Nimeni nu pierde întotdeauna

Imi amintesc toţi am plâns
când sicriul unchiului Sol a luat-o la vale
cineva tocmai apăsase un button
(şi a ajuns jos
unchiul meu
Sol
deschizând o ferma de viermi).

poezie clasică de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar nimeni nu pierde întotdeauna

nimeni nu pierde întotdeauna

am avut un unchi numit
Sol păgubos din naştere
despre care toţi spuneau că era bun doar pentru a juca în vodeviluri
poate pentru că Unchiul meu Sol putea cânta perfect melodia
lui McCann "Un scafandru într-o noapte de Crăciun neagră ca Iadul"
lucru care putea fi sau nu relevant pentru faptul că Unchiul meu

Sol se complăcea în poate cea mai inexcuzabilă aventură posibilă
aceea de a-şi permite să folosească
fraze pompoase şi cuvinte preţioase
când se referea la muncile agricole
fraze şi vorbe cel mai adesea
inutile

ferma Unchiului meu Sol
n-a mers pentru că găinile
mâncau legumele astfel că
Unchiul meu Sol a deschis
o fermă de păsări până când
sconcşii i-au mâncat găinile

iar Unchiul meu Sol
a lansat o fermă de sconcşi însă
sconcşii au răcit şi
au murit aşa că
Unchiul meu Sol a imitat
sconcşii în maniera lui subtilă

şi s-a înecat în casa de apă
iar cineva care-i dăruise Unchiului Sol pe când trăia
un patefon Victor Victrola i-a aranjat
cu ocazia morţii
nişte funeralii pline de patetism şi de sumptuozitate cu
tineri înalţi purtând mănuşi negre şi flori în fine clasă mare şi
îmi amintesc că la toţi ne curgeau lacrimile Missouri
când sicriul unchiului meu Sol a luat-o la vale
cineva tocmai apăsase un buton
( şi a ajuns acolo jos
Unchiul meu
Sol

unde a deschis o fermă de viermi).

poezie de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi amintesc cum am plâns în somn

Îmi amintesc cum am plâns în somn.
Îmi amintesc cum mi-am şters lacrimile
cu pătura adusă de unchiul meu din armată,
având numele şi gradul lui
inscripţionate pe colţul din stânga.

Acel vis în care eram nefericit
în somnul copilăriei mele...

este o chestiune privată.

poezie de Ian Bowen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harry le făcu semn cu ochiul, se întoarse la unchiul Vernon şi îl urmă încet, ieşind din gară. Nu avea nici un sens să-şi facă griji de pe acum, îşi spuse el, când se urcă pe bancheta din spate a maşinii unchiului Vernon. După cum spusese Hagrid, ce va fi, va fi... Şi avea să vadă ce era de făcut la momentul potrivit.

J.K. Rowling în Harry Potter – Pocalul de Foc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum şi ele femei au ajuns

Acum şi ele femei au ajuns.
Copii şi visuri multe au pierdut,
şi copii au născut,
şi copii au născut,
şi ele ştiu: pe-acest prag tăcut,
încărunţi-vom toate-n chin şi-n plâns.

Tot ce-i al lor încape în casă.
Numai când Ave Maria mai bate,
are-n inima lor o-nsemnătate,
şi-ncep obosite, la poartă să iasă.

Şi când drumurile cresc şi tot cresc,
şi suflă vântul Campagnei pustii,
de zâmbetul cel vechi îşi amintesc,
ca de străvechi melodii...

poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De satul meu bătrân

De satul meu bătrân îmi este dor...
Îmi amintesc de când eram fecior,
De casa şi de cumpăna fântânii,
De cum trudeau spre a trăi, bătrânii.

De obiceiuri din străbuni purtate
De plânsul şi de jalea de la moarte,
De bucuria nunţilor spre care
Copil, eu alergam cu-nfrigurare.

Îmi amintesc, îmi amintesc de toate,
De salcii ori de goana de pe drum,
Când îmi vedeam bunicii de departe...
În fumul vieţii parcă-i văd şi-acum...

Văd ca prin vis şi naţia română
Şi tricolorul fluturând spre-nalt,
Văd limpezimea apei din fântână
Şi-n plâns de dor şi de durere cad.

Spre transcendent văd alergând străbunii
Şi pică-n mine lacrimă de dor,
Căci au plecat din ţară toţi românii
Ne-având aici, de mult, vreun viitor.

