Sala era aproape plină. M-am îndreptat spre locul meu. Ca la majoritatea conferinţelor din creative industry, participanţii se adună în ultimul moment, iar toate cele trei intrări din plexi transparent, identice şi cu logo-ul W Company şablat ferm, erau acum forţate de o multitudine de forme umane, variaţii între supraponderali IT-işti cool, cocoşaţi art cu ochelari 100% clişeu, dar cu ramă lată, dinţi strălucitori á la sales, coate vintage pe sacouri de velur purtate cu două numere mai mici de cei de la development sau arhiprezentul trenci negru petrol, semn al investitorului din noul val.

începutul de la Malad de Alexandru Voicescu (2015)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar şi în această eră, folosind metrul, ca unitate de măsură, diametrul telescopului avea nu trei sute de metri, ci o mie de picioare. Discul uriaş, aşezat între munţi, era acum aproape pe jumătate în umbră, în timp ce soarele tropical se ducea încet să se culce. Dar reţeaua complicată, triunghiulară, a antenei suspendate la înălţime, chiar în centru, era încă în plină lumină. De jos, de la sol, ţi-ar fi trebuit ochi foarte ageri ca să observi cele două siluete umane din labirintul de traverse, cabluri de susţinere şi sisteme de transmisie a undelor.

Arthur C. Clarke în 2010: A doua Odisee Spaţială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sala de aşteptare

Ninge-afar-a disperare
Peste linii şi marfare
Ce confuză aşteptare,
Sala de aşteptare

Trupuri-sloi de-nfrigurare
Răstignite de spătare
Lângă triste valigioare,
Sala de aşteptare

Răvăşite lupanare
De destine boschetare
Se-afundă-n dormitoare,
Sala de aşteptare

Tremură în mâini murdare
Cartea de identificare
La somaţii reci, jandare,
Sala de aşteptare

Staţia de-amplificare
Anunţă o suspendare
Între doruri pendulare,
Sala de aşteptare

Primul tren care apare
Pune lumea în mişcare
Îmbulzeală la urcare,
Sala de aşteptare

Doar năluce solitare
Trezite din hibernare
Zgribulesc pe culuoare,
Sala de aşteptare

Gara din Bacău, între două geruri, două trenuri, două spleen-uri

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii indienilor

Pe-aceste locuri pe care călcăm noi azi
Se jucau cândva copiii indienilor, fericiţi, sub brazi,
Ei erau stăpânii acestor preerii cu ierburi balerine,
Unde-acum sunt case din beton şi magazine.

Copacii atunci erau înalţi până la cer
Şi nu erau străzi asfaltate, nici drum de fier,
Nu erau biserici şi nu era nicio clopotniţă,
Doar păduri, păduri şi indieni – şi nici o temniţă.

Numai colibe erau pe iarba de velur,
Iar noaptea urşii dădeau târcoale-n jur –
Locul acum e altul, fără izvoare şi frunze trifoi,
Locul unde trăim, muncim şi ne jucăm azi noi.

poezie de Annette Wynne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis neştiut

O clipă doar şi-au întâlnit
privirile fugare,
dar s-au văzut şi au zâmbit
în gânduri, cu mirare
şi fiecare-n drumul lui
a mers şi nu s-a mai gândit
la ochii-albaştri sau căprui
ce i-a privit.

Dar visele au apărut
şi, gândurile toate,
s-au îndreptat, tot mai acut,
spre-aceiaşi ochi şi, poate,
spre tot ce-n ei se oglindea,
spre zâmbetul ce le-a plăcut,
spre tot ce ar putea avea
şi n-au cerut.

Un timp, se pare, amândoi
s-au întâlnit în visuri
ca amintiri trecute-apoi
în unele înscrisuri
pe care timpul le-a-nvechit,
părând, cu vremea, că cei doi
în vechi poveşti s-au mai găsit,
cu ei eroi.

În dorul lor ce i-a durut
că nu-şi erau aproape,
erau dorinţe şi-ar fi vrut
o zi, doar, să dezgroape
din cele, toate, câte-au fost,
căci clipa-ceea de-nceput
a căpătat acum un rost
recunoscut.

Au suferit şi le-a fost dor,
au vrut să se revadă,
cereau, din ceruri, ajutor
şi nu puteau să creadă
că nu se vor vedea nicicând,
dar, într-o zi, un vechi décor
în vis le-a apărut cerând
prezenţa lor.

