Cum se interpretează astăzi proverbul "Ai carte, ai parte!"? Astfel: Ai intrebări şi emoţii, ai trăiri. Ai trăiri, ai invăţătură. Ai invăţătură, eşti OM!

Marin Vlada în 60 de ani de la apariţia Informaticii la Universitatea din Bucureşti (mai 2015)
Adăugat de Marin Vlada
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi, proverbul: "cine are carte, are parte", nu mai e valabil. Este de actualitate proverbul: "cine are spate, are parte".

Dumitru Delcă (15 septembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Percepţii

Proverbul spune cum că parte
În viaţă ai când ai şi carte,
Dar astăzi mulţi aşa-nţeleg:
Când nu ai carte... ai întreg!

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Ai carte, ai parte"

În timp ce ei, acei cu carte
Stau toţi la rând să-şi ia o parte,
Apare şeful şi - imberbul -
Ia tot... că nu ştia proverbul.

epigramă de Ion Bratu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine are carte, are parte?

O spun clar – m-ajută verbul,
Este perimat proverbul;
Cine are multă carte
Astăzi e ţinut deoparte,
Şi-s cinstiţi, cu multă fală,
Impostorii fără şcoală.

pamflet de George Budoi din În Ţara lui Invers (15 septembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât un om este mai talentat, cu atât spectrul de trăiri, emoţii se extinde pe un interval de timp nedeterminat.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiri

Există un ceva peste limitele minţii,
alte limite umane ale timpului, sau
ale sufletului ce trăieşte din emoţii
ca muntele ce-şi adoră bradul verde,
ca marea ce-şi înfrânge stâncile.

Aşa şi sufletul meu, este un uragan
ce zboară departe cu vanturi reci
pentru a se reîntoarce apoi cu Soarele.

Suflet blestemat ce se pierde în trăiri
ce umbresc vederea şi sufocă unica
clipa eternă în nopţi lungi nedormite,
apoi zboară în înalt ca un pescăruş
pentru a îmbrăţişa nesfârşitul cer

poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Democraţie-cumetrie

Astăzi în democraţie
nu e mare bucurie,
neapărat să ai carte
dacă vrei să ai şi parte.
E de-ajuns ca să ai "spate".
Sigur vei avea şi parte.
De ai spate-asigurat,
peste noapte eşti bogat.
La ce să te chinuieşti
ştiinţa s-o însuşeşti?
Fără carte, reuşeşti.
În aşa democraţie
e şi multă cumetrie.
Ieri erai un coate goale,
astăzi primeşti osanale.

poezie de Dumitru Delcă (13 mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

suflet

Sufletul este o sumă infinită de trăiri, sentimente, emoţii: de aceea nu se poate materializa.

definiţie de Aneta Timplaru Horghidan (3 iunie 2017)
Adăugat de Iany
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia clasică este un "trăirism" risipit în imagini, expresii ale unor trăiri obişnuite. În acest plan, nuanţe palide ale unui romantism nebănuit de himere, gusturi şi idei, care ţin de propriile trăiri, obişnuinţe "fără fiorul înalt al logos-ului sacru, stăpânit de un daimon tulburător".

citat din George Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti sclavul propriilor tale trăiri, gânduri şi emoţii. Când ai un viciu şi îţi spui că te poţi lăsa oricând dar nu vrei, te asigur că nu poţi să te laşi. Când ai convingeri limitative care te opresc din iniţiativă şi din acţiune, care îţi spun "nu încerca, nu se poate, te faci de râs" eşti sclavul propriei tale minţi. Tu poţi să îţi propui orice, nimic nu te opreşte. De ce îţi propui puţin? De ce ai gânduri limitative şi emoţii distructive? Pentru că nu eşti propriul tău stăpân şi o forţă mai puternică te "posedă". Oamenii pierd libertatea pentru că preferă sentimentul siguranţei în dauna adevărului. Când preferi siguranţa în dauna libertăţii, laşi frâiele şi responsabilităţile în mâinile altui om sau a altor forţe care crezi că îţi vor oferi siguranţă. Tu nu te lupţi doar cu lumea exterioară, cu societatea, cu specia, ci şi cu părţi semnificative din tine însuţi. Există doar o parte mică din tine care poate fi numită pe bună dreptate, comoara ta. Îngrijeşte şi iubeşte această parte din tine, căci dacă e să te salvezi, doar prin valorificarea acestei comori vei reuşi.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulg de aripi

M-am rătăcit în dans de fluturi,
În zborul lor indefinit,
În frunzele ce mi le scuturi,
Când sufletul ţi-e istovit.

Am tresărit emoţii fine,
Netălmăcitele trăiri,
Ce le resimt când sunt cu tine
Şi le păstrez în amintiri.

M-am transformat în dans petale,
Culori amurg şi asfinţit,
Sunt fulg din aripile tale,
Plutind spre trupul tău iubit.

Stau aşezat culcuş pe-o geană,
Să te privesc cum îmi surâzi,
Îmi eşti iubire, îmi eşti teamă,
Eşti lacrimi pe obrajii uzi.

Tu eşti răceală, îmi eşti patimi,
Eşti ce urăsc şi ce iubesc,
La fel îmi eşti bătăi de inimi,
Eşti înger sfânt... păcat trupesc.

~Adi Conţu~

poezie de Adi Conţu (12 august 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voinţa de a păşi în necunoscut derivă din acceptarea înţelepciunii incertitudinii. În acest fel, în fiecare clipă din viaţa dumneavoastră veţi avea parte de aventură, de trăiri vii, de mister. Veţi experimenta astfel viaţa ca pe un joc incitant, ca pe o magie, ca pe o sărbătoare a propriului dumneavoastră spirit.

