O vorbă veche franţuzească zice că mai-binele e adesea vrăjmaşul binelui. Este foarte adevărat; însă omului nu-i trebuieşte binele, îi trebuieşte mai-binele: aceasta e raţiunea întregului progres al omenirii. Priviţi, la fiecare Sf. Gheorghe şi Sf. Dumitru, ce goană după mai-bine! Gândesc că nicăieri nu se mută mai mult şi mai des lumea ca la Bucureşti; e natural — Capitala trebuie să dea tonul progresului. Cu trei luni înainte de termenul mutării, mai în fiecare familie începe regulat o interesantă dezbatere, având un vădit caracter de urgenţă.

începutul de la De închiriat de Ion Luca Caragiale (1900)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul pe care îl iubeam a murit acum trei luni. Înainte, iubeam, de bine de rău, viaţa care ne era elementul comun. Înainte, iubeam viaţa, cu toate că ştiam tot ceea ce ştiam, căci, din imensitatea vidului, răzbătea până la mine zâmbetul lui. Azi, îndrăgesc o fantomă, o amintire. Mă gândesc încontinuu la el, în fiecare zi, în fiecare minut, în fiecare secundă... absurdă statornicie. Degeaba trăiesc, dacă asta se cheamă că trăiesc... mă gândesc încontinuu la el.

Lolita Pille în Hell (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare moment este manifestarea întregului. Viaţa însăşi este, prin urmare, nimic altceva decât momentul continuu al întregului şi toată lumea trăieşte acest moment continuu al întregului. Aceasta este continuitatea universului.

citat din Yamada Koun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lao Tse

Cel mai vechi înţelept chinez cunoscut este Lao Tse, întemeietorul Taoismului. "Lao Tse" nu este un adevărat nume propriu, ci înseamnă pur şi simplu "bătrânul filosof". El a fost, potrivit traditiei, un contemporan mai în vârstă a lui Confucius, iar filosofia lui este, după mine, foarte, foarte interesantă. El susţinea că fiecare persoană, fiecare animal şi fiecare lucru are o anumită cale sau manieră de comportament, care este naturală pentru el şi că trebuie să ne conformăm noi înşine acetei căi şi să-i încurajăm şi pe alţii să facă asta. "Tao" înseamnă "cale", dar este folosit într-un sens mai mult sau mai puţin mistic, precum în textul "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa". Cred că el a întrezărit că moartea era cauzată îndepărtării de "cale" şi că dacă trăim cu toţii strict în acord cu natura ar trebui să fim nemuritori, asemeni corpurilor cereşti.

definiţie celebră de Bertrand Russell
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura nu lucrează după tipare, ci-l toarnă pe fiecare după calapod deosebit. Unul e sucit într-un fel, altul într-alt fel, fiecare în felul lui, încât nu te mai saturi să-i vezi şi să faci haz de ei.

Ion Luca Caragiale în conversaţie cu Ioan Slavici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoaşterea este putere. Informaţia înseamnă eliberare. Educaţia este premiza progresului în fiecare societate, în fiecare familie.

citat din Kofi Annan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moftangiul este eminamente român; cu toate astea, înainte de a fi român, el este moftangiu. Născut dintr-o familie săracă dar onestă, el este fiul operelor sale, şi, deşi democrat prin naştere, el face parte din aristocraţia inteligenţii, a meritului, ştiinţei, artei, culturii ş. cl. Dar... născut dintr-o veche familie de adevăraţi boieri, cari au ştiut totdeauna să pună interesul patriei mai presus de interesele de clasă renunţând la privilegii, el, aristocratul get-beget, este adevăratul democrat...

