Cine nu şi-a simţit vreodată trupul cântând?

citat din Maria Yudina
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape orice persoană care a realizat vreodată ceva valoros a simţit teamă, dar, cu toate astea, şi-a continuat drumul.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: E un om groaznic.
Andy Botwin: Cine? Doug? Hai mă, e un tip super.
Maria: E un infractor.
Andy Botwin: E contabil.
Maria: Un hoţ, care şi-a abandonat nevasta şi copiii şi care vrea să mă facă pe mine târfa lui.
Andy Botwin: Un contabil cu probleme cu legea care trece printr-un divorţ şi care este îndrăgostit nebuneşte de tine.
Maria: Are negi pe organele genitale.
Andy Botwin: La asta nu ştiu ce să mai zic.

replici din filmul serial Weeds
Adăugat de Mircea Filimon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă bucuriei

Slavă ţie, stea curată
Voie bună pe pământ
Astăzi te simţim aproape
Sol din Rai cu soare sfânt.

Vraja ta aduce iară
Pe popor lângă popor
Toţi pe lume fraţi noi suntem
Când apari uşor în zbor.

Cine a avut norocul
De prieteni buni să dea
Cine ştie ce-i iubirea
Lângă noi cântând să stea

Fericit un suflet drag
Te poate face pe pământ
Cine n-a simţit iubirea
Plece dintre noi plângând.

Milioane strângeţi rânduri
Tot mai sus urcând spre cer, urcând spre cer!

cântec, muzica de Ludwig van Beethoven, versuri de Schiller din Simfonia a 9-a (1785)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A simţit iubirea

Cum
Şi-a deschis trandafirul mereu
Inima

Şi a oferit acestei lumi
Întreaga-i
Splendoare?

El a simţit chemarea luminii
În propria lui
Fiinţă –

Altminteri,
Noi toţi am fi rămas

Prea de tot

Înfricoşaţi.

poezie de Hafiz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credeţi că veţi muri? Da, omul este muritor, eu sunt om: prin urmare... Nu, nu asta vreau să spun. Ştiu că voi ştiţi asta. Eu întreb: aţi crezut vreodată cu adevărat lucrul acesta? aţi crezut nu cu mintea voastră, ci cu trupul? aţi simţit vreodată că într-o bună zi degetele care ţin această pagină vor fi reci ca gheaţa, galbene... Nu, sigur că nu credeţi - şi acesta este motivul pentru care n-aţi sărit de la etajul zece pe pavaj; de aceea încă mai continuaţi să mâncaţi, să daţi pagina, să v bărbieriţi, să zâmbiţi, să scrieţi...

Evgheni Zamiatin în Noi
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carantină

m-au prins la graniţa
dintre lanuri, cu îndoieli
de fum mi-au ţintuit trupul
pe cel mai înalt zid văzut
vreodată de vreun ochi alb
în marile spărturi de grâu
iar sufletu-mi l-au biciuit
cu flori de cimbru
atât de mult l-au schingiuit
pân-a "cedat" şi-a zis
luaţi-mi trupul
eu pot să zbor cu mult mai sus
decât umila coajă de fum
spulberată de ape şi vânt
loc pe care-l numiţi carantină
în lumea voastră tristă şi rece

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cânta, revoltată, Maria Tănase: "Cine iubeşte şi lasă, Dumnezeu să-i dea pedeapsă". Drama e că flăcăul nu şi-a părăsit mândra, ci a... lăsat-o gravidă?!

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să mai putem vreodată...

O să mai putem vreodată
Să trăim frumos şi sfânt,
Când din rouă mi se-arată
Trupul tău pe-acest pământ?

O să ne mai poarte boarea
Raiului ce l-am pierdut,
Ca pe-un flutur, fericirea,
Printre îngerii plângând

Fără să deschidă gura,
Doar cu lacrima strigând?
Să ne-ntoarcem iar în pura
Poveste de la-nceput?...

