Vopseşte-o în negru

Ori de câte ori credea
că nu ar putea simţi
mai multă singurătate,
lumea decojea
încă o crustă
de întuneric.

poezie de Janet Fitch, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru o clipă, o siluetă a apărut în ceaţă şi a dispărut din nou, de parcă, în acel moment lumea s-ar fi creat şi ar fi pierit imediat.

citat din Janet Fitch
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

dragoste (vezi şi iubire)

Dragostea e o iluzie, e un vis din care te trezeşti cu o mahmureală îngrozitoare...

definiţie de Janet Fitch în Leandrul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

sentimentalism

Sentimentalismul înseamnă să-ţi induci sentimente pe care în realitate nu le ai.

definiţie de Janet Fitch în Leandrul Alb
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada e ca o mare albă, poţi să intri în ea şi să te pierzi... şi să uiţi de lume.

Janet Fitch în Leandrul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi fie frică numai de slăbiciunea bătrâneţii şi de a nu muri în patul tău. Să nu uiţi cine eşti.

Janet Fitch în Leandrul Alb, 1
Adăugat de Andreea A
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panica este cel mai rău lucru. Când te panichezi, nu mai poţi zări ce posibilităţi ai. Apoi, apare disperarea.

citat din Janet Fitch
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi stelele

Stelele mor de singurătate, ca oamenii,
de prea multă lumină neluminată,
de prea multă umbră necălcată.

Stelele mor pe sărite, ca oamenii,
din când în când,
câte una, câte unul, mai cad.

poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi doream să încremenesc momentul acela pentru totdeauna... să pot închide toate astea într-un medalion pe care să îl port la gât.

Janet Fitch în Leandrul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul poate suporta orice. Durerea pe care nu o putem suporta ne ucide pe loc.

Janet Fitch în Leandrul Alb
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ce dacă pierdut e câmpul de luptă? Pierdut nu e totul - voinţa neclintită, ştiinţa răzbunării, nemuritoarea ură, curajul de a nu te preda niciodată.

Janet Fitch în Leandrul Alb
Adăugat de Ostafi Catarina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne aşezăm mai bine în lumea plăsmuită şi să povestim... câte petrecute şi câte vom mai petrece încă... cât vom sta sub soare sau sub raza lunii... perlată... despre toate câte sunt şi câte nu cunoaştem că sunt...!

citat din Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa inimii

de-ai putea tu să vorbeşti inimă
câte doruri ardente ai strâns
câte zâmbete au urmat după plâns
câte frământări au ars cu patimă.

de-ai putea să povesteşti inimă
cât ai iubit şi cât ai fost trădată
lumea ar afla cât eşti de minunată
în liniştea duioasă cu pacea intimă.

de-ai putea tu să vorbeşti inimă
cum ai romanţat fiecare secundă
câte suspine în sânge se afundă
dar înveţi să trăieşti o stare optimă.

de-ai putea să povesteşti inimă
cum lupţi cu tristeţea haină imundă
cum fericirea prin vise abundă
în adâncul tău de făptură sublimă.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tulburare a dimineţii

într-o zi mi s-a părut că erai tu,
aşteptându-mă,
nu am înnebunit,
chiar dacă îmi par albastre câmpiile câteodată,
eu te văd prin toate mirajele pătrate ale
oraşului,
prin fiecare tulburare a dimineţii,

da, cred că erai tu,
nu pot să mă înşel,
chiar dacă nu mai ştiu cu siguranţă
când e postul Paştilor
sau când e sâmbăta morţilor,
aş putea să-ţi spun cu măiestrie
când e Lună nouă în martie,
aş putea să-ţi spun câte păduri mai au copacii
rupţi de singurătate,
câte păsări călătoare
rătăcesc pe copci de gheaţă,
ţi-aş putea spune câte ţigle mi-au mai rămas
pe casă,
nu,
nu am înnebunit,
doar că uneori câmpiile devin albastre,
aşteptându-te.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea mea

Aş vrea să vii cu mine, de-ai putea,
În lumea ce mi-am construit în minte,
Să o admiri şi tu, să iei aminte,
Şi apoi să te-ntorci în lumea ta.

Vei înţelege totul şi aş vrea,
Atunci când simţi că mult prea mult
m-atrage,
Să-ncerci, cu tot ce poţi, a mă distrage
Din gândul ce mă-ndeamnă a pleca.

Ţi-am dat o hartă, ştii să mă găseşti,
Eşti singura care-ar putea să vină
În lumea care pare să-mi convină

Şi să mă scoţi, spunând cât mă iubeşti,
Că vrei să fii, pe veci, a mea regină,
Sau, poate, doar că vrei să mă-nsoţeşti.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori trebuie să renunţăm, de câte ori trebuie să cedăm pentru a câştiga mai multă autonomie, mai multă libertate?

Jacques Salome în Curajul de a fi tu însuţi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

JOC DE COPIL

Eu, cu mintea de copil,
Unde lumea stă să-ncapă,
De-aş avea papamobil,
M-aş simţi, de-a dreptul... PAPĂ!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dincolo de toate temerile, avertizările
Dincolo de toate
Greşelile unei femei sunt diferite de cele ale unei fete
Sunt scrise cu foc si piatra
Sunt o trasătură, şi nu o eroare...

poezie de Janet Fitch din Leandrul Alb
Adăugat de Andreea A
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul era buhăit

Râul se credea îngrămădit
de malurile cu arini
Uscatul se credea împins
Şi asta-l scotea din ţâţâni

Cerul se credea umilit
de puzderia de zmeie

Eu eram mort
după tine

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ion Stratan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Deja începe s-o irite
Necazu-n care s-a vârât:
Când s-a gândit să se mărite
Credea că scapă de urât!

epigramă de Liviu Sergiu Manolache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elrond: Chiar dacă Aragorn supravieţuieşte acestui război, veţi fi în continuare despărţiţi. Dacă Sauron va fi înfrânt, iar Aragorn va deveni rege şi astfel toate speranţele tale se împlinesc, va trebui să simţi gustul amar al mortalităţii. Fie de tăişul unei săbii sau de trecerea lentă a timpului, Aragorn va muri în cele din urmă. Şi nu va exista alinare, nicio alinare care să te facă să uiţi durerea dispariţiei lui. El va muri în plină glorie, ca fiind regele întregii omeniri, înainte ca lumea să se sfârşească. Dar tu, fiica mea, tu vei rătăci în întuneric şi în singurătate precum căderea nopţii văduvite de stele pe timpul iernii. Vei fi prizoniera propriei tale suferinţe şi vei aştepta la umbra copacilor bătrâni ca lumea să se schimbe, iar anii vieţii tale îndelungate să se risipească pentru totdeauna.

replică din filmul artistic Stăpânul inelelor: Cele două turnuri, scenariu de Fran Walsh, după J.R.R. Tolkien (5 decembrie 2002)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!