Părere doar...

Noi daci am fost şi suntem încă
Şi vom fi neam de neamul nost',
Problema e c-avem o brâncă
Am evoluat mai mult, dar... prost!...

epigramă de Vasile Zamolxeanu (27 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zic si eu...

Noi daci am fost şi suntem încă
Şi vom fi neam de neamul nost,
Pe veci aici precum o stâncă,
Căci neamul ăsta n-are cost;

Că nu mai suntem ca-nainte
Cu-acelaşi spirit de-avanpost,
Aşa o fi şi-o spun cuminte,
C-am adoptat un regim prost!...

Sunt conştient de lumea asta,
Care nu crede cum am fost,
Nici eu nu cred treaba cu coasta
Din ea făcându-ne un rost...

Totuşi prefer să-mi apăr ţeasta,
C-am devenit puţin anost,
Susţin răzbit, cu asta-basta,
Că ţara mea mi-e adăpost!...

A fost un stih cu politeţe,
Nu doar m-am jucat cu rima,
Şi zic şi eu, cu-acurateţe
Tu ţara mea, ai toată stima!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (28 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neam... de dinainte...

Am fost de viţă Burebişti,
De Decebali, nu securişti,
Din viţă nobilă de daci,
Primordială, nu săraci!...
Am pus curaj în adevăr
Căci nu ştiam de-al Evei măr,
Era în noi doar o fiinţă,
Spre nemurire o credinţă!...
Am fost şi ţepele lui Vlad,
Zăgazul unui neam de brad,
Am pus ca temelii Ştefani,
Am fost un zimbru printre ani!...
Nu ne-a ajuns şi-am spus – Pe cai!
Viteji ca nume într-un Mihai,
Dar nimeni n-a venit cu scuza
Şi n-au ştiut c-am fost şi Cuza!...
Am fost prin toate voievozi,
Oneşti, cuminţi dar nu nerozi,
N-am arătat c-am fi novici,
Prin gând am fost Eminovici!...

Am fost de viţă... cum am fost,
Obiect pierdut i-acum de rost?
Ni s-a borşit viţa... de vie?!
Eu totuşi sper că viţa-i vie!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (10 octombrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru ţară, pentru neam

De la daci, de la romani,
Am primit tot ce n-aveam.
Am primit glie şi ram,
Şi ne-am zămislit ca neam.

Eşti dator să lupţi, române,
Pentru ţară, pentru neam.
Pentru glie, pentru grâne,
Pentru frunza de pe ram.

Să păstrezi ţara şi neamul!
Că sunt tot ce ai mai sfânt.
Aprig să înfrunţi duşmanul,
Când calcă al tău pamânt.

poezie de Dumitru Delcă (30 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autentic...

Şoapte reci prin guri de lut,
Prin podoabe sfânt parfum,
Semne vechi de la-nceput,
Îţi arată-al vieţii drum...

Vâjâit din stâncă-n stâncă
Şi din codru-n codru, glia,
Toate, cu-o suflare-adâncă,
Spun că suntem daci D'acia!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (25 august 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neam de zei

Noi nu suntem mancurţii nimănui,
Noi robi n-am fost barbarilor sălbatici,
Puneţi-vă cuminţi pofta în cui!
Popoare de nomazi şi de astmatici.

Expulsie de curve prin nisipuri,
Popor de hoţi ce-aţi rătăcit prin oaze,
Intoxicaţi mass-medii cu tertipuri,
Cu limbi spurcate în lins de găoaze.

Oricine are dreptul la pământ,
La viaţă, la tain, la cânt şi ţipăt,
Dar pe pământul nostru doar mormânt
Şi-o piatră vă vom aşeza la capăt.

Voi pielea de cămilă azi pe cap,
Vă străduiţi să ne-ndesaţi degrabă,
Să devenim mancurţi cu handicap,
De găozari ce ticluiesc corvoadă.

Şi cât o să vă rabde Dumnezeu?
Şi cât să vă mai suportăm hachiţe?
Noi suntem daci, iar voi popor ateu
Şi v-aţi născut din prea bolnave spiţe.

O să ne repliem iar pe Carpaţi
În sanctuare fără de stihie
Şi-o să vă botezăm cu noi scuipaţi,
Noi încă purtăm cuşmă, nu tichie!

Noi niciodată nu vom fi mancurţi,
Noi suntem neam de zei născuţi în munţi!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacie... cu pui de daci,
În a vieţii buni cârmaci,
Rânduiţi viteji luptaci;
Dacie!... tu să nu taci!...

catren de Vasile Zamolxeanu (2 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui... Regelui!

