Replică domestică
- Vrei să scapi de mine? Aș!
Geaba vorbe goale-ndrugi...
Să mă lași - ești mult prea laș
Și prea gras ca să mai fugi.
epigramă de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Citate similare
Replică domestică
- Vrei să scapi de mine? Aș!
Geaba vorbe goale-ndrugi...
Să mă lași - ești mult prea laș
Și prea gras ca să mai fugi.
epigramă de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am să îți fac jocul
Am făcut greșeala, să te întâlnesc,
Când puteam prea bine, să te ocolesc.
Tu mi-ai furat mintea, m-ai dus în extaz,
Acum fugi de mine și-mi faci în necaz.
Cu gândul la tine, simt că-înnebunesc,
În ghearele morții, rău mă zvârcolesc.
Prea ești fără milă, prea mă umilești,
Prea mult vrei copilă, să mă prăpădești.
N-am să îți fac jocul, nu voi renunța,
Am să-ți iau iubirea, fără voia ta.
poezie de Dumitru Delcă (22 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Prea...
Prea-ntuneric, prea lumină,
Prea curată, prea sordidă,
Prea domoală, prea rapidă,
Prea codalbă, prea... hermină!
Prea înaltă și prea scundă,
Prea tăcută, prea vocală,
Mult prea fină, prea imundă,
Prea proverb și prea... zicală.
Prea dulce și prea amară,
Prea calmă și prea nervoasă,
Prea de râs și prea șucară,
Prea tristă și prea... haioasă!
Prea stinsă și prea aprinsă,
Prea confuză, prea lucidă,
Prea sumbră și prea distinsă,
Prea plouată, prea... aridă!
Prea șuie și prea frumoasă,
Prea pe dungă, prea pe lat,
Prea departe, prea acasă,
Prea Arghezi, prea... Pillat!
Mândro, doru-mi să te poarte,
Prea curând sau prea târziu,
Când prea prea, când foarte foarte,
Când prin Rai, când prin... Pustiu!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E mult prea scumpă
E mult prea scumpă viața asta
ca s-o petreci nepăsător;
e mult prea scumpă orice clipă
s-o lași să treacă fără spor.
E mult prea scump Cuvîntul Vieții
să-l poți uita și-un ceas măcar;
e mult prea scumpă rugăciunea
să-i poți nesocoti vreun har.
E mult prea scumpă adunarea
să nu faci totul pentru ea;
e mult prea scumpă-mbrățișarea
să-ți pară vreo iertare grea.
E mult prea scumpă răsplătirea
statorniciei la sfîrșit,
să-ți par-acum prea grea-ncercarea
pe care-o ai de suferit.
E mult prea scumpă mîntuirea
să nu-i dai totul pe pămînt,
și pacea inimii și slava
statornicului legămînt.
E mult prea scumpă veșnicia
s-o dai pe-o umbră și pe-un fum;
E mult prea scump Cristos și Raiul
să nu dai tot să-L ai acum.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea mult!
Prea mult ați furat,
V-ați înfruptat din mine,
Ca niște corbi nebuni,
Flămânzi de albumine.
Lăsați poemul meu,
Voi corbi cu clonț de vultur,
Ajunge-un Prometeu,
Eu nu rănesc, nu tulbur!
Prea mult amatorism,
Prea trist și derizoriu,
Nu însemnați nimic,
Cloncani de promontoriu.
V-am tot îngăduit,
V-ați cocoțat pe mine,
Este deja prea mult,
Ridicoli fiecine!
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unuia care zice că-s prea gras
Deși sunt gras, încap normal
În haine (sau în flanele!),
Cu tine însă e scandal,
Că nu-ți mai încapi în piele!
epigramă de Ion Cicală din Voivodina, Banatul Sârbesc (2)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reproș
Nu te mai rog, Doamne, nu te rog nimic,
las în voia ta timpul meu strivit,
nu te mai rog, Doamne, prea mult te-am rugat
râd și plâng, visez, cum m-ai depărtat.!
Nu te mai rog Doamne, nu stau în genunchi,
n-aprind lumânarea, nu mă-nchin la cruci,
tu n-ai timp de mine, ești prea important
și ești mult prea mare să vezi din înalt!
