În condiţiile de odinioară, căsătoria cu Vasilian ar fi apărut ca o mezalianţă, căci domnia sa e născută Papazoglu. Având însă în vedere atâtea şi atâtea lucruri, speculaţii nefericite, inimiciţii politice, a trebuit să se resemneze. Totuşi, nu se poate spune, nu-i aşa? că Vasilian nu-i de familie bună. E dintr-o foarte bună familie, dimpotrivă, boieri moldoveni, însă oricine va recunoaşte că Papazoglu e altceva, e un nume celebru. În sfârşit, principalul e că se simte bine şi e fericită. Şi Jorj îi satisface toate capriciile... Altfel nici nu se poate. El e cu cincisprezece ani mai mare ca ea şi a mai fost însurat o dată. I-a rămas şi un copil, o fetiţă care - cum să spun? - care e un fel de ghimpe între ei... un copil, vai! destul de rău crescut. Asta aduce puţină umbră vieţii lor, nu-i aşa? Căci Vasilian a luat-o din dragoste. Văzând împotrivirea ei de la început, bietul Jorj căzuse bolnav. A trebuit să cedeze; şi la nuntă avea o toaletă aşa de frumoasă, aşa de elegantă, încât o invidiau toate prietenele.

Mihail Sadoveanu în Dumbrava minunată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Mia Vasilian dă noilor sale cunoştinţe informaţii despre persoana sa c-un aer de tinereţe naivă. Acum douăzeci şi trei de ani, când a adus-o barza în casa părinţilor domniei sale, i s-a pus numele Maria, închipuiţi-vă! Cele două soţii de funcţionari, proaspăt transferaţi în târgul nostru de guvernul conservator, o ascultau cu interes, făcând însă în sine rezerve personale asupra anilor. Numele li se părea convenabil. Un nume destul de frumos, nu-i aşa? Cum a început însă a îngâna cele dintâi cuvinte, dumneaei şi l-a schimbat singură. C-o voce muzicală, ţuguindu-şi buzişoarele, răspundea totdeauna: Pe mine mă cheamă Mia! Şi Mia i-a rămas numele. Cineva făcea, atunci, observaţia că asta dovedeşte la copilă "simţul muzicii".

Mihail Sadoveanu în Dumbrava minunată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dede: Nu ştiu ce s-a întâmplat.
Dylan: Eu da. Adică, pentru mine e destul de simplu. Întinzi mâna încercând să te agăţi de ceva grozav.
Haley: Poate, poate nu ar trebui...
Dylan: Uite, uite... Eu nu sunt obişnuit cu asta, cu chestia asta cu "familia mare". La mine acasă nici nu vorbim unii cu ceilalţi. Ştiţi, mi-a plăcut Hailey de prima dată când am văzut-o. Adică, e frumoasă şi toate cele, dar e mai mult decât atât. Are o încredere incredibilă în sine. Ştiţi, genul de încredere pe care îl ai când trăieşti într-o familie ca asta, o familie pasională care acceptă străine focoase, homosexuali şi nebuni. Adică, o familie în care oamenii ţin unul la celălalt.

replici din filmul serial O familie modernă
Adăugat de Augusta Florescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu acum

ar fi trebuit să plâng
dar nu acum
căci nu am lacrimi

ar fi trebuit să beau
dar nu acum
căci n-am de unde

ar fi trebui s-aştep
dar nu acum
căci nu am loc

ar fi trebuit să-ţi fiu
dar nu acum
căci nu sunt eu

ar fi trebuit mai mult
dar nu acum
căci e puţin

ar fi trebuit un zâmbet
dar nu acum
căci sunt doar ploi

ar fi trebuit o zi
dar nu acum
căci este noapte

ar fi trebuit să stai
dar nu acum
căci ai plecat

ar fi trebuit să plec
dar nu acum
căci stau pe loc

ar fi trebuit odihnă
dar nu acum
căci sunt grăbit

ar fi trebuit ceva
dar nu acum
căci n-am nimic.

poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Mia Vasilian, soţia cunoscutului avocat din târgul nostru, observase privirea cucoanei Emilia şi zâmbi. I se părea foarte ciudat, cum o mamă aşa de înaltă şi de groasă poate să aibă o fată aşa de uscată şi subţire - ca o aţă... Las'că amândouă sunt urâte şi fără gust îmbrăcate. Şi au nişte pălării... Cum pot nişte femei de condiţie să poarte asemenea pălării?

