Pregătirea cafelei de dimineaţă nu putea fi lăsată pe mâna bucătăresei - o moldoveancă plinuţă, trecută de vârsta a doua, care râdea cu poftă din orice, sprijinindu-şi linguroaiele mari din lemn de burta care se cutremura toată în asemenea momente. Cafeaua ar fi împrumutat din aroma de pământ a bucătăresei, aromă sănătoasă de altfel, dar nepotrivită cu cea a licorii celei simandicoase.

începutul de la Fotograful Curţii Regale de Simona Antonescu (2015)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta vreme cât reuşea să împrăştie în casă, dimineaţă de dimineaţă, aroma caldă a cafelei cremoase ieşite din mâinile ei, Anna se simţea aparţinătoare a unui grup special, puter­nic şi biruitor peste toate ale vieţii: grupul soţiilor de nobili mai mari sau mai mici de pe Valea Rinului.

Simona Antonescu în Fotograful Curţii Regale (2015)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce nu făcu bietul împărat ca să o scape? Dară toate erau în zadar. În cele de pe urmă veni o babă şi-i zise: Luminate împărate! să trăeşti întru mulţi ani! dacă vrei să se facă sănătoasă fiica împărăţiei tale, să cauţi cerbul de aur care cântă ca toate păsările şi să-l aduci în casă numai trei zile şi vei vedea cum se va face sănătoasă. Împăratul puse să strige pristavul în toată împărăţia; iară după trei zile feciorul bucătăresei lovi buşteanul de trei ori şi se făcu un cerb de aur frumos, apoi băgă într'însul pe feciorul de împărat, şi se puse dinaintea palatului. Împăratul văzând cerbul, se dete jos şi întrebă pe feciorul bucătăresei, dacă-i este de vînzare!

Petre Ispirescu în Omul de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culmea bucătăresei

Să fie... veselă!

culmi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiind sub ascultarea bucătăresei, fata de împărat se silea în toate chipurile să-i fie pe plac. Unde să se adune ea cu celelalte slugi din curte? Unde să scoaţă ea un cuvinţel de pâră sau de zâzanie? Unde să calce ea cuvântul bucătăresei şi să se amestece în certurile şi becisniciile celorlalţi? Ferit-a Dumnezeu! Ea îngrijea de păsările din curtea împărătească, ca de ale dânsei; după ce deschidea coteţele, şi le da de mâncare, apoi le cuibărea, punea cloştile şi vedea de pui, mai cu milă decât cloştile. Mâncarea şi apa, mai cu seamă, nu le lipsea niciodată. Iară daca isprăvea treaba cu găinile, venea pe lângă bucătăreasă şi-i da şi ei ajutor. Toţi slujbaşii curţii o luau în nume de bine, văzându-i vrednicia, şi toţi aveau milă de ea. Se dusese vestea până la împărăteasa de hărnicia, de bărbăţia şi de curăţenia de inimă a găinăresei. Împărăteasa ceru să i se înfăţişeze ca să o vază şi dânsa. Smerenia, nevinovăţia şi sfiala ce băgă de seamă împărăteasa la găinăreasă îi plăcu. Ea porunci bucătăresei să o ia mai de aproape, spre a nu cădea în gurile bârfitorilor.

Petre Ispirescu în Găinăreasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt cafeaua ta
de dimineaţă...
cu aromă de iubit,
care-ţi răscoleşte mintea
şi o bei fără să ştii!

Vreau s-o guşti,
să sorbi încet,
e fierbinte şi e bună
cu aromă de nectar
ai să vrei şi mâine una!

Hai, cafeaua ta e gata!
nu uita s-o bei când pleci...
Lasă uşa încuiată,
când te-ntorci să mă găseşti!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă neînvăţate cu adevărat la licoarea Orientului, sau poate doar nepotrivindu-se cu gustul doamnei – care pregătea o cafea pentru cunoscători, amăruie şi cremoasă – bucătăreasa de la Moldova şi fata din Ardeal sorbeau în fiecare dimineaţă cafeaua ca pe un medicament scump. Se apropiau amândouă uşor intimidate, umăr lângă umăr, ştergându-şi mâinile de poale, cu gesturi inconştiente, ca şi cum ar fi vrut să se asigure că sunt suficient de curate ca să se facă demne de aşa o onoare.

