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La nebunie ajung doar guralivii şi taciturnii: cei care s-au golit de orice taină şi cei care au adunat prea mult.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de daniel stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te aserveşti, să-ţi afli un stăpân, iată ce caută fiecare. Şi tocmai ce refuză scepticul. El ştie totuşi că de îndată ce slujeşti, eşti mântuit, pentru că ai ales; şi orice alegere este o sfidare aruncată nedeterminării, blestemului, infinitului. Oamenii au nevoie de puncte de spijin, ei vor cu orice preţ certitudinea, chiar în detrimentul adevărului. Şi fiindcă certitudinea e dătătoare de viaţă, iar ei nu se pot lipsi de ea, chiar când o ştiu mincinoasă, vor trece peste orice scrupul în strădania lor de a o obţine.

Emil Cioran în Căderea în timp, Demonul este sceptic?
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazul uitării numelor proprii de persoane, se înţelege de la sine, pentru oameni diferiţi au, prin forţa lucrurilor, o valoare psihică cu totul diferită. Să luăm, spre exemplu, prenumele Teodor. El nu semnifică nimic pentru unele persoane, pentru alţii, este prenumele tatălui, al unui frate, al unui prieten, sau chiar prenumele lor. Experienţa analitică va dovedi că primii nu riscă să uite că o anumită persoană străină poartă acest nume, pe când ceilalţi vor avea mereu tendinţa de a fuza altuia un nume care li se pare rezervat relaţiilor lor personale. Deoarece la acest obstacol asociativ se adaugă acţiunea principiului neplăcerii şi aceea a unui mecanism indirect, în acest caz, vă veţi putea face o idee adecvată despre gradul de complexitate al cauzelor uitării momentane a unui nume. Dar o analiză riguroasă este capabilă să descurce în întregime iţele acestui scul încâlcit.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre aptitudinile cu care ne-a înzestrat natura, prima este forţa raţiunii, care ne înalţă deasupra propriilor noastre patimi şi slăbiciuni şi care ne face să ne cârmuim chiar şi calităţile, talentele şi virtuţile.

citat clasic din Chamfort
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nela, care nu suporta bărbaţii frumoşi, considerându-i artificioşi şi cinici, simţise din prima clipă o atracţie irezistibilă faţă de el, o fascina siguranţa cu care se mişca printre ceilalţi oameni, detaşarea şi calmul cu care privea lumea şi pe el însuşi, nimic nu părea să-l sperie şi să-l oprească din drumul lui. «Cred că ăsta-i omul care-mi trebuie, îşi spuse ea chiar în clipa in care hotărîse să plece cu el în excursie, ce noroc că mi-a apărut în cale de la început.

Ion Băieşu în romanul Balanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând când dormi

Şi n-am să fiu acela care
cu-n pled de flori să-ţi învelesc,
forme dulci fermecătoare
care îşi cer dreptul firesc

Şi n-am să fiu al tău şi pare
că timpul face şi desface
şi trupul meu mocnind ardoare
te va dori până va zace.

O şansă ni s-a dat, chiar mare
şi n-au primit-o toţi la rând,
noi am avut-o şi se pare
că am pierdut-o nedorind.

Îmi pare că această oră
care va trece în curând,
peste o vreme o să doară
copleşitoare şi visând.

Mai vreau să dormi înc-o clipită
să uiţi momentul cel trecut,
când te-ai culcat posomorâtă
cu oful ce nu mi-a plăcut.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!