Pentru mine-n lumea asta, de n-ai fi tu n-ar fi nimic,
Mai mult eşti ca un prieten sau cu a mare un amic,
Un îndrumător în viaţă, printre prăpăstii, mărăcini
Un deschizător de drumuri, produs al veşnicei lumini;

După furtuni ce-ai pătimit şi lacrimi reci de-mpăcăciuni,
În pace tu te odihneşti, lăsând în urmă-nţelepciuni,
Oricum, cumva, eu vreau să ştii, te voi păstra în amintire
Neam dupa neam te va afla... în armonie şi iubire!

poezie de Vasile Zamolxeanu (9 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neamul prost în pandemie

S-avem pardon, dar marea masă
A oamenilor sunt cinstiţi
Sunt conştienţi şi stau în casă,
C-aşa sunt oamenii citiţi.

Dar sunt şi inşi ce nu au carte
Nomazi de felul lor, din neam,
Veniţi din zone infectate,
Îi bagi pe uşi, şi ies pe geam,

Iar când, ieşiţi din izolare-
Le baţi obrazul tuciuriu-
Ei ţipă că-i discriminare,
Dar ce înseamnă, nici că ştiu!

Degeaba încercăm, noi, frate!
Să-i punem pe ei la rezon,
Căci avem zero rezultate
Cu neamul prost... s-avem pardon!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru foarte mulţi dintre concetăţeni libertatea înseamnă dreptul la nesimţire şi la impertinenţă. Şi, asta, pe lângă faptul că, statistic vorbind, suntem o ţară de lichele şi de secături. Realitatea o dovedeşte cu asupră de măsură: uitaţi-vă numai la clasa politică de după decembrie 1989! Căci neamul prost, tot neam prost rămâne, chiar şi-n ziua de... Paşti! Câtă dreptate a avut Liviu Rebreanu:"Libertatea este cea mai mare nenorocire pentru poporul nepregătit să o aibă"!

Marian Pătraşcu (14 iunie 2022)
Adăugat de Marian Pătraşcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

neam

Neamul

De-i neamul nostru-al tuturor,
E-un drum deschis spre viitor,
De-i "neamul" lui de la Centrală,
E drumul spre căpătuială!

definiţie epigramatică de Virgiliu Şchiopescu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am îndepărtat...

Ne-am îndepărtat unii de alţii,
Chiar dacă fizic, aproape suntem.
Ne-am îndepărtat, noi, fraţii,
Şi am uitat că şi surori avem.

Părinţii îşi caută copiii,
Dar au crescut, ei nu mai sunt...
Neamul îşi plânge fiicele şi fiii,
Care sau dus prea devreme-n pământ.

Bunicii şi nepoţii, sunt speranţa vie,
Că neamul nost' va dăinui în veci.
Cum zburdă mieii pe câmpie,
Aşa să zboare şi gândurile noastre reci.

Să ne apropiem cu căldură unii de alţii,
Şi să ne iubim mai mult, aşa ca fraţii.
Să întindem o horă mare a unirii,
Şi să sărbătorim fiecare clipă a fericirii.

poezie de Ovidiu Kerekes (28 februarie 2021)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imnul trezirii neamului românesc

Venit-a timpul de trezire.
În lunga noapte adânciţi
noi am uitat de nemurire.
Deschideţi ochii, vă treziţi!

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

Ne ierţi Zamolxe, zeu slăvit!
Duşi de restrişte te-am uitat!
Dar astăzi ştim c-ai revenit,
din foc şi piatră ne-ai creat.

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

Glia română ne e sacră
ne-a fost lăsată de strămoşi.
Trăim în vechea noastră vatră,
noi suntem oamenii frumoşi.

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

La zei şi zâne-om ridica
noi vetre, temple şi altare.
Zamolxe se va bucura!
Vom şti că sufletul nu moare!

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

Din rădăcina strămoşească
ivitu-s-au tulpine noi.
De-a pururea o să rodească
în inimi suflet de eroi.

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

Lumea va şti că suntem drepţi.
Că neamul nostru românesc
este poporul de-nţelepţi.
Noi suntem cei ce se iubesc!

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

La timpu-acesta de trezire
noi vom rămâne înfrăţiţi
Cu zei şi zâne-n nemurire!
Deschideţi ochii, vă treziţi!

cântec, versuri de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zicală revăzută: Fosta-i lele cât ai fost, dar ai evoluat cam prost.

Beatrice Vaisman
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cauză probabilă

Nu-i aşa grav, am cugetat
Că neamul nost a fost isteţ
Şi nimeni nu ne-a cumpărat...
Pesemne c-am ţinut la preţ.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mamă

Suntem tentaţi să ne blamăm
Trecutul nost', de bună seamă.
Suntem lăsaţi de Dumnezeu
Să ne-njurăm... de mamă.

epigramă de Vasile Iuşan din Justiţia e oarbă...
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patrie ne este limba...