Simona Antonescu în Fotograful Curţii Regale (2015)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste nepotrivită

E aşa de bine
Atunci când iubeşti
Pluteşti ca pe nori
Când te-îndrăgosteşti
Numai el e-n tine
E orice gând
În orice moment
S-n orice cuvânt

Însă uneori
Dragostea ce apare
E nepotrivită
Şi atunci ea doare
Nu ai dorit o tu
Nu a vrut-o nici el
Cele doua inimi
Nu mai sunt la fel.

Este prea târziu
Ti ai dat inima
Cat de dureroasa
Este dragostea!
Nu ai cerut o tu
Si e -n viaţa ta
Si orice ai face
Nu o poţi uita.

poezie de Evelina Dobre (12 noiembrie 2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biata muiere începuse a simţi şi ea de dânsul; apoi, de frică ca să nu-şi facă seamă singur pentru dragostea ei, se înduplecă şi făgădui dascălului că-i va da găina s-o mănânce friptă, singur, singurel, după cum dorea. Cum auzi dascălul de una ca aceasta, îi zise că acum s-a încredinţat că şi ea îl iubeşte. Apoi puse la cale ca găina s-o gătească bucătăreasa lui. A doua zi, după ce porunci bucătăresei să nu lepede nimic din ale găinei, nici din măruntaie, ci s-o frigă aşa întreagă-întreguliţă, se duse la biserică, unde veni şi femeia cu copiii. Bucătăreasa făcu întocmai precum îi poruncise stăpânu-său, însă pe când era aproape să fie friptă găina desăvârşit, copiii se întoarseră de la biserică, deşi nu se isprăvise slujba, căci li se făcuse foame, şi se rugară de bucătăreasă să le dea ceva să mănânce. Cu atâta gingăşie se rugară copiii, încât bucătăresei i se făcu milă de dânşii; le dete câte un codru de pâine şi, pe lângă aceasta, celui mare îi dete capul găinei, celui mijlociu pipota, şi celui mai mic inima, socotind că acestea sunt lucruri de nimic. Copiii mâncară repede şi se duseră iarăşi la biserică.

Petre Ispirescu în Cei trei fraţi împăraţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dimineaţa

ploioasă îţi vine să bei
cafeaua amară ca o viaţă
sorbi atent fără să sufli
azi te-ai hotărâ să nu sufli
-n cafeaua amară
pe o vreme ploioasă
dintr-un martie marţian
mohorâtă vreme de primăvară
înghiţi încet şi simţi arsura
arsura care în
lătură e cafeaua de dimineaţă
nu-i simţi aroma pe vremea asta ploioasă
îţi vine să te trânteşti în pat
cu o carte
-n mână sau
alături de o femeie frumoasă
să treacă urâtul de afară

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râdea seninul

Râdea seninul cu rouă
Într-un târziu zăpăcit,
Clipa despica in două
Un orizont răvăşit.

Noaptea năştea dimineaţă
Cu-aura scăldată-n crâmpei,
Steaua căta dulcea şoaptă
Într-o aromă de tei.

Dorinţa m-apasă nebună,
Tăcerea din mine zboară:
– Ah, viaţă, robul din mine
Oglindă prin tine se vrea!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeaua, dulce drog

Şi fiecare vers prinde culoare
În această superbă dimineaţă.
Când simt a cafelei savoare,
Zâmbetul îmi soseşte pe faţă.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (21 iunie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeaua

In ibric am pus cafeaua,
Pe masuta doua cesti,
La geam am tras perdeaua
Poate, poate te zaresti.

In odaie am pus un vis,
Am lasat lumina aprinsa
De undeva, mai pe furis
Intri sa-mi faci surpriza.