Urmarea e de necrezut
căci mersul lor a fost un zbor
spre locul unde s-au văzut,
şi-a fost scânteia unui dor
ce se-ntindea spre nesfârşit
şi numai întâlnirea lor
să crească-ntruna l-a oprit
c-un lung sărut.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treidinţii

trei dinţi
din faţă s-au clătinat înspre spate -
i-am înghiţit!
acum
am trei omoplaţi foarte mici

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai îşi conduse colegul până în locul în care se aflau roboţii; aceştia erau într-adevăr, finisaţi. Lucian îi mai văzuse cu doar câteva zile în urmă, dar atunci nu erau gata. Acum păreau altfel, de parcă erau alţii, nu aceiaşi. Lucian nu-şi putu reţine o scurtă exclamaţie admirativă; acum roboţii arătau foarte bine. Îi privi îngândurat şi-i păru bine că decisese ca aceştia doi să fie roboţii pe care-i vor lua cu ei, în misiune, dacă vor mai pleca vreodată în această misiune. Amintindu-şi de reclamaţie, de Comisia Disciplinară, de neplăcerile care-l aşteptau luni, se încruntă a nemulţumire. Totuşi, îşi eliberă mintea de aceste gânduri, făcând astfel loc întrebărilor pe care să le adreseze celor doi roboţi, însă întrebările parcă fugeau de el în acel moment. Privi din nou spre cele două creaturi metalice...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până acum

nu am practicat frizerii
era să scriu cu trei i -
asta dovedeşte că părul şi
dacă nu intră în gură în urma tăierii
picioarelor de gu
mă enervează (?!) mă enervează...
în curând
vine din servicii doamna aproape iubită - fil
oloagă convinsă - pâ
nă acum oamenii din cenacluri nu
mă invidiază, nu... nu
asta e combinaţia - o
mul cu numere mici la pantofi
un reprezentant al co
munităţii germane din ti
mişoara a belit un liceu de arhi
tectură mai vechi
de 50 de ani

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţie la o verighetă foarte lată

Credeam că micul tău tezaur
E-un semn de mari cucernicii,
Nu c-ai unit tot ce-a fost aur
Din cele trei căsătorii!

epigramă de Gheorghe Buliga din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jeny mă iubea cum nu meritam. Viaţa de comuniune sufletească care se crease între noi se anima cu toate bucuriile mici şi cu marea suferinţă care ne apăsa. Nu existau secrete între noi. Toate secretele ei şi ale prietenelor ei erau împărtăşite. Nu era nevoie să vorbesc ca să-mi ghicească gândurile, starea sufletească, dispoziţia în care mă aflam. Mai ales în ultimul timp, clarviziunea ei devenise uimitoare, descoperindu-mi cele mai ascunse gânduri şi sentimente, citind în ochii şi expresia feţii mele ca într-o carte deschisă. Nu mai era chip s-o mint, oricât aş fi vrut, în anumite împrejurări, s-o feresc de un surplus de durere şi gânduri negre.

Arşavir Acterian în Jurnal (17 iunie 1958)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp de o oră şi jumătate, i-am şoptit încontinuu, cu pauze mici ca între bătăile inimii, cele două cuvinte magice care răsună în toate limbile şi pe toate mediteranele.

Mihail Drumeş în Invitaţie la vals (1936)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două zile şi două nopţi au avut privilegiul de a rămâne afară pe pistă, căci erau nişte ţărani lipsiţi de importanţă. Se aflau acolo mii de inşi sub paza câtorva soldaţi înarmaţi cu pistoale-mitralieră. Oamenii nu protestau. Din adâncurile tribunelor se auzeau urlete atroce, semn că reprezentanţii autorităţilor nu erau plătiţi degeaba. Din timp în timp, un sergent urmat de trei soldaţi venea să rostească nişte nume la difuzor. Cei chemaţi se ridicau şi se îndreptau către intrarea situată sub tribuna oficială, dispărând în întuneric. Pe urmă nu-i mai vedea nimeni. La intervale neregulate, noi sosiţi erau aruncaţi în arenă. Nu trebuia să le pui întrebări soldaţilor: îţi răspundeau cu o lovitură de cizmă în stomac sau în piept. Le era de asemenea interzis oamenilor să vorbească între ei, dar mulţi schimbau informaţii pe şoptite, lucru pe care cei trei Garcia nu-l găseau deloc rezonabil. Era mai bine să-ţi ţii gura şi cei trei au servit drept exemplu: două zile şi două nopţi n-au scos niciun sunet.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peruzeanu: De cum s-a săvârşit ceremonia religioasă şi până acuma nu am putut avea un singur moment în care să spun nevestii mele trei vorbe între patru ochi. Necontenit între mine şi ea stă doamna Fifina: între cele două părţi ale căsniciei Peruzeanu stă, ca o greşală de ortografie intenţionată pentru un calambur, o trăsură de dezunire; între aceste două părţi se interpune o a treia, ascendentă vitregă, spre a face imposibilă o a patra, descendentă legitimă... în zadar nevastă-mea se roagă, în zadar eu protestez, strig, mă revolt: monstrul meu nu voieşte să se dea în lături: stă mereu în calea mea, înţepenit în excentricele sale teorii idealiste, sentimentale, sociale şi matrimoniale, aducându-mi aminte pactul ce l-am făcut şi jurământul meu de onoare.

replici celebre din piesa de teatru O soacră, Actul I, Scena 5, scenariu de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Demult visez la o casă
Galbenă şi cu pridvor
Lângă ea o grădiniţă
Şi un plop tremurător.

