Prea bună prea blândă

eşti prea bună prea blândă cu mine –
cum fac
să am una din cărţile tale de poezii minunate
pentru iubit nesperat bătrâni şi copii
în care
aşa ai spus că mă scrii? – tu eşti o p
rea mare
poetă, să nu mă uiţi preafrumoaso!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Tu de unde vii? Hai spune!
Din ce univers? Ce lume?
Prea eşti altfel... diferit,
Prea iubeşti şi eşti iubit

Sau te pomeneşti, că oare,
Ce-i uman nu te mai doare?
Şi cum faci? Care-i secretul?
Poezia? Menuetul?

Îmi furi teama, îmi dai vise,
Îmi scrii poezii nescrise,
Îmi zâmbeşti, ce zâmbet ai!
Şi nu-mi ceri nimic... doar dai

Nu ştiu cum... de ce exişti
Printre cei ce sunt prea trişti?
Poate eşti o amăgire,
Doar o stare, o trăire

Tu eşti... oare? Eşti real?
Am uitat tot ce-i banal...
Simt un freamăt, existenţă,
Poate vis... dar ce prezenţă!

Eşti doar sufletul oftând,
Mă alini, te port în gând,
Eram ieri fără un mâine...
Mulţumesc, mă simt mai bine!

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti prea ocupată

tu eşti prea ocupată
să observi lucruri mărunte
cum ar fi reverenţa care o fac
imperceptibil
prin migrena ta de dimineaţă
tu eşti prea ocupată
să vezi cum îţi măsor plutirea
în minute
tu eşti prea gânditoare
să observi ecoul privirii
în treacătul ploii

tu eşti prea ireală
ca să-mi umileşti umbra pe asfalt
cu tocurile tale
ascuţite
pătrunzând-o ritmic
subcutanat

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi să scrii poezie bună decât cât de cât; eşti pe moarte puţin.

aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroarea

cred că eşti o mare eroare, şi d-aia
şi o mare poetă! nu înţeleg de ce mă eviţi -
nu ar
trebui să-ţi mai tolerez in-dependenţa
prost înţeleasă în unele versuri

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea vie

acum eşti încă prea vie
trebuie să te machiezi cadaveric
scriu poezie după
poezie cu avânt stratosferic
acum eşti încă prea vie

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

15

lui Carmen Secere

tu ai 15
ani mai puţin decât o poetă în vârstă
când locuiam pe etaj
tu
mă alergai la poştă fă
când valuri de tsunami din fusta-metraj
eu
văd acum că eşti crudă
şi
aproape te iubesc aşa ca
la începutul acela
cu poezii risipite sub schela
pe care
o prăbuşim peste noi
cu adânci reverenţe
aşa...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pantofii de carton

nu poţi să scrii poezie bună decât
cât de cât
eşti pe moarte puţin
(?!) –
una bună se va trage cu tine
de şireturile pantofilor de carton de
unică-nmormântare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce

că e din balş că
a studiat la craiova
că e
blondă şi puţin foarte trecută
prin falş
e stăpânită de formele ei
prea frumoase (aproape de kitsch)
şi e
o mare poetă
a banatului sudic

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu eşti prea mare pentru locul pe care îl ocupi, înseamnă că eşti prea mic.

citat din James A. Garfield
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Ah, cred că nu te-am înţeles niciodată; nici acum nu reuşesc să te înţeleg... De ce n-ai încercat să-ţi refaci viaţa?
Traian: Ce-ar mai fi fost de refăcut, după ce mi-ai distrus-o tu?!
Diana: Încă ţi-o poţi reface şi acum, doar n-ai nimic de pierdut, nu e deloc târziu; eşti tânăr... N-ai decât 39 de ani, eşti director, chipeş, înstărit... Ce aştepţi?
Traian: Chiar n-ai înţeles nimic! Niciodată... Cum crezi că aş putea manifesta interes pentru vreo altă femeie? N-ai priceput că tu ai fost totul pentru mine?
Diana: Traian, eram nişte copii pe atunci; mult prea tineri pentru a înţelege unele lucruri. Îţi puteai însă întemeia o familie, mai târziu...
Traian: Fără tine? Crezi că ar fi fost posibil?
Diana: Da; de ce nu? Meriţi să fii fericit.
Traian: Dar n-aş putea, pricepe odată!
Diana: Nu, nu pricep; ce te reţine?
Traian: Tu... Mă doare amintirea ta, răul pe care mi l-ai făcut... Cum crezi că aş mai putea avea vreodată încredere oarbă într-o altă fiinţă gingaşă, cu chip înşelător?! Ai ucis în mine totul! L-ai preferat pe blondul acela, cu care încă eşti şi acum...
Diana: Da, l-am preferat, pentru că-l iubeam şi încă îl iubesc. Eu eram prea mică, iar el... Era pentru mine omul ideal, mai mare, cu o situaţie stabilă; îmi putea oferi siguranţa materială şi liniştea unui cămin. Avea un serviciu bun, stabil...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lume de ce tu eşti rea

Lume de ce tu eşti rea,
Căci n-ai fost făcută-aşa;
Dumnezeu te-a făcut bună,
Dar tu, astăzi, eşti nebună.

Iute uiţi de-ţi fac un bine,
Crezi că tot ţi se cuvine,
Dar de îţi fac rău o dată,
Tu nu mă uiţi niciodată.

Fie răul mic sau mare,
Tu nu-mi dai în veci iertare.
Lume, lume eşti ingrată
Şi de draci eşti posedată.