Mihail Sadoveanu în Dumbrava minunată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

To Kuny: Draga mea, nu ştiu de ce, dar cred că el ar fi încercat deja să stea de vorbă cu tine de mai multe ori, dar n-a reuşit. Nu ştiu de ce am această impresie, dar presupun că a încercat deja să-ţi vorbească serios. Este sau nu aşa?
Lia: Da. E adevărat. Dacă mă gândesc bine, cred că a încercat să-mi vorbească serios de vreo câteva ori, însă nu ştiu ce dorea să-mi spună, pentru că l-am respins mereu, categoric, de fiecare dată. Însă dacă avea de gând să-mi spună într-adevăr ceva, n-ar fi trebuit să ezite niciodată, n-ar fi trebuit să cedeze, orice s-ar fi întâmplat, orice i-aş fi spus eu.
To Kuny: Scumpo, gândeşte-te că poate şi tu ai o anumită influenţă asupra lui, poate că-l intimidezi şi tu, sau cine ştie ce altceva, cum s-o simţi el în prezenţa ta...
Lia: Să-l intimidez?! Eu?! Pe el?! Nu ştiu, tati... Mi se pare imposibil ca pe el să-l intimideze vreodată ceva, sau cineva, cu atât mai puţin eu.
To Kuny: Dar nu-i deloc imposibil, scumpo. Nu-i nici el decât o fiinţă umană, are sentimente. În ciuda aparenţelor, poate fi uneori, în unele situaţii, timid, sensibil, sentimental, deci, poate cădea uşor pradă sentimentelor; e clar că are un suflet bun, minunat. Dar nu vrea să se vadă, să i se observe aceste slăbiciuni, vrea să pară mereu ferm, hotărât, dârz, dur, de neclintit, ca o stâncă, deşi e clar că nu e deloc aşa, nu poate fi mereu astfel. E totuşi un om, ca oricare altul. Doar ai văzut şi tu. Ai văzut destul de bine, draga mea.
Lia: Ai dreptate. Am văzut. Lacrimi în ochii lui... Impresionant! Niciodată nu mi-aş fi închipuit că aşa ceva ar fi posibil. N-aş fi crezut că aş putea zări vreodată lacrimi în ochii lui, că el ar putea plânge... Asta aşa este. N-aş fi crezut.
To Kuny: Totuşi, i s-a întâmplat şi lui, ai văzut destul de clar. Şi foarte probabil că nu e prima oară când i se întâmplă; cine ştie de câte alte ori, singur, fără ceilalţi, să nu-l vedeţi...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Deci, mama ta împlineşte mâine de abia 45 de ani... Era foarte tânără când ai apărut tu pe lume, în viaţa ei.
Lucian: Da, aşa e... Avea de abia 17 ani, era practic o copilă! N-am înţeles niciodată de ce s-a grăbit atât de mult, de ce s-a căsătorit atât de devreme; practic, nu existau motive.
Lia: Poate pentru că-l iubea prea mult pe tatăl tău şi n-a vrut să-l piardă.
Lucian: Probabil, dar... Avea doar 16 ani! Era pur şi simplu un copil! N-am îndrăznit niciodată s-o întreb de ce... Pentru tatăl meu, nu era deloc prea devreme, el e cu 11 ani mai mare ca ea. Dar putea să aştepte câţiva ani, măcar până la majoratul ei, dacă o iubea cu adevărat!
Lia: Poate, dar priveşte partea bună a lucrurilor. E mult mai bine că s-a întâmplat astfel!
Lucian: Mai bine? De ce? Care ar fi partea bună a lucrurilor, în toată chestia asta?
Lia: Pentru că, altfel, n-ai mai fi fost tu acum, aici, cu noi. N-ai fi putut participa la această misiune. Ai fi fost poate prea mic la data lansării. N-ai mai fi fost tu comandantul nostru!
Lucian: Mda... Cum să nu?! Ce pierdere dezastruoasă pentru voi! Mare scofală, nu-i aşa?!
Lia: Păi, mare, pentru că, cine ştie cine ar fi fost în locul tău şi cum s-ar fi purtat cu noi... Deci, o iubeşti foarte mult pe mama ta.
Lucian: Da, o iubesc, normal. Dar nu i-am spus-o niciodată, sau cel puţin nu-mi amintesc să-i fi spus şi nici nu m-am străduit să-i arăt acest lucru. De obicei, eram doar foarte încăpăţânat şi nu îi dădeam niciodată ascultare.
Lia: Nu mă surprinde deloc! Acest comportament te caracterizează, în general.
Lucian: Ah, te rog... Nu-i momentul să-mi aminteşti şi tu! Ce-ai vrea, am defectele mele...
Lia: Aşa e, le cam ai.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am trecut

