Cât despre culorile

Culoarea pielii mele este cumva ciocolatie
Rozalie gălbuie albă.
Ochii mei sunt cenuşii albăstrii verzi,
Dar mi s-a spus că noaptea par partocalii.
Părul meu este roşcat blond castaniu,
Dar sclipeşte ca argintul când este umed.
Cât despre culorile pe care le port înlăuntrul meu...
N-au fost încă inventate.

poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din suflet

Despre ce să scriu azi?..
Numai despre flori
Despre florile cu părul blond
Despre florile cu părul negru
Sau despre cele cu părul castaniu
Sau roşcat
Să scriu despre florile cu pistrui
N-am să le uit pe cele cu părul alb
Chiar dacă îşi ascund culoarea sub alte culori

Să scriu despre ochii lor
Albaştri, verzi, căprii
Ruginii ca toamna
Albaştri ca cerul, sau poate ca marea
Verzi ca primăvara
Sau poate.. nu ştiu...
Mă înnebuneşte culoarea ochilor de flori

Să scriu despre primăvara asta
Despre ziua asta...
Despre ziua florilor
Care acum poate îşi servesc cafeaua
Să scriu despre florile care poate au uitat
Că azi au înflorit altfel
Că azi parfumul lor e de nouă ori
Mai primăvăratec, mai ameţitor

Să scriu despre florile rătăcite
Care nu au glastra şi nici grădina lor

Şi ce aş putea scrie?
Nu vreau să le ud cu lacrimi
Vreau să le ud doar cu rouă
Din raze calde
De soare, de lună, de stele senine
Raze de speranţe încolăcite pe structura lor

Şi iată că am scris
Din suflet şi din inima mea bolnavă de dragostea lor

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întreabă care sunt virtuţile mele şi nu care este culoarea pielii mele.

proverbe arabe
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

România e ca o fecioară cu părul despletit, lung, de culoarea alunelor de pădure şi cu ochii mari de ciocolată care aşteaptă îmbujorată venirea Prinţului Şarmant cu părul blond ca spicele de grâu şi ochii scânteietori de safir pe nume Deutschland.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să cred că durerile facerii mele n-au lăsat nicio cicatrice pe culoarea prea albă din părul mamei.

aforism de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dau un regat pentru o herghelie de cai verzi pe pereţi

Verdele
este
culoarea preferată
a
insomniei mele

Închid ochii
şi
întunericul
se
umple
de cai verzi
(pe pereţi)

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lumină în atic

Este o lumină în atic.
Deşi casa-i în beznă, cu obloanele trase,
Eu pot vedea strălucirea unor scântei.
Şi ştiu despre ce este vorba.
Este o lumină în atic.
O pot vedea de afară –
Şi ştiu că tu eşti înăuntru... privind afară.

poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Procesul iubirii este procesul de transformare a sângelui în excrement de culoarea asfaltului, expresia iubirii este când doi oameni în care nu se mai deosebeşte sângele de carne stau întinşi împreună, iar deznodământul iubirii este reprezentat de două îngheţate pe băţ cu ochii cenuşii larg deschişi.

Mo Yan în Sorgul roşu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cârma lui Dumnezeu

Dumnezeu îmi spune c-un zâmbet cald,
" Hei, ţi-ar plăcea să fii Dumnezeu o vreme
Şi să conduci lumea?"
"Okay," am spus, " hai să fac o încercare.

Unde trebuie să stau?
Care-i salariul?
La ce oră e prânzul?
Când pot demisiona?"

"Hei, fă-încoa' cârma aia," zice Dumnezeu.
" Nu cred că eşti ÎNCĂ pregătit."

poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Predicile despre har n-au putere şi efect când sunt ţinute de cei care încă n-au fost eliberaţi prin el!

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Sebyelanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te port ca pe o aripă

Aici, sub coaste, te port,
ca pe o durere suportabilă,
ca pe un gând ascuns
în care intru mereu
cu ochii închişi,
pipăindu-te cu degetele amorţite
si îmi pare că ai fi iarba aceea
în care mi-aş aşeza sufletul
la un praznic mult aşteptat.
Din când în când
mai simt apăsarea din paşii tai
când treci prin inima mea,
şi-atunci îmi spun că eu sunt singura femeie
de pe pământ,
cu zborul înlăuntrul fiinţei mele,
despicându-mi carnea
aripile ce ţâşnesc în afară...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea

Există o voce în tine
Care şopteşte mereu,
"Simt ca asta este bine în ce mă priveşte
Şi ştiu că asta este ceva rău."
Nici un învăţător, nici un predicator, părinte, prieten
Sau înţelept nu pot decide
Ceea ce este bine pentru tine – tu ascultă doar
Vocea care vorbeşte în tine.

poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culoarea cerului e albă

Culoarea cerului e albă
Fulgii se aştern în grabă
Şi nu ştii ce este mai alb -
Văzduhul sau pământul dalb?

În acest cosmos de gheaţă
A luat gândirea viaţă
Şi-acum ideile-şi înalţă
Evident în albă nuanţă...

Şi cu fiecare zi ce trece
Mie-mi este tot mai rece.
Ah! La ale lumii farmece
Gându-mi să se-ntunece!

poezie de Alina Gurban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele în noaptea de Crăciun

Aceasta este prima mea noapte de gardă,
Noaptea de Moş Ajun.
Copiii dorm cu toţii sus, în paturi calde,
Iar eu păzesc ciorapii şi brăduţul de Crăciun.

Ce se aude... umblă cineva pe-acoperiş?
Să fie-un şoricel sau mâţa mustăcioasă?
Coboară oare cineva pe horn?
Un hoţ cu barbă mare,
Cu ditamai sacul, a venit la furat la noi în casă.

