salvare

Salvarea

Echipă mai mereu pe drum
Ce-ţi spune numai lucruri certe:
Când pleacă: - Demarăm acum!
Când vine: - Dumnezeu să-l ierte!

definiţie epigramatică de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consolare post mortem

Au uitat mai toţi de mine,
Dumnezeu aş vrea să-i ierte
Doar nevasta văd că vine,
Când şi când, să mă mai certe.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obiceiuri

O babă surdă şi mioapă,
Chiar dacă nu-s motive certe,
Atunci când vede câte-o groapă,
Ea zice: "Dumnezeu să-l ierte".

epigramă de Vasile Manole din Prezentul timpului trecut (2010)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui tiran

Pentru fapte certe
De atrocitate
Dumnezeu să-l ierte,
Dar nu cred... că poate!

epitaf epigramatic de Paul Dumitrescu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Groparii" ţăranului român

Pe-acest ţăran, când vremea-i vine
Şi veşnic pleacă dintre noi,
Îl bagă-n groapă şi, în fine,
Îi dau pământul înapoi.

epigramă de Nicolae Bunduri din ziarul "Viaţa Buzăului" (18 octombrie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula parvenitului

Un individ (sau individă)
În drum spre scaunul înalt,
A reuşit din primul salt,
Să şi-l ocupe-avid (avidă)

Vă relatez succint, acum,
Cum a scurtat puţin din drum,
Dibace şi perfid (perfidă):
Călcând pe umeri şi pe cap,
Urcă în sărituri de ţap,
Aproape-n vârf de piramidă.

Dar scaunul de-atâta tolănit,
S-a-mbolnăvit de scârţâit,
Sub atmosfera de acid (acidă)

Un leac în grabă a găsit,
Şi c-un molar l-a-nţepenit,
"Artistul" insipid (sau insipidă)

Cum a-nţeles care-i folosul,
Punând mereu la treabă "osul",
S-a dovedit valid (validă)

Morală dublă

Pentru timpul care vine,
Să vă meargă bine gura,
Ascultaţi-mă pe mine:
Nu vă neglijaţi dantura!

Când nu te-ajută harul minţii,
Un scaun poţi să-l ţii cu dinţii!

fabulă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Nicolae Bunduri
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce bine bărbatul s-ar simţi dacă femeia lui precum o vrăbiuţă ar fi: să mănânce puţin, să aibă corpul fin, să ciripească sublim în loc să se certe şi mereu să-l ierte foarte uşor cât ai zice "zbor"!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşirea din inerţie

Pe plaiul nostru renumit,
Avem zicala cea frumoasă:
Sunt greu românii de pornit...
Când pleacă de la birt, acasă!

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O îmbrăcăminte foarte specială

Mama deja nu mai este,
mama a plecat într-un nor alb, cu un porumbel alb.

Ultima zi înainte de a se duce
s-a trezit fără durerea pe care o avea în fiecare dimineaţă,
în ziua aceea nu a mai plâns,
ne-am jucat şi am râs împreună toată dimineaţa.

Mama a plecat acum treisprezece ani,
dar eu mereu o aştept,
pentru că ea vine în fiecare noapte,
se apucă să tricoteze şi vorbeşte cu mine despre tata şi depre cer,
ca atunci când nu plângea de durere.

Mama mi-a spus că deja nu mai plânge,
dar este o minciună, eu îmi fac totdeauna somnul
şi ea plânge înainte de a pleca din nou,
să nu-i spuneţi ce v-am povestit.

Iar eu plâng când ea pleacă,
pentru că nu o mai văd în salon,
deja nu mai citeşte biblia
pentru că vorbeşte cu Dumnezeu, mereu îmi vorbeşte de Dumnezeu.

Eu încă nu pot să merg la Dumnezeu,
Mă rog în fiecare seară,
dar mama spune că trebuie să aştept ca el să mă cheme,
că atunci când va termina de tricotat o îmbrăcăminte specială, trebuie să o facă
Dumnezeu o va trimite după mine
şi vom merge împreună pentru a ne juca din nou,
şi asta va fi pentru totdeauna.

poezie de Josue Trejos Campos din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur în noapte

de n-am să vin în noaptea asta
să ştii că am plecat
sau poate n-am putut veni aici în paradis
nu, nu am uitat
cum pot să uit acele clipe de iubire
când frământam în braţe
trupul, visul, dorul
când te frângeai în vraja ultimului sărut
furat, muşcat, mereu neînceput
trecut-au anii
mulţi, puţini, aiurea, la întâmplare
rămas-am singur pe un drum
nu, nu-i drum, e doar durere şi tăcere
o lacrimă port acum
departe eşti de mine
te chem în noapte în zvonuri de şoapte
plâng singur pe drum, eu biet nebun
ce am iubit odată, o fată preacurată
paşii pleacă singuri la drum
lacrimi, tăcere şi scrum, acum

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama: Ia, te rog! Când vorbeşti de mama mea, mai întâi să spui: Dumnezeu s-o ierte!
Tatăl: Bine-nţeles că Dumnezeu s-o ierte! Lui îi dă mâna, că doar nu Lui i-a fost soacră!

replici din piesa de teatru Da-ul de Crăciun, scenariu de Emil Dogaru (aprilie 2008)
Adăugat de Mirela Andi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebare

Mă caut mereu
în ziua de mâine,
dar marţi nu sunt eu.
Şi luni când mai vine?