Am trecut prin foc, dar şi plin ploi
Însă niciodată nu am capitulat un război
Poate am câştigat, poate am pierdut
Însă mereu am luat totul de la început.
Destinul m-a învăţat să înfrunt teama
Şi-aştept ziua-n care un copil îmi va spune "mama"
Fiindcă mai presus de carieră, putere
Este familia, adevărata noastră avere.
N-am să-i uit pe cei care mi-au zis o vorbă bună
Pe cei care mi-au rămas alături în furtună!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (11 noiembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lewis Prothero: Ţi-a plăcut asta? Statele Unite... Ulcered Sphincter of Ass-erica, adică ce altceva poţi spune? Aici era o ţară care avea de toate, absolut totul. Şi acum, douăzeci de ani mai târziu, ce este? Cea mai mare colonie de leproşi din lume. De ce? Fără niciun Dumnezeu. Lasă-mă să mai spun o dată. Fără niciun Dumnezeu. Nu a fost războiul ceea ce au început ei. Nu a fost ciuma ceea ce au inventat ei. A fost Judecata. Nimeni nu poate fugi de propriul trecut. Nimeni nu poate scăpa de Judecată. Nu crezi că El este acolo sus? Crezi că nu veghează aceasta ţară? Atunci, cum altfel poţi sa îţi explici asta? Ne-a testat, dar am izbăvit. Am făcut ceea ce trebuia să facem. Islington. Enfield. Am fost acolo, am văzut tot. Emigranţi, musulmani, homosexuali, terorişti. Degeneraţi asupriţi de boală. A trebuit ca ei să se ducă. Forţa vine din unitate. Unitatea prin credinţă. Sunt un englez cu frică de Dumnezeu şi, la naiba, sunt mândru de asta!

replică din filmul artistic V de la Vendetta
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este dovedit faptul că cel care amână mereu căsătoria sa, după trecerea anilor caută şi nu mai găseşte. Atunci când este tânăr, alege el; apoi, însă, îl aleg alţii pe el. De aceea spun că în problema aceasta este trebuinţă uneori şi de puţină nebunie. Este bine să treacă cu vederea unele cusururi care nu sunt esenţiale, pentru că altfel niciodată nu-i vor veni toate aşa cum le aşteaptă el.

