Un om care împărtăşeşte opinia lui Copernic, că acest Pământ al nostru este o planetă condusă în jurul Soarelui şi luminată de acesta, la fel ca celelalte, nu poate scăpa uneori de închipuirea că restul planetelor îşi au propria haină şi propriul mobilier, ba chiar proprii săi locuitori, aşa cum are Pământul acesta al nostru. Dar am putut întotdeauna să conchidem, spunând că este zadarnic să cercetăm ce i-a plăcut naturii să facă acolo, văzând că nu există nici o probabilitate de a ajunge vreodată la finalul cercetării. Însă, cu ceva vreme în urmă, cugetând destul de serios asupra acestei chestiuni (nu mă consider un observator mai fin decât acei oameni mari din trecut, ci am avut norocul să trăiesc după cei mai mulţi dintre ei), m-am gândit că cercetarea aceasta nu este atât de impracticabilă şi nici calea atât de presărată cu dificultăţi, ci doar că rămâne foarte mult loc pentru conjecturi probabile.

citat din Christiaan Huygens
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restul planetelor au şi ele îmbrăcămintea şi mobilierul lor, ba chiar şi locuitorii lor, la fel ca şi acest Pământ al nostru.

citat din Christiaan Huygens
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când prietenia se bazează pe interes, ne iubim prietenii pentru propriul nostru bine, iar când se bazează pe plăcere, îi iubim pentru propria noastră plăcere. În ambele cazuri, prietenul nu este iubit pentru ceea ce reprezintă el în esenţa sa, ci în măsura în care ne este util sau plăcut. Asemenea prietenii au deci un caracter accidental, de vreme ce persoana iubită nu este iubită pentru ceea ce este ea însăşi, ci întrucât poate oferi fie un avantaj, fie o plăcere. În consecinţă, prieteniile de acest fel se destramă uşor, cei în cauză neputând rămâne prea mult timp aceiaşi ca la început: în clipa în care încetează să fie plăcuţi sau utili, încetează şi să fie prieteni. Or, utilitatea nu este ceva durabil, ci variază după împrejurări. Prietenii de acest fel nu cunosc intimitatea relaţiilor, pentru că adesea nici nu se agreează unii pe alţii;nici unul dintre ei nu simt nevoia să caute societatea celuilalt dacă nu este vorba de vreun interes, pentru că nu se simt atraşi unul de celălalt decât în speranţa obţinerii unui bun.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cercetarea ştiinţifică, dificultăţi mari se fac simţite încă de la început şi acestea nu pot fi depăşite decât pornind de la experimente, care apoi devin conceperea unor ipoteze... Chiar şi aşa, rămân multe de făcut şi este nevoie nu numai de o mare perspicacitate, dar de multe ori şi de o întreagă avere.

citat din Christiaan Huygens
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul este o scenă foarte mică într-o vastă arenă cosmică. Gândiţi-vă la râurile de sânge vărsate de toţi acei generali şi împăraţi astfel ca în glorie şi triumf ei să poată deveni stăpânii momentani a unei fracţiuni de punct. Gândiţi-vă la cruzimile fără sfârşit aplicate de locuitorii unui colţ al punctului asupra locuitorilor destul de greu de observat al unui alt colţ al punctului. Cât de frecvente neînţelegerile lor, cât de dornici sunt să se omoare unul pe altul, cât de arzătoare este ura lor. Postura noastră, auto-importanţa imaginară pe care ne-o dăm, iluzia că avem o poziţie privilegiată în univers, sunt contestate de acest punct de lumină palidă. Planeta noastră este doar un fir de praf singuratic în marele întuneric cosmic care ne învăluie. În anonimatul nostru - în toată această imensitate - nu există nici un indiciu că ajutorul va veni din altă parte, pentru a ne salva, de noi înşine. Acest lucru rămâne la latitudinea noastră. Se spune că astronomia te umple de umilinţă, şi, eu aş mai adăuga, că este o experienţă care construieşte caracterul. În opinia mea, probabil nu există nici o demonstraţie mai bună a nebuniei, îngâmfării umane decât această imagine îndepărtată a lumii noastre mici. Pentru mine, aceasta subliniază, responsabilitatea noastră de a ne comporta unii cu alţii cu mai multă amabilitate şi compasiune şi să păstrăm şi să preţuim acest palid punct albastru, singura casă pe care noi am cunoscut-o vreodată.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ceea ce există este pace. Nu trebuie să faci nimic pentru realizare. Dumnezeu sălăşluieşte în tine, ca fiind tu. Realitatea este întotdeauna aceasta. Noi NU CREEM NIMIC NOU şi nici nu dobândim ceva ce nu am avut înainte. "EU EXIST-EU-SUNT" – este unica şi permanenta dovadă a Sinelui experimentată de fiecare dintre noi. Nimic altceva nu este atât de evident ca "Eu-Sunt". "Eu-Sunt" este realitatea. Eu sunt aceea sau cealaltă, este ireal. "Eu-Sunt" este Adevărul, acesta e un alt Nume dat unicului Sine. Realizarea Sinelui este cel mai mare realizare pe care îl poţi face umanităţii. ADEVĂRUL ESTE ATÂT DE SIMPLU. CEEA CE AM REALIZAT E POSIBIL PENTRU FIECARE DINTRE VOI. Tu eşti Sinele Acum.

