mamă (vezi şi maternitate)

Mama

E fiinţa ce te naşte
Şi te-ajută când ţi-e rău
Care (uneori) cunoaşte
Cine este tatăl tău.

definiţie epigramatică de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine este mincinosul, dacă nu acela care tăgăduieşte că Iisus este Hristos? Acesta este antihristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul. Cine tăgăduieşte pe Fiul nu are nici pe Tatăl. Cine mărturiseşte pe Fiul are şi pe Tatăl.

Sfântul Ioan Evanghelistul în Epistola întâi sobornicească a Sfântului Apostol Ioan, 2:23
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-i cunoaşte pe ceilalţi este ştiutor, cine se cunoaşte pe sine este iluminat, cine-i învinge pe ceilalţi are putere, cine se învinge pe sine are tărie, cine cunoaşte îndestularea este bogat, cine merge cu tărie înainte are voinţă, cine locul nu-şi pierde dăinuieşte, cine moare dar nu se stinge îndelung vieţuieşte.

Lao Tse în Cartea despre Dao şi Putere
Adăugat de indru_36
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunduri, lui Janet

Precum amicii mei susţin,
Eu n-am motiv să mă înfurii,
Căci adevărul e în vin...
Şi epigrama în Bunduri.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare mândrie sau cea mai mare desconsiderare de sine dovedeşte cea mai mare slăbiciune de suflet. Primul fundament al virtuţii este de a ne păstra fiinţa şi anume, conducându-ne după raţiune. Cine deci nu se cunoaşte pe sine nu cunoaşte fundamentul nici unei virtuţi. Apoi, a acţiona din virtute nu este decât a acţiona după porunca raţiunii. Cine, deci nu se cunoaşte nicidecum pe sine şi, prin urmare, nu cunoaşte nici o virtute, acesta acţionează cel mai puţin din virtute, adică este cel mai neputincios sufleteşte. Deci cea mai mare mândrie sau cea mai mare desconsiderare de sine dovedeşte cea mai mare slăbiciune de suflet. De aici rezultă foarte limpede că cei mândri şi cei care se desconsideră sunt cei mai stăpâniţi de pasiuni.

citat clasic din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunduri, lui Gârda

Prin târguri pline de arginţi,
Bunduri, fire curajoasă,
Întâi se caută la dinţi...
Ca orice armăsar de rasă.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ficat

Ficatul

Organ luat ades în lănci,
Ce uneori ne dă frisoane;
Când termini ratele la bănci,
Îl vinzi la banca de organe.

definiţie epigramatică de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunduri, lui Gârda

E-adevărat că am dormit
La umbra ta şi-a altor staruri,
Şi'n clipa-n care te-am citit,
Am început să am coşmaruri!

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunduri, lui Gârda

Cu Păstorel, la masa mare,
Şi el ca mine - prin destin,
Ne-am îmbătat cu apa care,
Ne-au pus-o chelnerii în vin.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunduri, lui Janet

Cu defrişări şi minţi obscure,
O poate azi vedea şi orbu,
Că Uniunea-i o pădure,
În care croncăne doar Corbu.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunduri, lui Gârda

Gârda, mare om de seamă,
Pot să spun că-i şi bonom
Iar când scrie epigramă
... e în pom.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine nu cunoaşte creştinismul nu cunoaşte nici o religie, iar cine cunoaşte creştinismul împreună cu întreaga sa istorie, le cunoaşte pe toate.

citat din Adolf Harnack (1901)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se cunoaşte că din suferinţă fericire se poate naşte.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modestie

Eu nu accept grandomania
Şi nu sunt cine ştie cine,
Dar nu pot să-mi ascund mândria
Că sunt contemporan cu mine!

epigramă de Nicolae Bunduri din Semne ale timpului nostru (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un popor care nu îşi cunoaşte istoria este ca un copil care nu îşi cunoaşte părinţii.

citat celebru din Nicolae Iorga
Adăugat de enache andreea
Comentează! | Votează! | Copiază!

naiba

Naiba

Un cuvânt ce îl rostesc
La necaz şi la mânie;
Totuşi, să vă lămuresc,
Cine este?... dracu ştie!

definiţie epigramatică de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde este iubire, este şi fiinţa

problema ultimă a cunoaşterii este fiinţa...
fiinţa nu este cea desăvârşită!
numai iubirea ei e desăvărşită...
fiindcă, unde este iubire este şi fiinţa!
când iubeşti... nu te-ntrebi pe cine iubeşti
îi iubeşti părinţii, zâmbetul lui mefistofelic
îi iubeşti leagănul copilăriei, îi iubeşti esenţa gândirii
zborul de aripă răsfrânt... spre marginile firii...
iubirea este pentru un text,
nu pentru un context!
el era tot idee...
şi eu mă-ntrupam în carnea crezului lui
mă rezideam perpetuu... trecând în alt timp
doar de iubirea lui nu mă săturăm niciodată,
doar ea era azima sfântă pe care vream să mi-o înmulţească
Domnul, doar izvorul ei era veşnic nesecat!

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

idee

Ideea (definiţie)

E gândul care are-un ţel
Ce numai şeful îl deţine:
Când este bună-i de la el,
În caz contrar e de la mine.

definiţie epigramatică de Nicolae Bunduri din ziarul "Viaţa Buzăului" (2 decembrie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puşca şi cureaua lată

Soaţa mea, înfierbântată,
Mi-aminteşte uneori:
"Ce bărbat ai fost odată..."
Sau de maxim două ori!

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, veşnicule, mi te-ai arătat

Tu, veşnicule, mi te-ai arătat.
Şi te iubesc ca pe un fiu iubit,
care demult, de mic m-a părăsit,
căci pe-acel tron destinul l-a chemat,
de unde ţările apar ca văi.
În urmă am rămas ca un moşneag
ce nu îşi mai pricepe-acum feciorul,
şi lucrurile noi le ştie vag,
spre care pe vlăstar îl mână dorul.
Uneori tremur de norocul tău,
ce pe străine nave a pornit,
uneori iar te vreau în sânul meu,
în bezna asta care te-a hrănit.
Mi-e frică uneori că nu mai eşti,
când vremea-ncepe-n mreje să mă ţie.
Citesc atunci în evanghelii: şi trăieşti,
şi orice rând de veşnicia-ţi scrie.

Sunt tatăl; totuşi fiul e mai mare,
e tot ce fuse tatăl şi cel care
n-a fost acesta, creşte-acum într-însul;
el e viitorul şi e repetarea,
el este sânul, el e marea...

poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea a doua - Cartea pelerinajului, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu ce va fi-ntr-un veac,
Dar pe ramura culturii,
Unora, aş vrea, la BAC,
Să le pice... N. Bunduri.

catren de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!