Deepak Chopra în Cele şapte legi spirituale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiri reetichetate

Vânzători de sentimente
In preţurile decadente
Cu discounturi-nexistente
Plătite târziu fad şi latente
In cozi formate-n cuvinte
Subliminate ce par sfinte
In abatoare de corduri, crotaliate
Cu impulsurile codate
De zăbrele de coduri
La bancomate de măşti colorate
Imprimate cu zâmbete
Cu transfuzii cumpărate
Betonului conectate
In fabrici de trăiri congelate
Expirate şi reetichetate

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiri fără greşeală, greşeli fără trăire

Trăiri fără greşeală, greşeli fără trăire...
de ce nu pot odată să le-mpletesc la greu?
C-un indigo macabru, trăiri îmi scriu pe fire
şi mai greşesc că,-n fine, n-am aură de zeu.

Dar bate vântu-acela, un vânt brutal şi rece,
în craniul meu strecoară o pauză de cord
şi-un abur de nevroză, strigând natura: "ECCE,
priviţi, e cerşetorul cu hainele-i de lord"!

Eu de cerşit, cerşit-am şi încă văd cerşire
prin sângele-mi ce nobil l-aş fi privit mereu,
dar ce n-aş da, şi viaţa, să pot ieşi din fire -
sunt om, marionetă, şi păpuşar, tot eu.

Celulele-mi şi mintea, sunt toate de acord:
această navă doare, mai bine-i peste bord.

sonet de Ionuţ Popa (ianuarie 2010)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luntraşii măruntelor trăiri

ne-mbătăm cu parfumul speranţei
inhalând deseori deziluzii
aparent ordonaţi în dezordini
râşnim bobul amar al cafelei
înşelând papilele cu infima
plăcere de-a sorbi
aburii aromaţi ai deznădejdii

suntem luntraşii măruntelor trăiri
vâslind spre ţărmuri nedefinite
în căutarea ascunsei comori din adâncuri

într-un anume timp devenim
piraţii falselor paşapoarte
scotocind fără sens
în lada de zestre a corabiei
când de fapt diamantul
e-n lutul fiecăruia dintre noi
preţios dirijor al fiecărei emoţii

suntem aleşii prizonieri ai instinctului
împărţind clipele
în felii de lumină şi-ntuneric
iar clipele ne-mpart alegoric
în fumători trecători ai secundelor
şi orchestranţi virtuoşi ai destinului...

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Volumul în pregătire, CURCUBEUL MUZELOR (11 aprilie 2020)
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnicul respect...

Le păstrez veşnic respect,
Celor ce mi-au dat povaţă,
Nu mai am nici un regret,
Am trecut timid prin viaţă.

Aşternute-s peste noi,
Amintirile păstrate,
Anii tineri, anii noi,
Au plecat departe.

Anii cei trăiţi din plin,
Transformaţi în amintiri,
Descătuşatele trăiri.

Din toţi anii tinereţii,
Cu trăiri acuma arse,
Am trecut în cartea vieţii,
Nu mai clipele frumoase.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de mult

Mi-am dorit atât de mult
ca dragostea să cadă
ca o ploaie caldă de primăvară
din negura cerului sfânt
şi eu să mă ascund
să nu mă vadă nimeni
cum plâng şi spun poveşti.
Mi-am dorit atât de mult
să am trăiri reale cu sentimente
şi emoţii călătoare
care zboară prin univers
trezind plăceri trupeşti.
Mi-am dorit atât de mult
să am un înger al meu
ce să fie mut şi timid
şi să vină pe un norişor de catifea
viaţa mea împărţind-o astfel cu cineva.

poezie de Eugenia Calancea (11 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O filă...

dintre toate care le-am iubit,
eşti nebunia dintre ele,
te-am aşezat în rolul ce-ai dorit,
în cartea mea cu stele

m-ai îmbrăcat între dureri
şi clipe de visare,
degeaba sunt la fel ca ieri,
eşti fila trecătoare

în focul unor amăgiri,
eu m-am topit în tine
dar am simţit şi noi trăiri,
înălţătoare, pline

în ochii tăi atât de mari,
m-am oglindit o dată,
mi-ai dăruit dulce nectar,
otrava ce nu iartă

acum îmi eşti al meu trecut,
o filă într-o carte,
citită, am rămas tăcut,
citesc şi sunt departe

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crizanteme-am pus în poturi

Roşul macilor din câmpuri
A rămas o amintire,
Despletesc trăiri în gânduri
Mă pitesc în credinţire.

Arunc peste lume poduri
S-aduc omu-n cuminţire,
Despletaesc trăiri în gânduri
Mă pitesc în credinţire.

Crizanteme-am pus în poturi
Şi le-am dus în cimitire,
Peste cele patru scânduri
Să dăinuie în psaltire

Roşul macilor din câmpuri.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârtej de emoţii

la un moment dat tăceam
în realităţi diferite
tu te aflai la apogeul dilemei de-a fi
a dilemei de-a da

eu desfrunzeam singurătatea de cuvinte
înfricoşat după tine
fără oprire

ideile noastre se înălţau
într-un vârtej de emoţii diferite
două trăiri din sensuri opuse
contrazicându-se
amestecându-se

două argumente neclare
două viori prea înalte
o tornadă pe moarte
una pe cer

umbrele noastre dansau dezbrăcate
în jurul lumii
una pe bani
una pe nimic
sfătuindu-se în şoaptă
care să plece
care să mai rămână

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!