Paisie Aghioritul în Viaţa de familie, Cuvinte duhovniceşti vol. IV (2003)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Sper să nu te aştepţi la felicitări şi din partea mea!
Lucian: Nu, nu mă aştept la felicitări din partea ta, nici din a celorlalţi, chiar dacă Maria m-a felicitat deja; asta e treaba ei. Eu nu vă cer nimic, nici unuia dintre voi.
Alex: Şi totuşi, Luci, chiar meriţi felicitări; atât tu, cât şi puştanul ăsta... Zău aşa, şeful securităţii misiunii, la nici 18 ani? Bravo, măi, băieţaş!
Mihai: Mulţumesc. Cred... Dar aş fi mult mai mulţumit dacă nu mi-ai mai spune "puştan", "băieţaş", sau altceva asemănător; mă numesc Mihai, nu altfel!
Alex: Ia te uită la el, are şi pretenţii, puştiul...
Lucian: Lasă-l, bătrâne! Şi mai bine fă-i pe plac, ştiu eu ce zic; are un nume simpatic, deci, spune-i Mihai!
Alex: Hmm... Dar fie aşa cum zici tu, Luci; o să-i spun Mihai.
Lucian: Aşa-i mult mai bine, bătrâne, crede-mă! Şi să fie clar pentru toţi ceilalţi: Vreau să ne înţelegem cât mai bine, să nu existe certuri sau alte divergenţe între noi pe parcursul celor 13 ani sau cât va dura misiunea noastră. Să fim uniţi, cel puţin prieteni, dacă nu chiar mai mult; cred că în asta constă succesul misiunii noastre, în modul în care ne vom înţelege şi ar fi bine pentru noi să ne simţim ca într-o familie, a noastră.
Stela: Frumos spus; ca într-o mare familie...
Lucian: Da, aşa ar fi bine, ca-ntr-o mare familie, strânsă, unită; şi la bine şi la rău.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un copil aşteaptă-n poartă

În ograda părăsită, cu iarbă acoperită,
casa stă gata să cadă, gardu-i dărâmat în stradă.
Aşteptând să vină tata, un copil sprijină poarta.
De mmama lui îi este dor, că a plecat din casa lor.
În zadar priveşte-n zare, tatăl dus, nu mai apare.
Nici mama nu-i pe cărare. Deznădejdea lui e mare.
Lacrimi îi curg pe obraz, el tot singur a rămas.
Însă lui gândul îi spune, că nu e singur pe lume.
În singurătatea lui, mereu, îi stă alături Dumnezeu.
Cu speranţă, încă aşteaptă şi nu pleacă de la poartă.
Poate cândva, mama, tata vor sprijini din nou poarta
şi-împreună iar vor fi, nimic nu-i va mai despărţi.

poezie de Dumitru Delcă (14 februarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

atunci când se adună
circumstanţele,
mă orbesc
atâtea autolanterne
cu pantaloni rupţi în zone celebre.

sunt pe darkweb,
îi îmbolnăvesc de anonimat
pe cei din mansarde,
altfel nu ar fi
decât nişte copii nefericite de agende
care neagă identitatea lui dante.

sunt anon,
doar îi ajut să dispară
într-un subsol
unde nu se face trafic de opţiuni,
deja m-am obişnuit acolo.

la biroul meu cu probleme reciclabile,
sunt bolnavă de întrebări
ca o evă neîntrebată dacă-l vrea pe adam,
anonimatul e o paranteză de cauciuc
în care oricine poate iubi
pe oricine
cu indiferenţă.

în aplicaţia asta,
dacă îţi spun -
"nu te gândi la negru!",
la negru te gândeşti,
anonimule,
nu-i aşa?

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înaintau, fără a se grăbi, sperând că vor găsi un alt drum, o altă cale spre ieşirea din această peşteră; de abia acum luau seama la aspectul ei interior... Avea galeriile foarte largi şi înalte, deci, nu erau deloc nevoiţi să se aplece în timp ce mergeau, ceea ce era în favoarea lor, altfel înaintarea le-ar fi fost cu mult îngreunată. Ca aspect, semăna mult cu peşterile din munţii de pe Terra; lipseau, evident, orice urmă de vegetaţie, fie ea reprezentată doar de muşchi şi licheni, cât şi animalele sau umezeala specifică peşterilor, altfel era destul de frumos, de plăcut. Însă aspectul peşterii nu era prioritar în acel moment; nici nu-i atrăgea, nici nu-i impresiona, altceva interesându-i pe ei, anume cum să ajungă mai repede afară de acolo. Ce bine că totuşi nu se aflau într-un loc strâmtorat, galeriile fiind înalte şi largi, foarte spaţioase.