De-aşi fi arhiereu,
chiar miercuri ar fi bine
să declar că sunt eu.
Şi luni când mai vine?

Mâine aş fi din nou eu,
dar joi nu-i de mine,
eu nu visez la empireu.
Şi luni când mai vine?

Pentru vineri sunt un deşeu
aruncat departe de sine.
Deci tot nu sunt eu.
Şi luni când mai vine?

Sâmbătă mi-e greu,
cu dorul de mine
topind tot ce-i al meu.
Şi luni când mai vine?

Odihnitoare mereu
cred duminică-n tine,
zi lăsată de dumnezeu.
Şi luni când mai vine?

Azi mă simt ca un zeu,
stăpân peste mine,
încrezător că-n careu
ziua de luni tot revine.

Oră de oră trec şi eu
spre zorii zilei de mâine,
dar fi-voi oare mereu
şi-n lunea care vine?

E
Calvarul zilei de luni
sau
Vremelnicia devenirii mele
?

poezie de Silviu Crăciunaş (2010)
Adăugat de Silviu Crăciunaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea soacrei

Acum – când mama soacră zace,
Într-un mormânt ostil şi crud,
Vă spun că-i prima zi când tace
Şi totuşi... încă o aud!

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul şi tu...

versul meu nu trebuie înţeles
versul meu numai trebuie luat ca atare
înşirat între file ca o iarbă pe şes
şi pe el - numai tu la plimbare

versul meu nu-i nevoie nici să-l citeşti
doar ascultă cum picură vântul
şi dezbrăca-te din straiele tale lumeşti
şi respiră, respiră cuvântul

versul meu ca o ploaie ce toarnă mereu
şi te lasă cu firea uscată
dacă poţi savura şi ţi-a dat Dumnezeu
într-o lume de dânsul uitată

versul meu e un soare ce stă pe zenit
şi aruncă din colţuri de gură
când un zâmbet subtil şi puţin ostenit
când o eră învelită cu ură

versul meu ce nici singur nu-l ştiu
ce se duce, şi vine şi nu se mai duce
mereu lasă în mine când totul pustiu
când în tine nimic ce seduce...

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nathan: Mie pentru voi îmi pare rău. În ce mă priveşte pe mine? O să-mi fac plinul. Dar voi v-aţi tot chinuit încă din liga juniorilor. Acum vă vine rândul, în sfârşit, şi Whitey îi oferă onoarea tipului ăstuia? Nu e corect. Dacă mă-ntrebaţi pe mine, nici nu ar trebui să facă parte din echipă.
Tim: Şi ce propui să facem?
Nathan: O să-l obligăm să-şi câştige locul în echipă. Să se chinuiască, cum ne-am chinuit şi noi.

replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Să-L iubeşti pe Dumnezeu din toată inima", înseamnă să vezi că Nicicum, Niciunde, Nicicând, Niciodată nu te poţi separa de EL. Să-L iubeşti pe Dumnezeu din toata inima înseamnă că m-ai auzit acum 2000 de ani când am spus: "Eu şi Tatăl una suntem!" Şi mă auzi chiar acum când îţi spun: "Tu şi Tatăl una eşti." A-l iubi cu adevărat pe Dumnezeu înseamnă a te dizolva în îmbrăţişarea lui, fără putinţa de te mai reîntoarce vreodată la tine, la suferinţa separării. Oare nu devin iubitul şi iubita, Iubirea în Iubire? Asta înseamnă să-L iubeşti pe Dumnezeu.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pseudo

pictez în ceas cuvintele, nevolnic
şi-mi pari venind în şa de umbre fierte
de nelumină rece să te ierte
când Adevăr la masa ta e stolnic.

în ale rugăciunilor concerte
creşteau mirări iubite-n har statornic
abia zărind finalul cel din ornic
când Dumnezeu deasupra să mă certe.

şi aşteptând Hristos spre Mântuire
atunci, în nelumire de coşciug
voi stinge-n mine Iad în bântuire.

în mersul tău ţi-e talpa ca un jug
chiar de-are-n frumuseţi alcătuire;
la pieptul tău o linişte conjug...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leul greu

Eu zic să ne vedem de drum
Cu leul (altă cale nu e)
C-aşa cum e cotat acum,
Aşa o să intrăm în U. E.

epigramă de Nicolae Bunduri din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

pârleaz

Pârleazul

O graniţă în stil anost,
Un gard cu scânduri şi cu pari,
Ce nu mai are nici un rost
Atunci când nu mai poţi să-l sari.

definiţie epigramatică de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când critica este constructivă şi vine din partea unui om pe care îl respecţi, ţine cont de ceea ce-ţi spune şi analizează cu inteligenţă argumentele lui. Fă corecţiile de rigoare şi continuă apoi să acţionezi în vederea realizării a ceea ce-ţi doreşti în viaţa ta.

Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Octogenarul

Acum - de Dumnezeu uitat,
Mă mir şi mă cuprind bufeuri,
Că moartea încă n-a sunat...
Dar îmi trimite "SeMeSe-uri".

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!