Privind în jos, din înălţimi cu soare,
Văd renăscând biserica din vale,
Mormintele-nvelindu-se-n lumină...
Şi Doamne, simt puterea Ta divină!

Mă văd la focuri, alergând prin sat...
Văd tinereţea plină de păcat...
Văd ca prin vis şi nucul cel bătrân
Şi dintr-o dată iar mă simt român.

Dar vezi, îmi este talpa sângerândă
Şi-s paşii grei şi mâna tremurândă.
Pământul sfânt mă cheamă înapoi.
Trăiesc regretul celor mulţi ca voi!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofiţerul Don: Hamlet? Povestea e veche de când lumea: un flăcău are un tată bogat, şi o mămică arătoasă. Unchiul îl omoară pe tată, se însoară cu mămica, şi îl scoate pe băieţaş din peisaj. Aşa ca juniorul îşi ia câmpii şi îi omoară pe toţi. Nu e tocmai o poveste bună... dar asta e.
Tommy Solomon: Nu e asta povestea din "Regele Leu"?

replici din filmul serial A treia planetă de la soare
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

E de ajuns

ne sprijinim de urmele părinţilor
ascundem în tranşee gândul lor
şi punem capăt orizontului
cu silueta noastră ştearsă

prin ceaţa lor, un ochi de mag
clipeşte des când plouă
şi ne tot duce între flori de rouă

ne-ar mai rămâne pragul iernii
şi dincolo să-i ţinem strâns
şi dac-am plâns
şi dac-am plâns

e de ajuns

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea este propriul ei prizonier frumos

mintea este propriul ei prizonier frumos.
Mintea a privit îndelung cum luna incendiază
cerul deschizând în amurg cleioase aripi noi

după-aceea cu decenţă s-a spânzurat, era-într-o după-amiază.

Ultimul lucru pe care l-a văzut ai fost tu în ceasul de-acum bastard
goală printre lucruri înveşmânate,-apoi

carnea ta, animal concis ca o baghetă inventând trasee melodice,
încă la plimbare cu sângele torcând inutil;
sexul tau a chiţăit ca un tac pe masa de biliard
auto-testându-se pentru a evita orice posibilă eroare,
în spasme spontane şi totodată metodice.
Mintea testează deodată viermi ferestre şi trandafiri

mintea râde şi-şi închide ochii aşa cum o fată eşuată-n amintiri
închide palma stângă pe oglindă refuzând să zboare.

poezie de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bricele

Eram în hotărâre de fabuli să mă las,
E grea această cale la muntele Parnas;
Dar unchiul, care strânge nepotului avere,
Ce vrea de la el cere.
Aşa un unchi al meu,
Uşoară să-i stea ţărna şi sufletul ferice,
Prin testamentul său
Mă leagă ca să public o fabulă de brice;
Plinesc a lui voinţă ca sfântă datorie.
El îmi spunea c-odată, într-o călătorie,
Stând sara la popas,
Găsi un vechi prieten, cu care a şi mas.
Ei de cu seară-n vorbe de râs, de desfătare,
Cu pace-au adormit.
A doua zi, când unchiul din somnu-i s-a trezit,
Pe scumpul său prieten văzu în altă stare.
Acesta la o masă-n oglindă se uita
Şi-aşa de greu ofta,
Că îţi venea a crede
Că-n ea pieirea-şi vede.
— Ce-ţi este, frate dragă — îi zise unchiul meu —
Au nu cumva ţi-e rău?
— Oh, nu — răspunse cela — sunt sănătos, sunt bine;
Dar e o-mprejurare mai tristă pentru mine,
Că trebuie să mă rad
Şi barba mi-e ghimpoasă ca frunza cea de brad.
— Atâta-i tot, se vede că brice ai tâmpite?
— E prea adevărat,
Eu unul mă tem, frate, de brice ascuţite.
— Apoi nu-i de mirat,
Tu însuţi îţi faci răul. Întreabă şi-ţi vor spune
Toţi cei ce se rad singuri: că tu cu brice bune
Te-ai rade mult mai lesne şi mai nevătămat
Decât cu cuţitoaie
Ce pielea ţi-o despoaie.
A unchiului idee ca să v-o lămuresc,
Rog să luaţi aminte:
Că unii se feresc
De oamenii cu minte
Şi sunt mai bucuroşi
De cei la cap cam groşi.