O să mai putem vreodată
Să trăim frumos şi sfânt,
Când din rouă mi se-arată
Trupul tău pe-acest pământ? (poem inedit)

poezie de Emil Brumaru din 111 cele mai frumoase poezii (şi 2 poeme inedite) (2014)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem carnal

Îmi povestea cineva viaţa ta.
Târfă eşti ca şi maică-ta.
Îţi vinzi trupul la orice golan.
Mai acum un an
te-am urmărit să văd unde stai.
Habar n-aveai.
A doua seară la fel,
dar te-ai întors puţintel
şi mi-ai spus că te doare capul.
Te-am dat la dracul
şi te-am apucat de mână.
Aveai un pulovăr de lână.
Atunci te-am văzut plângând.
Dar nu-mi trecea prin gând
să mă opresc din mers.
Trupul tău era un vers,
o bucată de humă
cu care în glumă
am încercat ca să mă joc,
femeie fără noroc.
Ţi-am strivit gura cu gura mea,
femeie rea.
Sânii i-am simţit cum se zbat,
femeie plină de păcat.
Şi te-am avut, acolo, pe pământ,
fără să zici nici un cuvânt.
Mi-ai simţit trupul încordat,
ai simţit durerea când te-am muşcat
şi totuşi, mi te-ai dat resemnată...
Ptiu. Bată-te Dumnezeu să te bată...

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te bucură, Maria

Lângă mormânt, afară,
Maria hohotea;
Şi-un molcom vânt bătea
În noua primăvară...
O piatră răsturnată,
Mormântul trist şi gol.
O, marele pârjol
Va înceta vreodată

În inima Mariei,
Înfrântă de tristeţi?
Sfâşietoare ceti
Pun piedici bucuriei...

— Sărmană Magdalina
Cu sufletul de jar,
Ţi-e plânsul prea amar.
Nu-ntrezăreşti lumina

Zvâcnită peste moarte,
Din groapa cea de lut?
Te-ntoarce din trecut
Şi din dureri deşarte

Şi uită răstignirea
Şi rănile adânci...
O, pentru ce să plângi,
Când râde toată firea?

A înviat, Marie!
Isus a înviat!
Nu-L vezi înveşmântat
În haină aurie

Şi nu-I auzi pe cale
Nemuritorul mers?
Întregul univers
Îi cântă osanale...

Te bucură, Maria,
Cu cetele de sus,
Căci înviind, Isus
Ţi-aduce Veşnicia!

Te bucură, vesteşte,
Cântând şi tu, la fel:
— Isus, cerescul Miel,
A înviat! Trăieşte!

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul XXVIII

O, vin – în urmă pleci! Îndeplineşte
– copil eşti încă – dansul feciorelnic
în pura constelaţie ce dănţuieşte!
Am izbutit să depăşim vremelnic

nedesluşitul rost al Firii. S-a urnit
vibrând, când asculta cântând pe zeu.
Ai fost mişcată-atunci, dar ai simţit
înstrăinarea când la glasul lui Orfeu

un arbore-ncerca un pas cu tine.
Ştiai doar locul unde lira cântă
şi-n cumpăt nemaiauzit răsfaţă.

Atunci cercat-ai gingăşii depline
nădăjduind la sărbătoarea sfântă
să înfiripi a prietenului faţă.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul pietrei

din cer căzu
o stâncă în mare

se prăbuşi chiar acum
în mii de lumini violete

cu picioare şi tâmple
ochi înstelaţi
de cel mai crud verde
simţit vreodată
în cel mai negru străfund
ajunse şi căzu

îi rămaseră doar nişte lopeţi
şi-o inimă învăluită în alge

veni unul şi zise
revendic ultima picătură de sânge
din trupul inert

şi mai veniră şi alţii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Unde ai fost?
Nick: Nicăieri.
Maria: Ce ai făcut?
Nick: Nimic.
Maria: Cu cine te-ai întâlnit?
Nick: Cu nimeni.

replici din filmul artistic Nunta a la grec, scenariu de Nia Vardalos
Adăugat de Ştefania Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cred că şi-a mai ridicat vreodată o regină glasul ca să spună adevăruri atât de cumplite şi de făţişe, care nu se pot spune decât atunci când priveşti moartea în faţă şi ai de gând să-i ţii piept eroic, fără să clipeşti şi fără să te sinchiseşti de tortura înceată a agoniei.