Casa să fie spre soare
Pe aproape un râu să curgă
Două trei sălcii pletoase
Pe deasupra lui să plângă.

Grădiniţa să îmi fie
Plină, plină cu lalele
In în ele să ostoiesc
Toate dorurile mele.

Pe pridvor să pun muşcate
Precum maica a sădit
Şi în florile lor roşii
Să văd chipul ei iubit.

Când grâul va văluri
Ne-om plimba prin el de mână
Voi fi foarte fericită
Şi-am să uit că sunt bătrână.

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am cunoscut-o foarte bine. A jucat la Teatrul Metropolis "Peşte cu mazăre". A fost ultimul spectacol pe care l-a jucat şi în onoarea domniei sale m-am decis ca Sala Mare să se numească Sala "Olga Tudorache".

citat din George Ivaşcu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar eu sunt un copil

gheaţa de pe geam, privită de afară,
părea stridentă
până când am descoperit o ramă de ochelari
oarecum lată,
un nonscut recent improvizat
pentru viscol
şi pentru acele lui de pe obraz,
în loc de ace de pin sau orice alt pom
de Crăciun

nu, înger roşu, nu te grăbi
să te întorci spre adâncuri
înainte de a-ţi lăsa
amprentele de fum pe urechile mele...
... pentru urechile tale,
poate,
e prea frig...
de la umbra ce-ţi veghează de la un timp
şederea

poezie de Cristina Hasse
Adăugat de Anemarie Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două explicaţii, alege-o pe cea mai clară; între două forme, pe cea mai elementară; între două expresii, pe cea mai scurtă.

citat din Eugeni d'Ors Rovira
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

A descoperit vara

cu o pereche de ochelari
văzuţi într-o reclamă
avea altă pereche pentru
a descoperi farmecul femeilor
care zâmbeau sub nasul lui
o ştia pentru că îi mirosea
frumuseţea lor aţâţătoare
acum era aproape mulţumit
descoperise vara cu ochelarii cei aleşi
uneori se întreabă dacă nu ar fi putut
descoperi vara cu peturi
cu bere pline sau cutii
aburinde de-ţi furau ochii
dacă nu purtai noul prototip
de ochelari fumurii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naratorul: Majoritatea zilelor trec fără a fi observate. Încep, se termină, fără nimic memorabil între cele două momente. Majoritatea zilelor nici măcar nu influenţează cursul vieţii. 23 mai a fost într-o miercuri.

replică din filmul artistic (500) Days of Summer
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criza energiei şi petrolului nu este, de fapt, ceva nou. Ea a preocupat şi înainte cele mai multe ţări, între care şi Statele Unite ale Americii. Ea a izbucnit acum cu putere datorită situaţiei din Orientul Mijlociu, dar poate că aceasta a fost un bine, deoarece a atras atenţia şi a pus în faţa guvernelor probleme deosebit de presante pentru viitor, indepedent de conjunctura din momentul de faţă. În ce priveşte România – şi ea are asemenea preocupări. Avem un program de dezvoltare a diferitelor surse de energie, inclusiv de prospecţiuni în Marea Neagră pentru unele surse de petrol – şi sîntem gata să acceptăm o colaborare cu firme din Statele Unite pentru a căuta petrol. În ce priveşte livrarea, în momentul de faţă, de petrol din frumoasele sonde ale României, cu regret trebuie să vă spun că, timp de o sută de ani, ele au livrat petrol şi Statelor Unite, încît acum nu mai pot da atîta petrol care că satisfacă necesităţile României şi ale altora. Dacă, prin colaborarea în prospecţiuni, vom găsi petrol, fără nici o îndoială că, pe baza rezultatelor acestei colaborări, vom putea livra petrol şi Statelor Unite."

Nicolae Ceauşescu în Conferinţa de presă a Clubului Naţional al Presei din Washington, Dialog româno-american (5 decembrie 1973)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luându-ne după urme, am părăsit mlaştina şi am străbătut o perdea de mărăcini şi copaci. Acolo se deschidea un luminiş şi în locul acela deschis am văzut cinci dintre cele mai extraordinare lighioane pe care mi-aş fi închipuit că o să le întâlnesc vreodată! Ascunşi după tufişuri, le-am putut observa în voie. Erau cinci: doi adulţi şi trei pui, toţi de dimensiuni colosale. Puii erau cam de mărimea unui elefant adult, în timp ce adulţii întreceau cu mult toate vietăţile pe care le cunoşteam. Aveau pielea de culoarea ardeziei, acoperită cu solzi ca de şopârlă, care străluceau la soare. Aşezaţi toţi cinci, se sprijineau în cozile lor puternice şi pe labele imense de dinapoi, cu câte trei degete, în timp ce cu labele de dinainte, mai mici şi cu câte cinci degete, trăgeau spre ei crengile şi mâncau fruze. Închipuiţi-vă, ca să vă faceţi o idee mai exactă, nişte canguri monstruoşi, înalţi de 20 de picioare şi cu pielea ca a crocodililor negri.

Arthur Conan Doyle în O lume dispărută
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!