Mârâi, latru,-l muşc de fund.
Hoţomanul ţipă, sare în sanie, vrei, nu vrei;
Îi sperii ciudaţii cai, care-o zbughesc în zbor nebun.
Am băgat groaza-n toată gaşca de derbedei.

Acum în casă este iarăşi linişte şi pace.
Ciorapii sunt în siguranţă, cum se vede.
Cât de bucuroşi vor fi copiii dimineaţă
Când vor vedea cum am păzit brăduţul verde!

poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără rest

Micuţ cât o alună,
Mare cât un uriaş,
Toţi suntem la fel de mari
Când stingem lumina-înainte de culcare.
Bogat cât şapte ţari,
Sărac cât un păduche
Toţi suntem de-o mamă
Când stingem lumina-înainte de culcare.

Roşcat, negru sau portocaliu,
Alb sau galben ca o lumânare,
Toţi suntem aidoma
Când stingem lumina-înainte de culcare.
Poate că cea mai bună cale
Să împăcăm pe fiecare
Ar fi ca Dumnezeu să stingă lumina
Şi să ne trimită la culcare!

poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin pomii din livezi

Retrage-te la timp, când încă ştii că poţi
Sub soare să rezişti.... în mare să înoţi,
Când încă nu-i târziu pe-alei, să-ţi zboare paşii,
Când încă-ţi mai vorbesc doi ochi, senini, albaştri.

Opreşte-te la timp, cât uşa nu-i închisă
Şi poţi încă zâmbi spre mâna ce-i întinsă,
Când încă mai inspiri parfumul de la floare
Cât încă noaptea lină îţi este sărbătoare!

Retrage-te la timp, lumină din lumină,
Cât lume e în jur şi nu-ţi este străină,
Cât mai luceşte încă în fir verde de iarbă
Demult, o amintire ce-ţi este foarte dragă!

Retrage-te din vreme şi meditează adânc
Ce e prioritar, când umbră e în crâng.
Şi câte ploi, adesea, în seară au spălat,
Tot ce a fost îngheţ, tot ce a hibernat...

Retrage-te la timp şi rău să nu îţi pară,
Va înflori în noi o altă primăvară.
Ascunşi de ochii lumii prin pomii din livezi
Vom construi palate din ramurile verzi.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odeletă (celei mai blonde)

Tu pari a fi venită dintr-un regat pustiu -
Regatul unor pete de umbre şi lumini,
Pe care fantezia nebunilor ce scriu
L-a comparat cu visul aleilor de crini.

Cu ochii tăi - culoarea nimicului etern,
Culoarea nebuniei şi-a crimelor iertate,
Culoarea voluptăţii şi-a viciului, ce-aştern
În urma lor fanate petale de păcate;
Şi părul blond, ca blondul spiralelor de fum
Ce conturează-n spaţiu intenţii senzuale,
Tu pari cuceritoarea Amantului postum,
Iar eu, părtaşul celei din urmă Bacanale!
........................................

Tu pari a fi venită dintr-un regat străin -
Pustiu ca discul rece şi blond al lunii pline,
Pervers ca parodia anticului măslin
Şi straniu ca surâsul defunctelor regine!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Falanga literară şi artistică, I, nr. 14 (11 aprilie 1910)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O navă este în siguranţă în port, dar nu pentru asta au fost inventate pânzele.

citat din John A. Shedd
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele sunt ca paşii

Cu cât sunt mai aproape,
cu atât sunt mai puţine.

Vocea este un cameleon
care îşi schimbă culoarea
în funcţie de emoţii.

Cuvintele
sunt hăţişuri,
în care acest cameleon se ascunde.

Iar ochii -
ochii sunt apa,
în care Vocea se oglindeşte,
atunci când îşi schimbă culoarea
în cea mai întunecoasă
emoţie.

poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternul dialog

El şi ea
Ochii mei au strălucirea
Melancolicelor astre...

Nu-mi plac florile albastre!

Părul meu cel negru-n care
Bate vântul vagabond...

Mie-mi place părul blond!

Gura mea, floare de sânge,
Este visul unei muze...

Unde-s palidele buze?

Vei găsi în al meu suflet
Castitatea ideală...

Vreau pe cea care mă-nşeală!

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Ia loc, te rog! Doar nu eşti pedepsit.
Mihai: Mda... E drăguţ aici, la tine!
Lucian: Mihai, rezervele noastre sunt toate la fel, cel puţin din punct de vedere al dimensiunilor, nu există nici o diferenţă între ele.
Mihai: Ştiam asta. Dar nu la dimensiuni mă refeream. Îmi place cum ai aranjat-o. E foarte plăcut. Ai creat o atmosferă... intimă! Plăcută!
Lucian: Păi... Ce să-ţi spun?! Am încercat să-mi fac şederea aici cât mai plăcută, confortabilă. Dar hai să abandonăm subiectul ăsta! Nu cred că mi-ai cerut să venim într-un loc mai retras, doar ca să discutăm despre confortul sau aspectul rezervei mele.
Mihai: Asta aşa este.
Lucian: Atunci, care-i problema? Ai vorbit cumva cu ea? Ţi-a spus?!
Mihai: Să vorbesc?! Despre ce?! Şi cu cine?
Lucian: Cum adică despre ce şi cu cine?! Cu Ly, bineînţeles! Despre originea ei terestră. Ţi-a spus cumva adevărul?
Mihai: Ah, nu... Despre asta credeai că ar fi vorba?! Nu, îmi pare rău, n-am reuşit să discut cu ea despre acest subiect. Iar ea nu mi-a spus încă nimic din proprie iniţiativă, deci, n-am adus deloc vorba despre aşa ceva. Nici n-am încercat măcar.
Lucian: Nu?!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!