Când din lanţuri se ridică un popor strigând u n i r e,
Nicio rugă nu-l ajunge invocând dumnezeire.
Şi nici ceruri furtunoase nu se dreg cu stele albe,
Cum nici pruncii nu îndură întunericul să-i scalde.

Patrioţi împrumutaţi au venit aici cu vântul;
Lacrima acestui neam, mult mai grea decât pământul,
Arde în flacără la Putna
Pentru Ţara Românească ce-i de-un neam - şi este una.

Neamul nostru moldovean e un munte nalt şi verde,
Care urcă în Ardeal şi pe veac de piatră şede.
Trunchiul nostru-i şir de veacuri: şi cum neamul să-l desfaci
Când grăim aceeaşi limbă şi strămoşii ne sunt daci?

Nu sunt ape curgătoare sângele de neam să-l spele,
Cum nici graiul sângelui, românismul nu-l va piere.
Oltul, doina întregeşte în ţarina oltenească
Şi-i de vatră, de-o sămânţă, cu ţărâna ardelenească.

Patrie ne este limba care-n vântul nevăzut
Se aude româneşte - şi aici şi peste Prut.
Patrie ne este doina, Prutule dulce-amar,
Care-ţi umblă peste apă şi n-are niciun hotar.

Patria se oglindeşte în ape nemuritoare:
Oltul, Mureş – fraţi cu Prutul.
Pretutindeni românească este limba şi p ă m â n t u l...

poezie de Ştefan Radu Muşat din Exerciţiu de patriotism (12 februarie 2018)
Adăugat de Adi Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umanitatea a evoluat, atunci când a evoluat, nu pentru că a fost sobră, responsabilă şi precaută, ci pentru că a fost rebelă şi imatură.

citat din Tom Robbins
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost eroi şi vom fi încă

Dacă peste ţara sfântă,
Norii-întunecă pământul,
Ne ridicăm ca o stâncă.
Ăsta ne e jurământul.

Am fost eroi şi vom fi încă.
Iar viţa noastră e română.
Suntem mai tari decât o stâncă.
Vântoasele nu ne dărâmă.

Ne mândrim cu naţia română.
Cu-acest popor de neclintit.
Vom apăra ţara străbună
Şi toate câte-am moştenit.

Vrem pace cu popoarele.
Le acordăm prietenie.
Dar apărăm hotarele
Când ne vorbesc cu duşmănie.

Chiar dacă murim în luptă
Pentru ţara noastră sfântă,
Suntem clădiţi din tare stâncă,
Am fost eroi şi suntem încă.

Am fost eroi, şi suntem încă
Ostaşi în armata română.
Noi de la viaţă-avem poruncă
Să apărăm glia străbună.

Să apărăm limba şi neamul,
Să ţinem mai sus tricolorul,
Să apărăm pâinea şi ramul,
Stăpân să fie doar poporul.

Ţarina-n care străbunii
Au semănat oase şi grâu,
E ţara-n care românii
Se-adapă din acelaşi râu.

Coaptă-n vatră românescă,
Aici pâinea e mai bună.
Setea să ne-o potolească
Dunărea noastră bătrână.

Dumnezeu ne-a dat grădina,
Noi trebuie s-o apărăm.
România e lumina
Ce cu credinţă o urmăm.

Am fost eroi şi vom fi încă.
Ne vom lupta să dăinuim.
Noi suntem rupţi din tare stâncă.
Noi niciodată nu pierim.

poezie de Dumitru Delcă (30 iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neam de neam, neică!

Suntem neam de bună spiţă,
Dovedit de mii de ani:
Pentru-o simplă mioriţă
Trebuiră trei ciobani.

epigramă de Laurenţiu Ghiţă din Zâmbetoniera (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ci-n stea...

Cinste strămoşilor noştrii, cinste strămoşilor daci,
De la floarea vieţii cinste şi până la ultimul baci,
De la primul bob de viaţa, până la ultimul rege,
De la începutul lumii... cred că se subînţelege!

Sper c-o să vă ţinem minte, alte zeci de generaţii,
Sper să vă urmăm exemplul şi să vă intrăm în graţii,
Că aşa va fi, eu sper, da', sper că nu sperăm degeaba,
Trebuiesc munci lămurite, cam aşa stă acu' treaba...

Nu se mai cunoşte cinstea, ne-a furat-o-n timp guvernul,
Ne-a făcut să suprapunem, paradisul cu infernul,
Dar nu-i bai, cu toate-acestea, eu am să-mi cinstesc strămoşii,
Nu mă lepăd eu D'acia, poa' să cânte-n veci cocoşii!...

Cum spunea odinioară, geniul cel pustiu cu ramul:
"Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul..."...

sonet epigramatic de Vasile Zamolxeanu (23 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!