Fă Doamne cum vrei, aștept trist în noapte
clipa ta celestă, clipa de dreptate,
o aștept tăcut poate prea gândită,
o aștept să știi până-i plămădită!
Nu te mai rog, Doamne, stau și eu la rând,
poate-mi vine timpul până sunt mormânt,
poate am norocul să auzi ce spun,
poate vezi cu ochii și omul cel bun!
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Serotonina
Privesc
Nu văd nimic,
Mă gândesc... alții
Cerșesc
Nu lucrez, dar sunt bogat
Mă înalt, nu prea mult. Contact
Gândurile- mi zboară. Razant
Știu că fericirea e întotdeauna pe- aproape
Mult prea jos, în mărunt
Nu am prea multe hobbyuri, dar mă exprim. Sublim
Este și asta un talent!
Sfârșesc o ruga
Dumnezeul meu este banul. Totem
Haide să vorbim, vorbe lungi, stufoase, bolovanoase
Nu prea mult, nu prea înalt. Asfalt
În livada bunicilor un măr înflorit. Pitic
poezie de Gorunescu Carmen Lidia (8 octombrie 2020)
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omenirea nu dispare
În lume se moare
fie de prea mult râs,
fie de prea mult plâns.
În lume se mai moare
fie că ai prea mulți bani,
fie că ai prea mulți ani.
În lume se mai moare
fie că din greu muncești,
fie că doar lenevești.
Tot în lume se mai moare
fie că ești încă tânăr,
fie că ești mai bătrân,
fie ești copil pe umăr,
fie ești cât un gorun.
Se moare de prea mult bine,
Se moare de prea mult rău.
Moartea la oricare vine
Ca să-și ia tainul său.
Se moare în timp de pace,
Se moare-n timp de război.
Omenirea se reface
Chiar dacă ne ducem noi.
Indiferent cum se moare,
Lumea toată, nu dispare.
Cum natura înverzește,
Așa omul odrăslește.
Unul naște, altul moare,
Toți avem un timp sub soare.
poezie de Dumitru Delcă (9 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Recviem
S-a dus dracului țara toată,
Nici nu trăim, nici nu murim,
E-o criză clar de libertate,
Și mult prea mult, e prea puțin.
Prea mulți golani, prea puțini oameni,
Azi și nimicul este prea,
Nu mai vine nimeni cu ziua
Și nu se mai bea secărea.
Se duce patria de râpă,
Iar noi suntem și proști și orbi,
Prea lași să încropim vreo trupă,
Pe trădători să-i dăm la corbi.
Se duce patria cu totul
Și noi privim ca pe la nunți,
Fantome-n hora tricoloră,
De zimbri coborâți din munți.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Află Ceea Ce Ești pentru că restul sunt doar efemere povești. Și ducem prea multe povești cu noi. Știm prea multe, credem prea multe, vrem prea mult, sperăm prea mult. Și toate aceste dorințe ne leagă cu lanțuri invizibile de identitatea corp-minte, de ceea ce nu suntem. Pentru că dorința pentru ceea ce nu ești aparține a ceea nu ești.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inconștiență, poate!
Oriunde ești să știi că nu-ți e bine
chiar dacă ai impresia că-ți e,
degeaba fugi fugind mereu de tine
și vrei să fii doar ceea ce nu ești
Acum iar plouă, ploaia vrea să-ți spună
c-așa va fi în toamna de argint,
singurătatea a-nceput să doară
iar cei din jur zâmbesc și iar te mint
Poate ai vrea să te întorci în timpuri
acolo unde ai simțit că ești,
păcatele prea multe sunt cu tine
și nu-ți dau voie să te mai iubești
Nu te găsești în lumea asta oarbă,
cauți fără să știi ce vrei să cauți,
o lacrimă din ochi ar vrea să-ți cadă
și nu o lași să vadă clarități
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea bună prea blândă
ești prea bună prea blândă cu mine
cum fac
să am una din cărțile tale de poezii minunate
pentru iubit nesperat bătrâni și copii
în care
așa ai spus că mă scrii? tu ești o p
rea mare
poetă, să nu mă uiți preafrumoaso!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Septembrie, prea mult...
E mult prea mult septembrie, poete,
În versurile tale amărui
Și mult prea multe ofuri și regrete
Între coperți de carte vrei să pui.
