Eu ca fiinţă separată sunt o iluzie. Eu sunt unul dintre organele infinit mici ale Întregului infinit mare, inaccesibil mie. Rolul meu e să slujesc acestui întreg, aşa cum slujeşte corpului fiecare celulă, fiecare părticică. E culmea nebuniei să-mi închipui că sunt o fiinţă separată, independentă. Sunt numai un organ. Nu există nici un "eu". Există numai obligaţia şi posibilitatea de a sluji Întregului, având conştiinţa bucuriei acestei slujiri. Slujirea e posibilă numai dacă organul e unit cu Întregul. Unirea cu întregul se înfăptuieşte prin iubire. Deci iubirea nu e scopul Întregului (Dumnezeu nu este iubire), ci doar condiţia în care organul, ceea ce mi se prezintă ca fiind "eu", se contopeşte cu Întregul. Scopul Întregului nu-mi e însă accesibil, deşi ştiu că slujesc lui.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o trezire totală, moartea, şi există treziri incomplete în viaţa însăşi. Prin asta trec eu acum. Trezirea ne scoate din noi înşine, şi scoţându-ne din noi ne aduce în viaţa întregului, iar viaţa întregului poate fi cunoscută prin iubire.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri, făcând însemnări, n-am înţeles ceva despre înviere. Învierea înseamnă că din mormântul persoanei tale ieşi prin iubire în viaţa Întregului, în conştiinţa iubitoare a tuturor celor de care te leagă comunicarea, atingerea, pregătirea de a iubi tot. Iar toate astea, ascunse mie în timp şi spaţiu, nici măcar nu există. Există numai Dumnezeu, acel început al nonspaţialităţii şi atemporalităţii care e în mine.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare moment este manifestarea întregului. Viaţa însăşi este, prin urmare, nimic altceva decât momentul continuu al întregului şi toată lumea trăieşte acest moment continuu al întregului. Aceasta este continuitatea universului.

citat din Yamada Koun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt manifestarea Întregului în spaţiu şi timp. Tot ce este, toate acestea sunt eu, numai că eu sunt limitat de spaţiu şi timp. Ceea ce numim dragoste e numai manifestarea acestei conştiinţe. Manifestarea este, desigur, mai vie în raport cu fiinţele mai apropiate în spaţiu şi timp.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina vieţii noastre, esenţa ei, se află în transferul conştiinţei de sine ca fiinţă separată spre conştiinţa de sine ca Întreg, fiinţă indivizibilă, unica, liberă, atotputernică, Dumnezeu. Viaţa ni se pare o eliberare treptată a conştiinţei divine în noi. Viaţa e asta, numai asta. Cei care încă mai cred în vechiul concept al lui Dumnezeu, pot spune că Dumnezeu a dat oamenilor binele de a-L cunoaşte în sinea lor. Dar e o ipoteza arbitrară. Există şi este corect numai faptul că viaţa omului este eliberare în sine (a principiului imaterial, imobil, nonspaţial şi atemporal) din starea de delimitare şi condiţiile ei ineluctabile. Condiţiile delimitării sunt materia în spaţiu şi mişcarea în timp.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt totul şi nimic. Sunt totul când am conştiinţa că sunt o fiinţă spirituală, inseparabilă de fiinţa întreagă, şi-mi manifest această conştiinţă prin iubire faţă de întregul a cărui conştiinţă o am, adică faţă de tot ce accept că e viu. Sunt nimic când am conştiinţa că sunt corporal, separat de fiinţa întreagă, şi-mi mainifest conştiinţa iubirii numai faţă de "e-ul" meu corporal, separat de toate.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

ochi

Ochiul este organul rezumat al întregului organism, în sensul că în el se găsesc toate ţesuturile organismului, de la os la creier, ba mai mult, conţine un organ în plus, organ transparent, lipsit, se-nţelege, de vase şi nervi, numit cristalin.

definiţie de Dan Begu în Umanitatea şi pacea (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai datorită timpului, mişcării e posibilă condamnarea de sine, căinţa, şi prin urmare bucuria sporirii în duh. Numai datorită spaţiului şi separării e posibilă iubirea şi bucuria ei. Pentru făptura care nu se mişcă şi nu e separată, pentru Dumnezeu, nu există nici bucuria sporirii în duh, nici binele iubirii.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim aici viaţa noastră separată şi viaţa unei alte fiinţe, mult mai cuprinzătoare, care include fiinţările noastre separate aşa cum corpul nostru include toate celulele separate care îl alcătuiesc. Şi de aceea activitatea noastră spre binele acelui Întreg nu se iroseşte, aşa cum nu se iroseşte activitatea celulelor pentru întregul organism. Poate de aceea moartea este doar un transfer al conştiinţei dintr-o persoană separată într-o fiinţă mai cuprinzătoare, care include persoanele separate. Şi asta probabil fiindcă întreaga viaţă omenească este numai sporirea continuă a conştiinţei.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti deopotrivă Întregul şi tată al Întregului.

aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului, Psalmi ţigăneşti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndeobşte vorbind, dorinţa de bine şi de fericire, în toate formele ei, aceasta este pentru toată lumea"marea şi ademenitoarea iubire". Numai că despre cei mai mulţi, deşi însufleţiţi tot de iubire, dar urmărind tot felul de alte ţeluri, dobândirea de averi, puterea trupului, cunoaşterea, nu se spune că iubesc şi că sunt îndrăgostiţi, în timp ce aceia mai puţini, care năzuiesc către bine pe o singură cale anume, se înstăpânesc pe numele întregului dorinţei, acela de iubire, şi sunt numiţi iubitori şi îndrăgostiţi.

Platon în Banchetul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

iubire (vezi şi dragoste)

Prinţul Andrei: Iubirea? Ce-i iubirea? Iubirea stă în calea morţii. Iubirea este viaţa. Tot, tot ce înţeleg, înţeleg numai pentru că iubesc. Tot ce există, există pentru că iubesc. Totul e legat numai de iubire. Iubirea este Dumnezeu şi, când mori, înseamnă că tu, o părticică din iubire, te întorci la izvorul veşnic al tuturor lucrurilor.

replică celebră din Război şi pace de Lev Tolstoi (1869)
Adăugat de Atena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă simt veşnic, singurul cu adevărat existent. Şi tot eu, când mă gândesc la mine, mă văd ca pe un nimic, părticică infinit mică din ceva infinit mare. Care e adevărată, prima sau a doua afirmaţie? Dacă e a doua, atunci conştiinţa primului, veşnicului "eu" e înşelătoare. Dar asta nu-i cu putinţă, fiindcă fără această amăgire ( primul "eu") nu există viaţă, nu există nimic, şi mai ales nu există al doilea "eu". Dacă însă prima afirmaţie e adevărată, atunci înseamnă că toată viaţa trupească e amăgire. Dar nici asta nu se poate, fiindcă fără viaţa trupească n-aş fi putut face aceste raţionamente. Şi de aceea există şi una şi alta: Eu sunt fiinţă spirituală, nonspaţială, atemporală, în condiţii corporale, spaţiale şi temporale.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi "nu venim în" această lume; noi ieşim din ea, ca şi frunzele dintr-un copac. Precum oceanul face valuri universul face oameni. Fiecare individ este o exprimare a întregului tărâm al naturii, o acţiune unică a întregului univers.

citat din Alan Watts
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mergeam călare prin pădure şi am văzut în desiş nişte fructe coapte. Şi m-am gândit: nimeni n-o să vadă aceste fructe de pădure, nu sunt nimănui de trebuinţă şi lor nu le e nimeni de trebuinţă, dar ele îndeplinesc riguros, din răsputeri, nu menirea lor, ci cea care le e destinată, făcând voia Acelui "Eu" care trăieşte ca fiinţă separată în planta asta. La fel şi omul care, spre deosebire de plantă, are avantajul (părelnic) că poate avea conştiinţa acestui "Eu" universal în fiinţa sa separată.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe lume nu există nimic măreţ, există numai ce e drept şi ce e nedrept. Iar toate sunt la fel de infinit de măreţe sau infinit de mărunte.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciun om nu e construit să cunoască întregul adevăr şi numai adevărul. Chiar şi cei mai buni dintre oameni sunt mulţumiţi cu fragmente, licăriri parţiale, niciodată întregul scop.

citat din William Osler
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faima este de asemenea câştigată pe seama altora. Chiar şi bine meritatele onoruri ale oamenilor de ştiinţă sau ale savanţilor sunt nedrepte pentru că sunt multe persoane cu realizări egale care nu primesc nici una. Când un om obţine un loc la soare, ceilalţi sunt puşi la o umbră mai densă. Din punctul de vedere al întregului grup nu există nici un fel de câştig, ci probabil o pierdere.

citat din B.F. Skinner
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti manifestarea întregului univers, aşa cum valul e manifestarea întregului ocean.

citat din Alan Watts
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceeaşi e natura care se desfăşoară necontenit. Cine ar putea judeca starea de acum după cum se cuvine, ar putea trage concluzii atât asupra întregului viitor, cât şi a întregului trecut.

aforism clasic de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!