citat din Ramana Maharshi
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delimitări

Acesta e pământul nostru.
Noi am făcut schiţa acestor ape şi munţi.
Fiecare floare a răsărit după indicaţiile noastre.
Peisajul poartă semnătura noastră.
Da.
Pentru fiecare centimetru am luptat şi am gândit.
Sângele şi visul nostru e amestecat pretutindeni.
Mâna ni s-a înfipt în grumazul pădurii,
Ca în coama unui mistreţ întărâtat,
Şi am făcut ordine în sălbăticie.
Cu tălpile goale am dansat peste vipere
Până ce ultimul strop de venin
S-a scurs în sânul imun al ţărânii.

Acesta nu e pământul tău, laşule,
Care te-ai aciuat ca o molie în faldul steagului nostru.
Nici al tău, linguşitorule şi mincinosule,
Care mânjeşti cu vânzătoare săruturi faţa adevărului.

Acesta nu poate fi pământul tău, corupătorule,
Care încerci să deviezi corabia noastră către naufragii.

Acesta e pământul nostru!
Noi am făcut schiţa acestor ape şi munţi.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru început

Uneori pare că traieşti în zadar,
Şi viaţa nu-i mai mult decât o casetă uitată într-un bazar,
Uneori pare că se stinge şi Marele Car.
Iar lumina ce-ai văzut-o atât de înfloritoare,
Nu e mai mult decât o lumânare, ce nu mai are mult si moare.

Chiar si pasărea phoenix se culcă uneori tristă în ploaie,
Iar penele şi focul I se-nmoaie,
Ochii încet I se-nchid, ghearele de infinit nu I se mai prind,
Chiar si vidul, uneori este doar vid.

Recunosc, şi eu am un destin nescris,
Întâmplări ce se petrec ca în vis,
Însă dincolo de lume, chiar şi de mine,
Sălăşluieşte fiinţa de foc a tot ceea ce am scris.

Pentru început,
Chiar de întunericul este profund,
Îţi dăruiesc un zâmbet alături de cea mai bună felie de gem cu unt,
Chiar de nici o stea nu se vede, nici măcar un orizont,
Lumina şi viaţa e chiar sufletul nostru, ce nu-I mort,
Si chiar dacă ne-ntâlnim în drumul nostru, cu cel mai uriaş balaur,
Victoria noastră este dragostea, din care izvorăşte poezia de aur
A Sufletului.

poezie de Costin-Alexandru Marin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Norocul continuă să mă urmărească, sigur mă voi scufunda. Numai el mă poate scoate din situaţia în care mă aflu. Pot scăpa privind Universul la scară mare, ca un observator de pe o planetă îndepărtată; atunci totul mi se pare infinit de mic, şi aproape că îmi este milă de duşmanii mei pentru că s-au agitat atât de mult pentru atât de puţin.