Regina Maria în Jurnal de război (II). 1917–1918
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mironosiţele sunt purtătoarele de mir, cele trei femei (Maria Magdalena, Maria lui Iacob şi Salomeea), care s-au dus să ungă trupul lui Iisus în mormânt.

citat celebru din Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Temporar prezent

Doar timpul l-am simţit
Trecand
Prin zilele mele
Bune şi rele.
A cioplit chipul
După chipul şi asemănarea
Dintâi
Şi a rostuit cuvântul
Din cărţile vechi
În puterea mea de îndreptare.
Cine mă ştie
Cine m-adie
Cine mă frânge
Cine mă plânge?
Timpul
Şi mă culege
La ceas de lege...

poezie de Eugenia Miulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aţi simţit vreodată că vă apucă panica tocmai când vă bucuraţi cel mai mult?

aforism de Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Dacă tot ai venit cu noi până aici, hai şi până-n oraşul artificial. Nu mai e mult de mers.
Lucian: Frumoasă încercare, blondo, dar să ştii că nu merge! Nu ţine figura. Nu mă las păcălit, deci, n-am să-ţi cad în capcană.
Maria: Ar trebui, totuşi; colegii noştri vor şi ei să te vadă. Dă-le prilejul ăsta; după trei luni de absenţă, merită măcar atât. Nu zic să te întorci acum printre noi, dar...
Lucian: Blondo, nu insista!
Maria: Uau... Te-ai schimbat, Luci... Eşti altfel.
Lucian: În ce sens?
Maria: Nu ştiu, dar felul în care m-ai privit acum... M-am simţit foarte ciudat; de parcă mi-ar fi îngheţat brusc toate simţurile. Nu erai aşa înainte...
Lucian: Serios?! Scuze, nu intenţionam să... De fapt, nici nu ştiu ce vreau să spun.
Maria: Zău, Luci, de ce eşti aşa?
Lucian: Eu, blondo? Cum anume?!
Maria: Aşa cum eşti acum... Rece, dur, arogant, ursuz, morocănos, mofturos, încăpăţânat, mândru, orgolios... Nu ştiu, te comporţi prosteşte, copilăreşte, nicidecum ca un om matur cu pretenţiile tale. Nu te ridici la standardul tău, la statutul tău.
Lucian: Eu, blondo?! Ţi se pare ţie numai...
Maria: Nu mi se pare deloc. Eşti, dar ce să mai, te las aşa, cu încăpăţânarea ta cu tot; văd că nu am cu cine discuta. Eşti foarte căpos, ca un catâr, ţi-am mai spus parcă, însă te las în pace, n-am ce-ţi face.
Maria: Nu sunt eu nici chiar aşa, blonduţo.
Maria: Asta vom vedea.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai bine

Da, da, grijit, Mitru Ceapă s-a simţit mai bine.
S-a dus, s-a uitat prin celar,
La râjniţă,
Că avea râjniţa acolo, de râjnea mălai,
Că erau mori puţine,
Şi-şi râjneau câte-o strachină pe zi şi-şi făceau turtă.
Aveau toţi râjniţă.

Ei, şi-a văzut omul râjniţa, şi-a vazut oile
Închise în saià, ei, găinile
Şi-a venit liniştit în casă.
S-a culcat şi şi-a dat duhul.
Am auzit dimineaţă:
- A murit şi bietul Ceapă.

poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ţi-am mirosit florile
şi ţi-am simţit speranţele
ţi-am ascultat frunzele foşnind
şi ţi-am simţit frământările
ţi-am gustat fructele
şi ţi-am simţit împlinirile
ţi-am mângâiat scoarţa
şi ţi-am simţit resemnările
dragule, pomule

poezie de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!