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea noastră-i mai frumoasă

Iubirea noastră-i mai frumoasă,
ca orice dragoste sub cer.
Căci toate dragostele pier,
a noastră nici de iad nu-i pasă!
Iubirea noastră-i mai curată
ca orice fir de mărgărint.
Căci toate dragostele mint,
a noastră însă niciodată!

Iubirea noastră-i mai înaltă
ca orice templu din vreun plai.
Căci piatra cea de sus e-n rai,
iar pietrele de jos sub daltă.

Iubirea noastră-i mai duioasă
ca orice plîns de-ndrăgostit.
Căci nici un mire n-a plătit
un preţ mai scump pentru-o mireasă.

Iubirea noastră e mai vie
ca apa vie din Elim.
Căci orice clipă cînd iubim
e un fior din veşnicie.

Iubirea noastră-i mai măiastră
ca cerul ce clipeşte-oricui.
Dar stelele-s iubirea Lui
iar cerul gol, iubirea noastră.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se uită dracii unii la alţii şi, văzând că nu-i chip de stat împotriva lui Ivan, încep a-i aduce, care dincotro, rachiu, tutun, lăutari şi tot ce-i poftea lui Ivan sufletul. Umblau dracii în toate părţile, iute ca prâsnelul, şi-i intrau lui Ivan în voie cu toate cele, căci se temeau de turbincă ca de nu ştiu ce, poate mai rău decât de sfânta cruce. De la o vreme se chefăluieşte Ivan cum se cade, şi unde nu începe a chiui prin iad şi a juca Horodinca şi Cazacinca, luând şi pe draci şi pe drăcoaice la joc, cu nepus în masă; şi în vârtejul cela, răsturna tărăbi şi toate cele în toate părţile, de-ţi venea să te strici de râs de iznoavele lui Ivan. Acum, ce să facă dracii, ca să-l urnească de-acolo? Gândesc ei, se sucesc ei, se frământă ei cu mintea fel şi chip, dar nici unuia nu-i vine în cap ce să facă. Talpa-iadului însă, mai ajunsă de cap decât toţi dracii...

Ion Creangă în Ivan Turbincă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jenny (citind de pe plicurile găsite în maşina lui David): Dl. şi dna. David Goldman. Dl. şi dna. David Goldman. Dl. şi dna. David... eşti însurat!
David: Legal da, însă...
Jenny: Şi când aveai de gând să-mi spui?
David: Vroiam să-ţi spun, însă niciodată nu mi se părea că este momentul potrivit. Tu erai atât de fericită, şi eu eram fericit...
Jenny: Ai locuit cu soţia ta în tot acest timp, aici aproape! Bulevardul Byron. Nu-i de mirare că ne tot întâlneam, nu-i aşa? La ce număr locuieşti?
David: 34. Nu mai fii aşa, te rog.
Jenny: Am rămas fără nimic. Nu mi-am dat examenele. Am... am renunţat la şcoală. Unde s-au dus toate astea?

replici din filmul artistic O lecţie de viaţă, după Lynn Barber
Adăugat de Dana Ţugui MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbul de complimente care urmă, mişcările rotunde, zâmbirile şi poftirile împrăştiară, în salonaşul grenat, ca un abur de nobilă uitare şi voie-bună. Nimeni nu băgă de samă când se strecurase, printre scaune, spre tablaua cu şerbet, Lizuca, necazul doamnei Vasilian. Era o fetiţă mărunţică, însă voinică şi plinuţă. Rochiţa de doc albastru stătea strâmbă şi în chip cu totul nepermis pe trupuşorul ei. Botinuţele îi erau pline de colb şi cu şireturile desfăcute. Colţunii căzuseră şi arătau nişte picioruşe pârlite de soare, cu genunchii nu tocmai curaţi. Capu-i era foarte scurt tuns, băieţeşte, şi arăta în rotunzimea lui felurite bulbucături neregulate. Năsuşoru-i mititel ar fi avut nevoie de batistă, lucru pe care-l dovedeau şi mânecile rochiţei. Gura-i era cam mare şi obrajii prea roşii. Nu era deloc frumuşică şi delicată, duduia Lizuca. Numai ochii căprii, umbriţi de gene negre, aveau în ei câte-o mică floare de lumină.