Frederic cel Mare în scrisoare către marchizul d'Argens (18 ianuarie 1762)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Norocul tău... Şi ce intenţionezi acum? Ai de gând să le spui şi celorlalţi despre mesajul pe care l-ai trimis sau nu?
Mihai: Nu ştiu, nu m-am gândit. Tu ce crezi?
Lucian: Că ar fi mai bine să le spunem. Nu există motive să le ascundem acest lucru.
Mihai: Da, dar dacă le spunem, nu crezi că vor dori şi ei să vorbească acasă, cu cei dragi, sau să le lase mesaje?
Lucian: Treaba lor! Nu mă interesează! Au tot dreptul să facă orice doresc. Eu nu le pot interzice!
Mihai: Nu te înţeleg deloc, comandante! Parcă tocmai spuneai că asta ne-ar distrage total de la activitatea noastră pe această planetă, că nu ne-am mai concentra la ceea ce avem de făcut aici, că ne-ar provoca suferinţă, atât nouă, cât şi lor...
Lucian: Da, aşa este. Dar nici asta nu-mi dă dreptul să le interzic să ia legătura cu cei de acasă, dacă ei doresc acest lucru. Desigur, am să le expun din nou punctul meu de vedere în ceea ce priveşte această problemă delicată, nu pentru a-i influenţa în decizia pe care o vor lua, ci doar pentru a le da serios de gândit. Apoi să hotărească ei singuri cum ar fi mai bine să procedeze. Am încredere deplină în judecata lor. Ştiu că oricare ar fi decizia lor, ar fi cea corectă.
Mihai: Ah, acum te înţeleg... Eşti foarte subtil! Nu le interzici direct, dar le expui punctul tău de vedere, pentru a le da serios de gândit, deci într-un fel, tot a interdicţie seamănă.
Lucian: Poţi s-o consideri cum vrei tu, dar oricum ar fi, nici unul dintre voi nu va putea să-mi reproşeze nimic, pentru că nu v-am interzis deloc acest lucru, nici unuia, niciodată. Înţelegi?
Mihai: Da, aşa e... După cum am spus, foarte subtil!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia nu avusese nici ea ocazia să intre vreodată în cabinetul domnului Manea până în acel moment, iar pe instructor îl cunoştea destul de puţin; mai mult din auzite, decât din văzute, căci nu-l văzuse decât când acesta venise personal, cu câteva zile în urmă, să o anunţe că fusese selecţionată pentru a participa la aceste testări. Ştia însă că profesorul este bun prieten cu directorul Institutului, pe care nu-l cunoştea personal nici pe acesta; chiar nu-l văzuse deloc pe director, niciodată.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când oamenii mă întreabă dacă un dumnezeu a creat universul, eu le spun că acea întrebare în sine este fără sens. Timpul nu a existat înainte de big bang, aşa că nu există timp în care dumnezeu să poată să facă universul. Este ca şi cum ai cere indicaţii pentru a ajunge la marginea Pământului; Pământul este o sferă; nu are o margine; aşa că a o căuta este un exerciţiu inutil. Fiecare dintre noi este liber să creadă ce vrea, şi este punctul meu de vedere că cea mai simplă explicaţie este că nu există nici un dumnezeu. Nimeni nu a creat universul nostru, şi nimeni nu ne dirijează destinul. Asta mă duce spre o realizare profundă; Probabil că nu există rai, şi nici viaţă după moarte. Avem doar această viaţă ca să apreciem marele design al universului, şi pentru aceasta eu sunt extrem de recunoscător.

citat clasic din Stephen Hawking
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-ale tranziţiei sau Treptele integrării - I

De când nu i-a mai rămas
decât un singur cap –
după ce Făt-Frumos i le-a retezat pe celelalte –
Balaurul nu mai scuipă foc ;
priveşte cu blândeţe în jur
pentru că-i este milă de sine.
Nici Făt-Frumos nu mai este
chiar atât de intransigent
de când nu mai poate mânui paloşul
din cauza poliartritei.
Parcă nici unul dintre ei
nu şi-ar mai da viaţa
atât de uşor pentru o Cauză.
Cu vârsta, au început să-şi dorească
liniştea...
Au rămas foarte singuri
de când copiii navighează pe internet ;
de aceea, au nevoie unul de celălalt,
îşi fac mari concesii reciproce
şi, uneori, pot fi văzuţi împreună, în parc,
jucând table, printre pensionari.