Zapacit de aroma trista,
Am uitat s-alung dorul,
Lacrima dintr-o batista
La usa a pus zavorul.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andrada este împreună cu tatăl ei în grădina casei lor, în unul din puţinele momente, pe care nu şi le petrece în laborator. Discută relaxaţi despre ultimele experimente şi rezultatele la care reuşiseră să ajungă. Sunt aşezaţi pe o canapea confortabilă din foişorul de lemn, înconjurat de arbuşti de genul Hydrangea, hortensia care este înflorită toată vara, cu inflorescenţele ei mari, asemănătoare unor bulgări de flori catifelate, ciclamen şi turcoaz.

Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă simt goală, săracă, proastă. Nu ştiu ce aş putea vorbi cu un om. M-am secat. Mă simt de o incultură crasă, înapoiată, dar mai ales secată de orice pentru a crea şi a mă înnoi. Care să fie cauza? Dacă măcar credinţa mi-ar fi adevărată şi adâncă, nu mi-ar păsa. Dar mă simt toată o "aparenţă", că n-am nimic de ascuns. Nu ştiu de unde s-o încep iar. Mă rog pe dinafară şi n-am poftă să mă rog. Privesc viaţa trecută şi o găsesc anostă şi goală. Viitorul? Guşe şi reumatism. Pfui! Ratare din plin.

Alice Voinescu în Jurnal (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am scris o singură carte, care se numeşte "Gânduri". Am scris-o, mai ales, din îndemnul cuiva, care se aştepta ca fiul lui Noica să scrie o carte. Şi când a deschis această carte, prima pagină era albă, a doua era albă şi toate celelalte la fel. Acum, la sfârşitul vieţii mele, mă gândesc să scriu altă carte care s-ar numi "Memorii", fiindcă aşa scriu toţi oamenii mari. Or, cum eu mi-am pierdut memoria, această carte va fi asemenea celei dintâi!

Rafail Noica în Celălalt Noica - Mărturii ale monahului Rafail Noica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito, aş vrea să fiu cafeaua ta, să mă savurezi, să-mi simţi aroma, să mă sorbi cu nesaţ şi să-ţi începi fiecare dimineaţă cu o ceaşcă cu... mine.

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeaua de dimineaţă

Am aşteptat, cu sufletul la gură,
s-apară dimineaţa, la cafeaua
ce-a devenit, de-atâta timp, damblaua
‘n-a Fecebook-ului mare aventură.

Ea n-a venit, eu mi-am aprins ţigara
şi mi-am băut cafeaua cu tristeţe
privind în gol sau printre cerculeţe
de fum cu o aromă de curara.

Mă mai uitam prin câte o postare,
dădeam şi câte-un like de alintare,
căci eu vedeam pe desktop chipul muzei,

c-un zâmbet dulce,-ascuns în colţul buzei,
ce parcă îmi spunea, în locul scuzei,
"Iubitule, beau ceai de anghinare"

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că toată Italia o să devină ca Sicilia... Oamenii de ştiinţă spun că zona cu palmieri, adică clima care favorizează creşterea palmierilor, vine în sus, către nord... Eu în schimb zic: zona cafelei tari, a cafelei concentrate... Şi urcă precum mercurul unui termometru această zonă a palmierilor, a cafelei tari, a scandalurilor: sus, sus în Italia şi deja a trecut de Roma...

Leonardo Sciascia în Ziua cucuvelei
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altfel cum

Îngropată-n mirosul de trandafir
din luminoasa dimineaţă
culegeam petale ca vişina putredă
şi le puneam în mâna bunicii
în care se făceau dulceaţă.

Dulcea mea lumină şi mântuitoare
firul nădejdii n-a fost rupt
cât pluteşte încă galbena miere
în care stau petalele-aruncate
de mâna ei închisă dedesubt.

Nu putem fi cu totul despărţiţi
de cei plecaţi dintre noi
altfel cum ar fi putrezit ulucile
acestui cimitir de ţară unde florile
sunt mai înalte decât crucile.

poezie de Ileana Mălăncioiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există asemenea lucru ca o zi proastă; ci doar momente proaste pe care alegem să le luăm cu noi toată ziua.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!