Mihail Sadoveanu în Dumbrava minunată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NU-I DERANJEAZĂ..., DIMPOTRIVĂ... (I)

Pe imorali nu-i deranjează că alţii sunt morali, dimpotrivă...
Pe impertinenţi nu-i deranjează buna-cuviinţă a altora, dimpotrivă...
Pe impostori nu-i deranjează că alţii nu sunt impostori, dimpotrivă...
Pe oamenii incorecţi nu-i deranjează că alţii sunt corecţi, dimpotrivă...
Pe infami nu-i deranjează că alţii nu sunt infami, dimpotrivă...
Pe infatuaţi nu-i deranjează modestia altora, dimpotrivă...
Pe infideli nu-i deranjează dacă partenerii lor sunt fideli, dimpotrivă...
Pe infractori nu-i deranjează că alţii nu încalcă legile, dimpotrivă...
Pe ingraţi nu-i deranjează recunoştinţa altora, dimpotrivă...
Pe cei insolenţi nu-i deranjează că alţii sunt politicoşi, dimpotrivă...
Pe cei care insultă nu-i deranjează că alţii nu insultă, dimpotrivă...
Pe interlopi nu-i deranjează că alţii respectă legea, dimpotrivă...
Pe cei inteligenţi nu-i deranjează prostia/neghiobia altora, dimpotrivă...
Pe cei intoleranţi nu-i deranjează toleranţa altora, dimpotrivă...
Pe intriganţi nu-i deranjează că alţii nu sunt intriganţi, dimpotrivă...
Pe invidioşi nu-i deranjează că alţii nu sunt invidioşi, dimpotrivă...
Pe ipocriţi nu-i deranjează sinceritatea altora, dimpotrivă...

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (8 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au fost unii sceptici, care credeau că un copil dintr-o familie mixtă nu poate fi împărţit.

aforism de Slobodan Simic, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

NU-I DERANJEAZĂ..., DIMPOTRIVĂ... (N-O)

Pe cei necinstiţi nu-i deranjează cinstea altora, dimpotrivă...
Pe cei necivilizaţi nu-i deranjează că alţii sunt civilizaţi, dimpotrivă...
Pe cei necuviincioşi nu-i deranjează că alţii sunt cuviincioşi, dimpotrivă...
Pe nedemni nu-i deranjează demnitatea altora, dimpotrivă...
Pe cei nedrepţi nu-i deranjează dreptatea altora, dimpotrivă...
Pe nelegiuiţi nu-i deranjează că alţii nu sunt nelegiuiţi, dimpotrivă...
Pe nemernici nu-i deranjează că alţii nu sunt nemernici, dimpotrivă...
Pe neobrăzaţi nu-i deranjează că alţii au obraz, dimpotrivă...
Pe nepoliticoşi nu-i deranjează politeţea altora, dimpotrivă...
Pe nerecunoscători nu-i deranjează recunoştinţa altora, dimpotrivă...
Pe cei nerespectuoşi nu-i deranjează că alţii sunt respectuoşi, dimpotrivă...
Pe neruşinaţi nu-i deranjează buna-cuviinţă a altora, dimpotrivă...
Pe cei neserioşi nu-i deranjează seriozitatea altora, dimpotrivă...
Pe cei nesimţiţi nu-i deranjează bunul-simţ al altora, dimpotrivă...
Pe cei nesinceri nu-i deranjează sinceritatea altora, dimpotrivă...
Pe cei nestatornici nu-i deranjează statornicia partenerilor lor, dimpotrivă...
Pe netrebnici nu-i deranjează că alţii nu sunt netrebnici, dimpotrivă...
Pe obraznici nu-i deranjează buna-cuviinţă a altora, dimpotrivă...
Pe cei lipsiţi de onoare nu-i deranjează că alţii au onoare, dimpotrivă...
Pe cei orgolioşi nu-i deranjează modestia altora, dimpotrivă...

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (8 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!