poezie de Traian Călin Uba din Şi totuşi, rodim
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă feresc să recunosc că duc lipsă de oameni de calitate. Pur şi simplu, acestea-s vremurile pe care am ajuns să le trăim. Tot mai puţin se pune preţ pe ceea ce contează cu adevărat în viaţă. Tot mai puţini ţin cont de conştiinţă şi pun preţ pe suflet, tot mai puţini acordă timp literaturii, poeziei, naturii; tot mai puţini ştiu să facă diferenţa dintre bine şi rău. Tot mai puţini ştiu să se respecte... Aceasta-i realitatea, iar exemplele pot continua la nesfârşit. Aşa că, dacă citeşti acest text şi te numeri printre cei de bună credinţă, vreau să ştii că mereu va exista o portiţă deschisă în viaţa şi sufletul meu pentru cei ca tine. Te aştept! Vă aştept pe fiecare în parte. Doar împreună, uniţi în principii, vom mai putea schimba ceva în bine în jurul nostru. Nu-i mult pentru normalitate, s-ar fi putut mult mai mult, dar, ţinând cont de anormalitatea în care am ajuns să trăim, e minimul de strict necesar pentru liniştea noastră sufletească. Măcar atât... Măcar pentru sufletul nostru să putem face ceva, dacă pentru restul nu mai putem face nimic.

Andrei Ş.L. Evelin în Începuturi
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu ştiu cine m-a adus pe lume, nici ce e lumea, nici ce sunt eu însumi; eu mă aflu într-o ignoranţă teribilă a tuturor lucrurilor; eu nu ştiu ce e corpul meu, ce sunt simţurile mele, ce este sufletul meu şi însăşi această parte a mea care gândeşte ceea ce spun, care meditează asupra oricărui lucru şi asupra ei însăşi, fără a se cunoaşte mai mult decât restul. Eu văd aceste spaţii înspăimântătoare ale universului care mă închid şi mă găsesc legat de un ungher al acestei vaste întinderi, fără a şti de ce sunt aşezat mai degrabă în acest loc, decât în altul, nici de ce puţinul timp ce mi-e dat să trăiesc îmi este hotărât în punctul acesta mai degrabă decât în altul din întreaga eternitate care m-a precedat şi din cea care mă urmează... Tot ceea ce cunosc e că trebuie să mor în curând, dar ceea ce ignor mai mult este însăşi această moarte pe care n-o pot evita.

Blaise Pascal în Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate religiile sunt asemănătoare, nu contează cum se intitulează. Nu au un viitor – cu siguranţă niciunul pentru germani. Dacă fascismului îi place, poate face o înţelegere cu biserica. Aşa voi face şi eu. De ce nu? Aceasta nu mă va opri din distrugerea rădăcinii şi branşelor creştine, şi din anihilarea acesteia în Germania. Italienii sunt naivi; se pricep de minune în a fi păgâni şi creştini în acelaşi timp. Italienii şi francezii sunt cu siguranţă păgâni. Creştinismul lor le este adâncit în piele. Însă germanul este diferit. Este serios în tot ceea ce face. El vrea să fie ori creştin, ori păgân. Nu poate fi ambele. Pe lângă asta, Mussolini nu va face eroi din fasciştii săi. Acolo nu contează dacă sunt creştini sau păgâni. Dar pentru oamenii noştri, este decisiv dacă recunosc crezul unui hristos evreu - împreună cu compătimitele sale etici efeminate - sau dacă adoptă o puternică credinţă eroică în Zeitatea Naturii, Zeitatea din proprii noştri oameni, din propriul nostru destin, din propriul nostru sânge.

citat din Adolf Hitler
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar sorii Pleiadelor sunt foarte îndepărtaţi, sunt la vreo 190 de ani lumină de noi, iar Soarele nostru, transportat acolo, nu l-am mai vedea decât numai ca o steluţă de mărimea 9, adică numai cu lunetele l-am mai putea vedea. Dacă există locuitori pe unele din planetele acestor sori gigantici, apoi ei văd Soarele nostru ca o stea de mărimea 9 în constelaţia Şarpelui. Nici nu ar bănui ei că în jurul acelei steluţe neînsemnate pluteşte un glob numit Pământul, ai cărui locuitori se silesc să priceapă rostul universului.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Influenţa celor din jurul nostru este atât de puternică, atât de subtilă, atât de gradată încât adesea nici măcar nu realizăm cât de mult ne poate afecta.

