Sufletul unor oameni este atât de cald şi luminos încât florile care cresc acolo nu se ofilesc niciodată.

aforism de Dan Surducan (16 august 2014)
Adăugat de Dan Surducan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea florilor

Nu putem admira în acelaşi timp
luna, zăpada, pădurea şi florile.

Stropii de ploaie, fraţii celor de rouă,
odihniţi pe clopotele bisericii
şi pe florile de trandafir
nu-mi lasă zilele să ruginească,
dar serile îmi apun pe ape fără valuri,
iar movilele le folosesc drept faruri
şi nu-mi vând dimineţile niciodată.

Florile primăverii sunt visele de iarnă,
pe ruine cresc doar flori capricioase,
pletele cărunte ascund florile tinereţii,
iar o simplă floare de câmp e perfecţiunea.

Dacă vrei fructe, nu rupe florile!

Mireasă ascunsă printre flori,
în gând îţi şoptesc că te iubesc
ca să mă vezi că sunt lângă tine.

Este oare o ureche atât de fină
ca să audă suspinul florilor
care se ofilesc?

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe aleea
îndrăgostiţilor
niciodată
nu se ofilesc
florile

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La florăreasă

Un om intră la o florăreasă
şi alege flori
florăreasa îi împachetează florile
omul duce mâna la buzunar
să caute bani
bani ca să plătească florile
dar pe neaşteptate îşi duce mâna la inimă
mâna cu bani în ea
şi deodată cade
galben pe podea

Şi pe când el cade
banii se rostogolesc
şi buchetul cade
odată cu omul
odată cu banii
şi biata florăreasă rămâne acolo
cu banii care se rostogolesc
cu florile care se ofilesc
cu omul care moare
fireşte toate astea sunt lucruri foarte triste
şi-ar trebui să facă ea ceva
s-aducă poate un pahar cu apă
dar florăreasa e nepricepută
nu ştie biata florăreasă
de unde să înceapă

Şi sunt atâtea lucruri de făcut
cu omul acesta care moare
cu florile care se ofilesc
şi-apoi cu banii
cu banii care se rostogolesc
şi nu se mai opresc.

poezie celebră de Jacques Prevert
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor oameni le este într-atât de frică de moarte, încât nu încep niciodată să trăiască.

citat din Henry VanDyke
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul florilor

Florile nu fac niciodată discriminare,
Deschizându-se pentru toată lumea la fel:
Atât pentru ochiul ce priveşte cu-ncântare,
Cât şi pentru sufletul care percepe altfel.

Cu miracol de mireasmă-nvăluitoare,
Seducţia deliberată fiindu-le unic ţel,
Florile nu fac niciodată discriminare,
Deschizându-se pentru toată lumea la fel;

Simfonie gingaşă dăruită de culoare,
Îngereşte, zămislită de-al naturii penel;
Înflorind pur şi simplu pentru fiecare,
Cu zâmbetul tandru şi parfumul fidel,
Florile nu fac niciodată discriminare.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată cu trecerea timpului, pierd oameni. Mi se ofilesc florile, rămâne doar uscăciune.

Bianca Crăciun
Adăugat de Bianca Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea este o grădină în care sufletul se usucă, florile care cresc în ea n-au parfum.

Marc Levy în Şi dacă e adevărat...
Adăugat de mihaela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor oameni le este atât de frică de a muri că ei nu încep niciodată să trăiască.

citat din Henry Van Dyke
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti aşa cum te vreau

niciodată mai mult
niciodată mai puţin
ca o groapă zidită
în care îmi arunc toată frica
toată neînţelegerea
şi apoi mă odihnesc
ca şi cum duminica
din sufletul tău
nu are sfârşit

eşti aşa cum te vreau
niciodată mai mult
niciodată mai puţin
ca o pădure unde îmi pierd strigătul
din vizuină în vizuină
şi apoi
când închid pleoapele
simt
da simt
copacii cum cresc
cuminţi
în sufletul tău

eşti aşa cum te vreau
şi te vreau
întunericul din sufletul meu
se pierde în văzduh
ca un abur schiţat de un pictor bătrân
e cald
e linişte
în noua mea inimă
cât e ireal
cât e materie
nu ştiu
dar un EL ruşinat
aşteaptă cuvintele mele
să-l poarte pe drumul de sare

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

singurătate

Singurătatea este o gradină în care sufletul se usucă, iar florile care cresc în ea n-au parfum.

