Cine este Albulescu ăsta? Este evreu, nu? Nu, domne, ta-su este Vasile Albulescu, dirijor la fanfara militară, mă-sa este catolică. Păi lucrurile stau așa: pe mine tata a zis să mă boteze ca pe tac-su. Și a spus Albulescu Iorgu și așa s-au făcut toate actele. În cristelniță când m-a băgat am avut fericit un naș, a fost generalul Constantin Vasile și în cristelniță m-a băgat: "se botează robul lui Dumnezeu Vasile!" Maică-mea a tăcut din gură și nu a zis nimic, dar când am început să ne înțelegem, mi-a zis Mircea. Cine a fost Mircea, firește că nu știu, dar ea a vrut ca în casă să poată să strige Mircea cu o autorizație. Asta a fost povestea cu numele meu.
citat clasic din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Eu sunt Albulescu V. Iorgu, așa sunt în toate actele. Când tata m-a botezat, m-a botezat cu un prieten de șpriț, pe care-l chema Constantin, iar maică-mea a tăcut din gură și n-a scos niciun sunet, dar din momentul în care am început să înțeleg, mi-a zis tot timpul Mircea.
Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Național" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biserica nu mă recunoaște decât după numele de Constantin... Mama mă numea Mircea. De ce, cine a fost Mircea... Recunosc că nu am apucat să o întreb pe mama! La vremea aia nu am fost curios, apoi mi-am zis... de ce sa mai răscolesc? Dacă i-a placut ei sa fie așa, să fie cadoul ei. Să aibă și ea un cadou de la viață. Să-l cheme pe fii-su cum a vrut ea.
Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să-ți zic că insinuarea clară că aș fi evreu mi se pare foarte onorantă. Și-apoi, dacă ar fi să traducem numele ăsta, Albulescu, dăm peste... Weissmann.
Mircea Albulescu în revista Formula AS (1999)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tata a fost din Vlașca, îl chema Vasile, era băiatul lui Iorgu, iar pe mama o chema Olga Tempinski și era fata unui polonez care a cunoscut o cehoaică în Ungaria și cu care s-a însurat și a făcut-o pe maică-mea în România, la Dumbrăveni. Asta e povestea! Merg destul de des la biserica catolică. Pentru că familia mea a fost majoritar ortodoxă îmi fac semnul crucii dupa ritul ortodox. Amin-ul îl intorc înapoi catolicește cu toată palma. Fac așa pentru mama. Și se cheamă că m-am închinat și pentru dânsa!
Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt băiatul mamei mele. Este foarte limpede. Mama mea a fost catolică, Tempinski, un nume polonez. Din familia lor mulți s-au tras în vale către noi, au intrat în România și și-au făcut un rost, o viață. Și așa... Nu știu cum e corect: mama mea l-a cunoscut pe tata sau tatăl meu a cunoscut-o pe mama. Aș vrea să lămuresc această poveste. A fost o femeie superbă.
Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Național" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi, actorii, nu alegem să facem asta. E o meserie atât de grea și de nenorocită! Din când în când ne privește și spune: "Măi, ia vino tu aici și fă-te sluga mea pe viață! Să robești și să robotești pentru mine toată viața ta". Și așa se întâmplă. Așa că am fost la Teatrul Armatei acum îi zice Teatrul Nottara, la Studioul Actorului de Film acum îi zice Teatrul Mic, la Teatrul Tineretului acum îi zice Teatrul de Comedie și am ajuns la Național, unde, în anul 3 sau 4 de facultate, m-am angajat. Am undeva și actele care dovedesc că Albulescu V. Iorgu este angajat "artist corp ansamblu la Teatrul Național cu 205 lei pe lună".
Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Una la mână: nu mă consider scriitor! Doi la mână: nu mă consider un poet, nici prozator, nici nimic. Dar cred că actorul - că asta sunt! - actorul Mircea Albulescu are, uneori, nevoie de un supliment de semn.
Mircea Albulescu în revista Formula AS (1999)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu merg pe stradă și mă recunoaște lumea. Dovada de apreciere este că te recunoaște și că vrea să-ți arate asta. "Uite-l pe ăla care a împlinit acum 75 de ani... Albulescu!".
Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost singur la părinți, dar nu am fost un copil sărac. Noi am trăit din banii lui tata. Mama n-a lucrat niciodată, a fost casnică. Ea a avut grijă de noi toți, iar tata ne-a ținut: pe ea, pe mine, și pe el. Niște oameni normali, stând într-o casă cu chirie undeva în vecinătatea Casei Poporului... Acolo am locuit toată copilăria mea.
Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama mea, Olga Tempinski, a fost catolică. Eu, când îmi fac crucea, mai duc o dată mâna la umărul stâng. Mă închin și pentru dânsa.
Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
La ieșirea de la un spectacol, un om m-a oprit și mi-a spus: "Cum să fac, domnule Albulescu, să iau spectacolul ăsta acasă? Atât de mult mi-a plăcut!" Recunosc că m-a încurcat. Piesa "Vizita bătrânei doamne", ca și "Dantonul" de acum vreo 40 de ani, se juca de la Bulevardul Bălescu până la strada Arghezi, cât e de adâncă scena, cum să ia omul ăsta spectacolul acasă?
citat celebru din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Cum a fost la teatru?" "Nu știu cum a fost, da' așa mi s-a făcut pielea de găină!" Iată că cel mai important lucru este această circulație a emoției. Noi îi emoționăm pe dânșii, dânșii ne emoționează pe noi și acest schimb de stări este, de fapt, esența unei seri de succes.
Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru mine nu există bucurie mai mare decât să văd un copil care a fost la mine în clasă că este mai bun. Unii m-au condamnat când am spus că prima sarcină și cea mai importantă a actorului tânăr e să mă nege, punând ceva mai bun în loc.
Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tata se ducea la cârciumă pentru că el a fost muzicant. În familia lui erau trei fete și doi băieți. El era cel mai mic. Soarta lui a fost să pască capra. Nu caprele. Capra! Atât aveau. O rudă le-a spus părinților lui: "dă-mi-l mie!". Și așa a ajuns la regiment. Regimentul l-a făcut copil de trupă la fanfară... A făcut școala primară, liceul, Conservatorul, a ajuns dirijor și comandant de fanfară și șeful muzicilor militare din toată țara.
Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia pentru mine este un supliment de fericire. Cred că tot ceea ce am făcut într-un anumit moment, sub o anumită privire întregește sfera aceasta de foc și lacrimă de bucurie care a fost viața mea.
Mircea Albulescu în ziarul Cotidianul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine nu are nevoie de basm este un om trist, este un om condamnat la o oarecare nefericire. În orice caz nu este hărăzit pentru adevărata și frumoasa fericire.
citat celebru din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învățam normal. N-am avut niciodată corigențe, am fost un copil care a învățat bine, dar n-am epatat, n-am fost înnebunit să fiu conștiincios, silitor - că ăsta e cuvântul potrivit pentru școală, unde te silești.
Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vreau să dau nume de actori importanți care apar peste tot cu același chip. O, nu! Sunt foarte fericit când pot să fiu cat mai departe de mine. Am fost foarte fericit când Șerban Marinescu mi-a dat să joc în "Cel mai iubit dintre pământeni". Am fost foarte fericit atunci când Tocilescu m-a chemat să-l joc pe Farfuridi. Mi se pare una dintre cele mai mari izbânzi ale carierei mele. M-am bucurat enorm c-am putut să-l fac.
Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spectatorii lui Nicu Constantin au fost mulți și au avut nevoie de el să își descrețească frunțile. De acum, numai amintirea lui le va mai descreți frunțile.
Mircea Albulescu în În amintirea actorului Nicu Constantin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucrul de care mi-a fost frică cel mai tare a fost ca, la un moment dat, când va veni, firește, timpul ca eu să nu mai fiu, fiul meu să nu aibă un gol, o suferință din cauza asta. Atunci am vrut să ne iubim ca aricii. Știm să păstram o anumită distanță. Să nu fie dependent de mine. Deși mi-ar fi plăcut foarte mult să spună "măi tată, eu nu pot fără tine". În egoismul părintesc asta funcționează de foarte multe ori! Pentru răul copilului, și nu spre binele lui. De aceea mi-a reușit acest lucru. Să fie el însuși. Costă teribil! Dar n-are importanță. Sunt foarte bucuros că avem o relație prietenească.
Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!