Jim Rohn în 7 Strategii pentru obţinerea bogăţiei şi fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonya: Bănuiesc că au fost multe cele ce s-au îndrăgostit de tine.
Lucian: Dacă au fost sau nu... Nu ştiu; poate... Printre ele s-a numărat şi blondina noastră micuţă, Maria. Ceea ce ştiu însă foarte sigur, e că eu nu m-am îndrăgostit de nici una, decât de ea, de la început, de cum am văzut-o, iar asta s-a întâmplat cu foarte mult timp în urmă. Dacă n-ar fi fost ea, poate că ai fi fost tu; ai fi avut şanse, eşti drăguţă... Tu, Maria sau alta. Dar aşa...
Sonya: Aşa nu poate fi decât ea.
Lucian: Întocmai. Ea-mi domină gândurile, iar eu nu pot schimba nimic în acest sens. Am încercat de multe ori, dar... La naiba! Nu ştiu de ce, însă... Mi-e imposibil!
Sonya: Ba da, poţi schimba ceva.
Lucian: Nu înţeleg...
Sonya: Dacă tot o iubeşti atât de mult, atunci de ce suferi din cauza ei, când totul ar putea fi atât de simplu? Mai ales că şi ea te iubeşte pe tine, asta e clar.
Lucian: Nu ştiu; eu nu sunt atât de sigur.
Sonya: Ar trebui să fii. Pentru că te iubeşte. Scrie foarte mult despre tine în jurnalul ei, se gândeşte mereu la tine, atât de mult, încât vorbeşte şi noaptea cu tine, în somn. De ce crezi că ar proceda astfel? Simplu: Pentru că te iubeşte, e singura explicaţie.
Lucian: Posibil... N-aş putea să te contrazic, dar nici să te aprob. Nu sunt sigur că ai dreptate.
Sonya: De ce nu încerci să te convingi singur?
Lucian: Ce vrei să spui?
Sonya: Încearcă să afli adevărul, să fii sigur, să ştii dacă te iubeşte sau nu.
Lucian: Cum să fac asta?
Sonya: Încearcă să-i găseşti jurnalul, să vezi dacă scrie sau nu des-pre tine în paginile lui, iar dacă scrie, să afli ce anume scrie despre tine. Presupun însă că ar trebui să-l cauţi în timp ce ea nu este în cameră; îl ţine întotdeauna bine ascuns, uneori, din când în când, schimbând locul respectiv, în care-l pune. Nici Ly, colega ei de cameră, nu ştie de existenţa jurnalului; când scrie, are grijă ca Ly să nu fie acolo, să fie doar ea, singură.
Lucian: Îmi sugerezi cumva s-o spionez? Asta mă sfătuieşti?
Sonya: Da. De ce nu? Pare a fi singura soluţie pentru a afla ceea ce te frământă atât de mult, pentru a te linişti, însă pentru asta e nevoie să te întorci printre colegii tăi, să fii iarăşi împreună cu ei; aţi stat destul separat, nu crezi?
Lucian: Poate...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbind despre erorile ca să nu le zic ororile din industria medicală: I: Te-ai gândit că ceilalţi 8 miliarde de fraieri nu sunt toţi chiar nişte fraieri? A. M: Nu, frate, nici nu îmi permit sa gândesc deoarece cu certitudine avem de-a face cu 8 miliarde de iluminaţi, nu? Deci, pe vremea când medicii injectau mercur, sau a thalidomidei, nu a fost tot o planetă de fraieri, de creduli, NU? Cea mai diabolică invenţie a minţii este ştiinţa, de ce; pentru că dacă a spus FINANŢATORUL, cercetătorului, iar acesta a spus doctorului şi doctorul la fel de hipnotizat ca să nu spun de-a dreptul inconştient îţi spune ţie, atunci mai sfânt de atât nu se poate. De fapt, exact aceasta este hipnoza maselor! Lumea nu este condusă chiar deloc de o astfel de utopie cum ar fi "ştiinţa", ci de banii de care depind toţi; de la vlădică până la opincă. Cum a apărut bomba atomică, cercetătorii au vrut-o sau finanţatori. Câţi dintre voi puteţi vedea asta?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce ne rămâne în cele din urmă - după ce abstragem din noi dorinţa de a triumfa, după ce ne obişnuim cu toate scăderile noastre şi a celor de lângă noi - este vibraţia, emoţia autentică a bucuriei de a-i întâlni pe cei care ne sunt dragi, adică acei oameni, nu mulţi la număr, care construiesc edificiul nostru afectiv. Restul se cheamă spectacol!

citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!