Ion Luca Caragiale în Moftangii, Românul (1893)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În depărtata antichitate, spun unii erudiţi, nu se ştia să fie decât trei muze: Mneme (Memoria), Melete (Gândirea) şi Aoide (Cântarea). Cum s-au ridicat ele la pătrat de au ajuns nouă? Se zice că odinioară într-un oraş din Pelopones trebuiau, pentru un templu al lui Phoibos, statuele celor trei muze. Ctitorii templului au comandat la trei sculptori cu renume să lucreze cele trei statue până la un termen anume, rezervându-şi dreptul să aleagă pe cele mai reuşite. Ce s-a întâmplat însă? Cei trei artişti celebri au venit la termen cu câte trei muze, dar fiecare dintre ei le reprezentase în deosebite feluri, cu deosebite atribute. Fiindcă toate erau minunat executate, au fost primite toate şi aşezate în templu... De trei ori trei, nouă.

începutul de la A zecea muză de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină de soare şi trist

Îmi părea că narcisele toate înfloriseră că
pe jos se întinseseră drumuri de fizică veche
şi de ceai
lor!
însă nu înţelegeau înflorirea peste toate păcii pomilor dintâi
poate pomii nu mai sunt
şi
Adam e prea vechi
şi Eva de mult s-a-învechit
care pace care pace dumnezeul tău nu e nicăieri
în pieile noastre de animal în peşterile acelea vechi
se vorbea despre un soare străvechi şi însemne rupestre doborâte
de timp
şi
uitare
nedrept
ieşeam afară cu tine şi mă deznodam de trecut
pesemne dumnezeu începuse înainte de peşteri
se arătase cu mult dinainte însă noi nu L-am ştiut
vieţuieşte dintotdeauna în cer
plânsese pentru fiecare tuşă mai
aspră
pentru mine plânsese
pentru fiecare prunc
poate tristă ajunsese sub urse şi lângă caledonii de mult uitate în vreme
urma mea I se-nchina undeva foarte jos, căci El înălţime
supremă, lacrimă curată era
pe sub pleoapa închisă
i se supune
lui
Soarele
Lui îi închină tot binele, chiar şi fără popor
să fi auzit miceenii de El sau mayaşii cei cu ochiul
în timp şi în fizică foarte clar
El nu are popor
El este
târziul oricărui popor
dar pleoapa mea Îl caută în vechime unde este încă
lumină de soare şi trist.

poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Progres?

Vremi au fost, în adevăr,
Când "Mărinii" beau zaibăr.
Mâine, 'n U. E.-o să servească
Doar şampanie franţuzească.

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Cenaclul Umoriştilor al Casei de Cultură Buzău (august 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un tată de familie: Am auzit că de la o vreme se-ntinde printre o seamă de tineri din Bucureşti nişte apucături oribile.
Un altul cu mai mulţi copii (râzând): Mofturi!

replici celebre din Moftul Român de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zice-o vorbă foarte veche

Zice-o vorbă foarte veche
Că e "prost fără pereche!"
Însă, azi, emancipaţi,
Proştii toţi sunt însuraţi.

epigramă de Valeriu Cercel din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu de tot în noapte, trei vechi prieteni stau de vorbă într-o berărie — despre ce?... Ei! despre ce pot sta de vorbă trei români aşa de târziu?... despre politică, fără-ndoială.

începutul de la Cam târziu... de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâncarea, mult mai mult decât sexul, este cel mai înalt nivel al unui om. Aşa cum fiecare rege, fiecare profet, fiecare războinic şi fiecare sfânt are câte o mamă, aşa fiecare Napoleon, fiecare Einstein, fiecare Isus trebuie să mănânce.

citat din Betty Fussell
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceilalţi mai rămân oleacă sub răchită, la umbră, să odihnească bucatele. Şi, din vorbă în vorbă, cel ce avuse trei pâni dă doi lei celui cu două pâni, zicând:
– Ţine, frate, partea dumitale, şi fă ce vrei cu dânsa. Ai avut două pâni întregi, doi lei ţi se cuvin. Şi mie îmi opresc trei lei, fiindc-am avut trei pâni întregi, şi tot ca ale tale de mari, după cum ştii.

