Când prietenia se bazează pe interes, ne iubim prietenii pentru propriul nostru bine, iar când se bazează pe plăcere, îi iubim pentru propria noastră plăcere. În ambele cazuri, prietenul nu este iubit pentru ceea ce reprezintă el în esența sa, ci în măsura în care ne este util sau plăcut. Asemenea prietenii au deci un caracter accidental, de vreme ce persoana iubită nu este iubită pentru ceea ce este ea însăși, ci întrucât poate oferi fie un avantaj, fie o plăcere. În consecință, prieteniile de acest fel se destramă ușor, cei în cauză neputând rămâne prea mult timp aceiași ca la început: în clipa în care încetează să fie plăcuți sau utili, încetează și să fie prieteni. Or, utilitatea nu este ceva durabil, ci variază după împrejurări. Prietenii de acest fel nu cunosc intimitatea relațiilor, pentru că adesea nici nu se agreează unii pe alții;nici unul dintre ei nu simt nevoia să caute societatea celuilalt dacă nu este vorba de vreun interes, pentru că nu se simt atrași unul de celălalt decât în speranța obținerii unui bun.
citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.