Aruncă o privire mai departe
De toamna care tocmai te-mpresoară
Și scrie alte versuri, altă carte
Gândind la viitoarea primăvară.
poezie de Mihail Mataringa (19 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii planetei
Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieți amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...
Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăiește...
Sunt mult prea multe crime
Iar viața prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viața ne-ncălzește...
Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Și nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viața este mută...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu ești niciodată prea gras pentru un portofel nou.
citat din Nia Vardalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești prea ocupată
tu ești prea ocupată
să observi lucruri mărunte
cum ar fi reverența care o fac
imperceptibil
prin migrena ta de dimineață
tu ești prea ocupată
să vezi cum îți măsor plutirea
în minute
tu ești prea gânditoare
să observi ecoul privirii
în treacătul ploii
tu ești prea ireală
ca să-mi umilești umbra pe asfalt
cu tocurile tale
ascuțite
pătrunzând-o ritmic
subcutanat
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iaca, vine Învierea...
Ne jelim, maică, de-o vreme,
Că-n biserici lumea-i... ioc,
Poate că, Dumnezeu Vrut-a,
Să-l căutăm și-n alt loc.
Iaca, vine Învierea,
Geaba', suntem tot mai răi,
Uite-așa, ne ceartă Raiul,
Închizându-ne-n odăi.
Uite-așa, ne ceartă Domnul,
Având lacrimi pe obraz,
Că poate ne-om îmbuna,
În aste' vremi de necaz.
Prea ni-e țoală nepăsarea,
Prea orbi și prea surzi suntem,
Geaba' purtăm cruci din aur,
Dac-avem inimi de lemn.
Geaba' stăm înghesuiți,
Pioși în sfinte lăcașe,
Dacă n-am rupe din pâine,
Pentru ființe nevoiașe.
Oameni, poate animale,
Genii, bețivi ori ratați,
Suntem din același Tată,
De-aceeași Daltă sculptați.
Iaca, vine Învierea,
Geaba', suntem tot mai răi,
Și uite-așa, ne ceartă Domnul
Închizându-ne-n odăi.
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce-ai mai sta, când ești de mult plecat
Totuna sunt veninul și dulceața,
Chiar binele și răul par la fel,
Ești conformist și, totuși, ești rebel
Plângând, tu râzi; așa îți trece viața...
Răspunzi cu "Da!", deși ai spune "Nu!",
Rămâi pe loc, când tu dorești să fugi,
Și-oricât de sincer pari, minciuni îndrugi,
Căci, vai!, tu singur nu mai ești chiar tu.
Tu furi și-apoi, căit, tu dăruiești,
Ai vrea să urli, dar îți place mut,
Ai câștigat și, totuși, ai pierdut,
Pretinzi dreptate, deși drept nu ești!
Ești prea bogat, dar fără căpătâi,
Iubești săracii; de fapt, îi subjugi,
Ateu fiind, faci la icoane rugi,
Ai vrea să pleci din gașcă, dar rămâi...
Prea ești deștept, când proștii te-nconjoară,
Și familist, când de la dame vii,
Faci fapte bune, doar când faci prostii,
Ești înăuntru, doar când ești... afară.
Ești extremist, când vrei să fii de centru,
Tu, om de dreapta, ești de stânga - vai!,
E ca și cum în Iad ai fi în Rai,
Ești "contra", mai întâi, și apoi "pentru".
De ce-ai mai sta, când ești de mult plecat?
Nimeni nu vrea de tine să mai știe,
Doar Dumnezeu, se pare, te-a iertat
Și vrea să te redea pe tine ție!
poezie de Dumitru Sârghie din săptămânalul "Linia întâi" (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imi ceri prea mult
îmi ceri prea mult;
nu cred că am să pot vreodată
să rup din cerul meu o stea
și-o lună, totodată.
pe cerul meul nu este lună,
a fost furată când îmi era aproape
însă am înțeles motivul,
era iarnă,... era noapte.
dar stele mii și mii se nasc
cu fiecare clipă care trece
și nu le vrei, nici nu îți plac
căci era iarnă,... era rece.
îți pot da soarele de vară
și stele-o mie legate într-un cult,
de nu le vrei, îți spun cu îndrăzneală,
îmi ceri prea mult.
poezie de Marta Carmen Ioana
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!