poezie clasică de Alecu Donici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lois: Vrei nişte cartofi?
Unchiul Mel: Nu, urăsc cartofii.
Ally Barone (costumată într-un cartof): Urăşti cartofii?
Debra Barone: Scumpo, nu urăşte toţi cartofii.
Unchiul Mel: Ba da, îi urăsc, te constipă foarte tare.

replici din filmul serial Dragul de Raymond
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

De câte ori mănânc un ou
De Paşti-mi amintesc din nou;
De porc, de voi mânca ceva,
Îmi amintesc de... CINEVA!

epigramă de Ioan Crăciun Petrişan din ziarul "Viaţa Buzăului" (14 noiembrie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barry Holden

În ziua când sora mea, Nancy Knapp,
Şi-a dat foc la casă,
Îl judecau pe doctorul Duval
Pentru moartea Zorei Clemens;
Stătusem în tribunal două săptămâni
Urmărind procesul, ascultând fiecare martor.
Era clar că el o lăsase însărcinată după ce o adusese în familie
Şi că nu avea cum să lase
Copilul să se nască.
Well, atunci ce să spunem despre mine, cu opt copii,
Plus unul pe drum şi cu ferma
Ipotecată lui Thomas Rhodes?
Când am ajuns acasă în noaptea aceea
(După ce ascultasem povestea călătoriei cu maşina
Şi descoperirea Zorei în şanţ),
Primul lucru pe care l-am văzut, chiar lângă trepte,
Unde băieţii săpaseră căutând viermi pentru momeală,
A fost securea!
Şi, cum intram, am dat peste nevastă-mea,
Stând înaintea mea, mare, gravidă.
A început discuţia despre fermă şi ipoteci –
Şi am omorât-o.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetare

Sunt şi-ntre viermi, în viaţă
Deosebiri de clase:
Sunt viermi ce fac... doar greaţă
Şi viermi ce fac mătase!

epigramă de George Ranetti
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sicriul pe umăr

Toţi oamenii din lume poartă un sicriu pe umăr,
toţi oamenii din lume vor arunca un bulgăr
ce-l vor arunca peste cel mai aproape,
în miezul căruia cei care pleacă vor căuta leac de somn
şi codul în care se ascunde cheia cu care să treacă dincolo.
Toţi copii lumii vor plânge şi apoi vor cânta
spre lumina ce-i va îmbrăţişa, îi va înspăimânta şi-i va arde.
Toate femeile din lume ţipă cu spaima lipită de moarte
când pruncul bate în poarta necunoscutului ocrotitor domn
ce se pune de-a curmezişul în drum
la ultimul om ce poartă sicriul pe umeri
în care el însuşi este aşezat spre somn.

poezie de Aurel Ştefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auto-cunoaştere

Eu sunt un teanc de egou-ri, sine peste sine
Prin spirala vremii. Cu o mână metafizică
Ridic ferma ca pe-un dop şi văd ca prin sticlă
Ferma în fermă – şi în centru pe mine.

poezie de Norman MacCaig din Vara la ferma, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sloane: Jake, vreau să ştiu dacă ai intrat astăzi în camera unchiului tău.
Jake: Nu intru niciodată în camera unchiului meu.
Sloan: De ce nu?
Jake: Pentru că toate revistele deocheate sunt în camera tatălui meu.

replici din filmul serial Doi bărbaţi şi jumătate
Adăugat de Ioana Niţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ally McBeal: Poate că îmi voi împărţi viaţa cu cineva... poate că nu. Dar adevărul este că, atunci când îmi amintesc momentele cele mai singuratice, ştiu că, de obicei, era cineva lângă mine.

replică din filmul serial Ally McBeal
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

C. C.: Nu m-am putut da jos din pat azi dimineaţă.
Niles: Iar a pus cineva o piatră pe sicriul tău?

replici din filmul serial Dădaca
Adăugat de Alexandra B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru românaşi, mita a ajuns un lucru aşa de firesc încât atunci când mituiesc pe cineva sau când sunt obligaţi de cineva să-i dea mită spun că îi dau "dreptul".

aforism de George Budoi din Dicţionarul corupţiei (2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui şef

De câte ori mănânc un ou,
de Paşti îmi amintesc din nou,
de porc dacă mănânc ceva
îmi amintesc de... Cineva...

epigramă de Ioan Crăciun Petrişan din Apostile (20 august 2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!