– Cum aşa?! zise celălalt cu dispreţ! pentru ce numai doi lei, şi nu doi şi jumătate, partea dreaptă ce ni se cuvine fiecăruia? Omul putea să nu ne deie nimic, şi atunci cum rămânea?
– Cum să rămâie? zise cel cu trei pâni; atunci aş fi avut eu pomană pentru partea ce mi se cuvine de la trei pâni, iar tu, de la două, şi pace bună. Acum, însă, noi am mâncat degeaba, şi banii pentru pâne îi avem în pungă cu prisos: eu trei lei şi tu doi lei, fiecare după numărul pânilor ce am avut. Mai dreaptă împărţeală decât aceasta nu cred că se mai poate nici la Dumnezeu sfântul...
– Ba nu, prietene, zice cel cu două pâni. Eu nu mă ţin că mi-ai făcut parte dreaptă. Haide să ne judecăm, şi cum a zice judecata, aşa să rămâie.
– Haide şi la judecată, zise celălalt, dacă nu te mulţămeşti. Cred că şi judecata are să-mi găsească dreptate, deşi nu m-am târât prin judecăţi de când sunt.

Cinci pâni în Ion Creangă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicăieri în lume, toamna nu e mai frumoasă ca în uliţa veche din Bucureşti. O toamnă ca un vis de aur al copilăriei covârşite de miresme tari şi de aduceri aminte... În fiecare piatră stăruie un vis...

Isac Peltz în Ţara bună (1936)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea îşi ia culoarea după fiecare veac. În 1822, iubirea a căpătat caracter de doctrină. În loc să fie dovedită prin fapte, ca pe vremuri, azi este pusă în dezbatere, se trăncăneşte despre ea, a devenit obiect de discurs la tribună.

citat celebru din Balzac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Librarul: Iată o carte nouă, foarte interesantă.
Un june cult (dând cu dispreţ volumul la o parte): Moft!

replici celebre din Moftul Român de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ajun de Sf. Dumitru, amicul meu Iancu Verigopolu stă înfipt în colţul otelului Continental, privind la trecători. Ne salutăm şi intrăm în vorbă. Are frumos caracter amicul meu Verigopolu: totdeuna egal, fără a se lăsa alterat măcar de orice împrejurare; şi mărturisesc drept că nu-l pot admira îndestul pentru aceasta. Dumneata, bunioară, ori eu, sau un altul, n-am fi în stare să ne înfigem în colţul otelului Continental pentru a privi la mişcarea de pe stradă, cu sângele rece al unei persoane absolut lipsite de grija zilei de mâne — în ce momente?... în ajunul Sf. Dumitru... şi când?... când am şti bine că a doua zi trebuie să părăsim casa unde am locuit, fără să ştim de loc unde o fi casa-n care avem să ne transportăm calabalâcul.

începutul de la Mici economii... de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrăjmaşul

Un om beţiv odată i se spoveduia,
Iară duhovnicul aşa îl sfătuia:
- Aproapele tău să-l iubeşti,
Şi pe vrăjmaş să nu-l urăşti!
De vin cu totul să te laşi
Că-ţi este cel mai mare rău şi ne-mpăcat pizmaş
- O contrazicere ce nu-i de înţeles.-
Răspunse beţivaşul:
Mai înainte, cum? iar singur îmi ziseşi
Să nu-mi urăsc vrăjmaşul
Şi iată prin urmare,
Că la aceasta eu nu-ţi pot da ascultare.

poligramă de Alecu Donici din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caţavencu (foarte ameţit, împleticindu-se-n limbă, dar tot îngrăşându-şi silabele): Fraţilor! (toţi se-ntorc şi-l ascultă.) După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat! Ce eram acuma câtva timp înainte de Crimeea? Am luptat şi am progresat: ieri obscuritate, azi lumină! Ieri bigotismul, azi liber-pansismul! Ieri întristarea, azi veselia!... Iată avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituţional!

replici celebre din piesa de teatru O scrisoare pierdută, scenariu de Ion Luca Caragiale (1884)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!