definiţie de Marc Levy în Şi dacă e adevărat...
Adăugat de Flavia Cernestean
Comentează! | Votează! | Copiază!

singurătate

Singurătatea este o grădină în care sufletul se usucă, florile care cresc în ea n-au parfum.

definiţie de Marc Levy în Şi dacă e adevărat...
Adăugat de oanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii oameni sunt atât de cuminţi, încât n-au iubit niciodată. Alţii, atât de nebuni că au urât toată viaţa.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni şi flori

Oamenii sunt precum florile....
E plină lumea de flori,
De oameni şi... OAMENI.
La fel ca florile, trăiesc şi mor
Atât cât le este dat să trăiască..

Cunosc oameni ca florile perene;
Aceştia sunt prietenii mei.
Trec ierni vin primăveri,
Iar ei sunt lângă mine.
Nu au nevoie decât să-i ţin aproape
Aşa cum florile trebuiesc udate,
Din când in când să nu se usuce.

Alţii sunt ca nişte buruieni inflorite...
Trăiesc doar pentru ei,
Işi trag puterea din seva pământului
Şi mor fără regretul celor din jur.

Unii sunt precum bujorii infloriţi
Îi simţi arzînd mereu pentru alţii.
Dăruiesc dragoste, pace şi linişte;
Aceştia sunt adevăraţii OAMENI.

poezie de Angelina Nădejde (20 mai 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea fără nume

Prin muzica sfinţită şi raiul din sufletul tău, copile
Ai să atingi suflarea unor destine
Şi ai să preţuieşti lumina din care te-ai născut
Acolo e puritatea unei mame bune
Acolo se găsesc albastrele raze din noaptea fără nume
Şi plinul meu din care cresc în fiecare zi
Să ştii că e credinţa în Domnul Iisus
Doar El mă ţine cu lacrimi duioase
În fiecare noapte mă mângâie
Şi-mi redă pacea de care am nevoie...
Sunt tot mai singură... şi nu vreau să mor.
Decât prin fiecare vers de iubire...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele şi Pământul

Sus, pe cerul albăstrui,
Soarele lucios, gălbui,
Priveşte înspre Pământ
Şi uimit de câte sunt,
Stă şi spune cu mirare:
-Frumoasă înfăţişare!
N-am văzut în altă parte,
Nici pe Lună, sau pe Marte,
Oameni ca să îmi admire
Minunata strălucire.
Spun că sunt cald, luminos,
Şi că-s tare preţios.
Din căldură şi lumină,
Le cresc plantele-n grădină.
Le dezgheţ apele toate,
Atunci când sunt îngheţate.
Le-ncălzesc Pământul tot,
Ei, ajut şi eu cum pot!
Însă sunt cam curios,
Când mă uit atent, în jos,
Văd că lumea-i împărţită,
Au culoarea diferită,
Unii negri, alţii galbeni,
Unii albi, dar toţi sunt oameni.
Iar pentru ei, locul Sfânt
Este planeta Pământ!

poezie de Aurora Luchian (8 septembrie 2012)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi este atât de cald încât îţi caut sub deget un ţurţure.

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În grădina plăcerilor sunt flori peste tot, dar sunt atât de fragile încât, dacă furaţi de plăceri, uităm de ele, ele se ofilesc.

citat din Maurice Ronet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu voi înţelege niciodată de ce unii oameni sunt atât de deştepţi încât nu pot să înţeleagă prostia.

aforism de Victor Martin din Violatorii zilei de mâine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara

E atât de cald, încât
Umblă descheiat la gât
Cocostârcul Gât-sucit
Prin fânul abia cosit.

Sar lăcustele leliţe.
Cheamă nişte prepeliţe
Puii sprinteni din polog.
Merge soarele olog.
Doamne, că încet se mişcă!
Trică zice-n deal din trişcă.

Şi-i atât de cald, încât
Umblă descheiat la gât
Cocostârcul Gât-sucit
Prin fânul abia cosit.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de permeabili

Atât de permeabili,
încât zarea trecea prin gâtlejul nostru.
Atât de încremeniţi de frică,
încât ne purtam sufletu-n cârje.
Atât de micşoraţi,
încât ne târam sub un ceasornic
unde nimic nu arăta ora.
Atât de tăcuţi
încât pierdeam obişnuinţa
celor mai simple cuvinte:
"dragoste", "liliac", "zăpadă", "prietenie".
Atât de singuri.

poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!