Altul este rostul tău,
Rostul dat de Dumnezău;
Rostul tău e să fii bună,
Schimbă-te, nu fi nebună!

pamflet de George Budoi din Lumea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (17 iunie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem iubire

Să îmi scrii poezii şi eu să te trag după mine
într-un subsol supraîncălzit artificial
Să îţi arăt o expoziţie de reptile
Să îmi spui că mă iubeşti
într-unul din scurt-circuitele tale nocturne
Din subconştientul tău ca o cutie neagră a unei epave
şi eu să încerc să nu te iau in braţe de bucurie
să nu îţi cauzez cumva daune cerebrale
să ne plimbam pe străzi pietruite, absolut străine, scăldate-n soare
şi să îmi fie teama că o sa se întâmple ceva rău
mereu se întâmplă ceva rău când eşti prea fericit
ca atunci când înfloresc copacii
mult prea devreme
şi vine un ger sovietic
şi îi ucide pe toţi.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt poetă, dar scriu poezii...

Nu sunt o poetă, dar scriu poezii...
Prin ele simt libertatea noţiunii de a fi.
Nu sunt o poetă, dar scriu poezii...
Eu sunt o stea căzută din al cerului sălaş
O frunză rătăcită în acest oraş.
O fiinţă ce-aşterne versuri pe o foaie goală
Şi-aşteaptă în tăcere o voce anormală.
O voce dumnezeiască care-i îndrumă scrisul,
O dulce voce care-i alină visul.
Nu sunt o poetă, dar eu tot scriu poezii...

poezie de Elisa Mihaela Iordache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Află Ceea Ce Eşti pentru că restul sunt doar efemere poveşti. Şi ducem prea multe poveşti cu noi. Ştim prea multe, credem prea multe, vrem prea mult, sperăm prea mult. Şi toate aceste dorinţe ne leagă cu lanţuri invizibile de identitatea corp-minte, de ceea ce nu suntem. Pentru că dorinţa pentru ceea ce nu eşti aparţine a ceea nu eşti.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de adânc

aşa-i că nu eşti evreică?...
fetiţa
din mine îţi vorbeşte! s
pune ea
în timp ce se umple de apa sărată să
rată a mării moarte a unui
borcan de murături prea exotice fără
noimă la cina la care doar
întingi
pâinea plată a buzelor în
tr-un ceaun cu genuni

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Doamne,
Îţi mulţumesc pur şi simplu
pentru că exişti,
pentru că eşti mai mare decât capul nostru – prea logic,
pentru ca eşti mai subtil decât inima noastră – prea nervoasă,
pentru că eşti atât de aproape şi atât de departe şi în toate – altul,
pentru că ai fost zămislit şi eşti încă necunoscut,
pentru că fugind departe de Tine – noi fugim înspre Tine,
pentru că nu facem nimic pentru Tine, ci facem totul prin Tine,
pentru că lucrul pe care nu-l putem apuca nu este iluzie.
Îţi mulţumesc, Doamne, că eşti tăcut.
Numai noi – erudiţii analfabeţi –
fără încetare pălăvrăgim.

rugăciune de Jan Twardowski, traducere de Dan Verona
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta

La fel ca vremea de afară,
Tu eşti şi ploaie, eşti şi soare...
Furtună matinală, sau briza de seară,
Static şi în mişcare.

Controversat... iubit, respins,
Eşti în mixaje de culoare...
Când prea comod, când prea aprins,
Când mult prea slab, când mult prea tare.

Enigmă spuseră mai mulţi;
Sau poate n-au spus, n-au gândit...
Trist e, că doar pe-aceşti saluţi,
Pe ceilalţi, gonind răstit.

Şi cât de mare ironie de ai privi în cine eşti!...
Nu cred că-ţi place tot ce-ntâmpini
În al tău timp ce nu găseşti;
Deschide-ţi ochii la răspântii!

Un paradox în rătăcire; tu cum te defineşti?
Nu cred că ştii... şi nici n-ai timpul,
Să poţi opri aflând ce eşti
Analizându-ţi corect simţul.

Astăzi, o nouă zi se-aşează
Pe calendarul tău cu stele...
Vine cu grabă şi marchează
Anul ce-a zburat, furat de rândunele.

La fel ca vremea de afară,
Între furtuni şi cer senin
Te regăsesc tot într-o gară...
Oare, mă-aştepţi ca eu să vin?...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moldova, ţara mea de dor

Moldova, ţara mea de dor,
De cântec şi baladă.
Eşti ca o pasăre măiastră
Care cântă într-o livadă.

Cântă un cântec frumos
Despre un Voievod faimos.
Care a venit din ţara de jos,
Ca să fie oamenilor de folos!

Care a fost un domn viteaz şi mare,
El a apărat cu credinţă a tale hotare,
Ca tu Moldovă, să ajungi acum,
Să fii cea mai gingaşă floare.

O floare atât de frumoasă,
Cântată, iubită mereu,
Ca o casă mare,
Eşti ţara poporului meu.

Moldovă, dor nemărginit,
Eşti ca un strugure de poamă,
Plaiul meu prea mult iubit,
Unde m-a născut a mea mamă!

poezie de Vladimir Potlog (15 aprilie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miliţiişipoliţii

poetul trece pe zebră ca o
floare ciufulită de colţ – ah, amenda
nu e prea mare: o poa
te suporta din salariul de bibliotecar –
trece prin faţa
unui şir de maşini din care îşi scot
capetele câteva fi
guri cunoscute de clasici în viaţă şi de valoare (?!) –
se aude un fluier de om
al legilor firii: alcătuit
totuşi din mişcări prea rigide
prea sperioase
şi prea
frigide,-n timpul serviciului pe
unitate de scriere

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea

prea târziu, dragostea mea
prea târziu, iubire
prea târziu
prea
ea e cea care plânge. ea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!