Mio: Dragii mei, declar deschisă întâlnirea de constituire a Asociaţiei Fantomelor Răzbunătoare. Vă simt cam descurajaţi sau mi se pare mie? E drept că în situaţia noastră delicată nu ne vedem decât umbrele, dar dacă nu spuneţi nimic eu asta pot să înţeleg, că nu există suficientă determinare şi dorinţă. Şi dacă nu-i dorinţă, nu-i nici acţiune. Credeam că aţi trecut peste drama de a nu mai fi jos, ci sus.

replica de început din piesa de teatru Visul domnului Mio, scenariu de Georgiana Capuerde (2013)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trecut iubirea?

A trecut momentul iubirii
Nu există veşnicia clipei
Nici dragoste neţărmurită
Nu există bariere atinse de lacrimi
Nu există pajişti,
Fermecătoare pajişti în care să ne oglindim
Fiecare zi e o luptă pentru supremaţie?
Am obosit şi mă simt asediată
Probabil că voi fi ridicată şi proiectată pe cer
Nu înţeleg ideea... Probabil că sunt diferită...
Nu am intenţionat nimic!...
Fiecare întelege ce vrea....
Aşa se întâmplă când te apropii de cei ce nu merită.
Aşa merit pentru toată osteneala mea
Pentru tot dorul şi focul nemuririi.
Dacă vei fi în viitor ignorat, nu uita că asta ai solicitat
Dacă nu vei fi tată, află că nici nu ţi-ai dorit
Dacă nu vei ridica umbrele cu siguranţă
Nu vei vedea lumina din privire.
Până atunci sunt liberă, cum am fost o viaţă-ntreagă.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă versus puterinţă

Mare e dorinţa,
Mică-i puterinţa.
Geaba e dorinţă,
De nu-i puterinţă;
Geaba este vrere,
Dacă nu-i putere.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (28 martie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

Spre U. E. astăzi vrea oricine,
Dorinţa noastră nu-i caducă
Şi mâine-o să trăim mai bine
Ca astăzi... cei ce mai apucă.

epigramă de Nicolae David din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ana A

Noapte bună poate sună
Prea puţin in mintea mea,
E Decembrie.. o lună,
O dorinţă pot avea.

Stiu că visul meu începe,
Noaptea oare va schimba,
Tot ce simt? Ori voi pricepe
Că nu-i scris să fii a mea...

Nu-i uşor, si-i doar speranţă
Poate nici ca o sa fie,
E păcat din tot ce simt
Să nu-ţi scriu o poezie.

Si am totuşi o dorinţă...
Oare ce să fac cu ea?
As putea cu uşurinţă
Să -mi doresc să fii a mea.

Nu mi-o pun desi e greu,
O zdrobesc, si-oi înceta,
Mai presus de ce vreau eu,
Este fericirea ta.

Am iubit multe femei,
Dar acum stiu sigur... Da!
Pe Copou este un tei,
Stiu sub el cu cine-as sta.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 116

Refuz s-accept că nu e cu putinţă
Ca două minţi să se căsătorească,
C-aceea nu-i iubire, ci dorinţă
Care începe să se ofilească.
Iubirea e un far ce arde tare
Şi este ferm chiar dacă e furtună;
E ca o stea a bărcilor pe mare,
Nu-i ştii valoarea, dar e oportună.
Iubirea nu-i a Timpului paiaţă,
Deşi cu coasa fala i-o retează;
Trec săptămâni, dar e la fel la faţă
Şi pân' la Judecată se păstrează.

Dar dacă eu greşesc şi se vădeşte,
N-am scris nimic sau nimeni nu iubeşte.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce ţi-e teamă de trecutul meu? Înţelege-mă, nu există nimic; n-am nimic de uitat pentru că nu există nimic... Tu ştii prea bine ce vreau să spun. Poate mai există şi altceva în afară de dragoste. Poate există undeva o posibilitate deschisă miracolelor, un mister ireductibil, un secret pe care nu izbutim încă să-l descifrăm... Nu e vorba de dragoste. Mă întreb dacă nu există şi altceva; care să plece tot de aici, dintr-o dragoste, dar care să ducă în altă parte. Mi-e foarte greu să explic. Nu înţeleg nici eu. S-ar putea să fie totuşi o ieşire, pe care noi n-o vedem...

Mircea Eliade în Noapte de Sânziene (1971)
Adăugat de Moldovan Sorina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce pare atât de evident nici măcar nu există, după cum ceea ce pare că nu există este de fapt, uluitor de evident. Contemplă asta! Azi-noapte erai foarte convins că formele din visul tău aveau existenţă proprie, acum eşti convins că tu ai o formă şi exact asta e condiţia necesară şi suficientă care îţi garantează existenţa proprie, nu-i aşa?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi acum, cum...

Şi acum, cum să ne-ntâlnim,
Să-ngrijim iubirea noastră,
Dacă anii au trecut,
Dacă nu-i loc pentru asta?!

Şi-apoi, cum să ne vedem,
Să sperăm la zări albastre,
Dacă ochi-ţi s-au pierdut
Printre florile sihastre?!

Cum să-i spui dorului dor,
Când ţi-e inima tăciune?
Cum să mai gândim la noi,
Unde nu-i loc pentru mine?!

Ţi-am cerut atâta doar:
Să fii om, cum se cuvine,
Ţi-am cerut... dar, în zadar,
Nu mă auzeai pe mine!

Poate eşti, cu adevărat,
Suflet bun ori cine ştie?..
Şi tot zici: ai regretat...
Poate! Dar nu pentru mine!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice dorinţă sau obiectiv din exterior are un corespondent în interior, o nevoie, mult mai importantă. Pentru că suntem analfabeţi în privinţa sufletului nostru şi a lumii interioare, la început ne folosim simţul vizual în care credem absolut (deşi este un simt foarte superficial) pentru a da glas acestor nevoi sufleteşti. Vedem bani şi o viaţă luxoasă şi ele devin o dorinţă pentru noi. Nevoia mult mai profundă poate fi cea de a simţi siguranţă, linişte sufletesca şi lipsă de stres. Vedem o viaţă cu aventuri, excursii şi sporturi extreme şi se transformă într-o dorinţă. Nevoia mai profundă poate fi de a scăpa de sentimentul de plictiseală, lipsa de sens şi scop în viaţa noastră. Vedem oameni care ating succesul şi popularitatea şi ele devin o dorinţă pentru noi. Nevoia mult mai profundă poate fi cea de a fi iubiţi şi de a ne simţi valoroşi. Înţelegând adevărata nevoie, mergem direct la ţintă. Pentru asta însă, e nevoie să laşi măştile deoparte şi să te descoperi pe tine. Să te cunoşti atât de bine încât să ştii care sunt nevoile tale interioare adevărate.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ale toamnei...

Nicio Toamnă nu e Toamnă,
Dacă nu-i darnică doamnă.

Nici frunza nu-i ruginie,
Dacă Toamna nu-i în vie.

Nici vântul nu-I arătos,
De nu mătură stufos.

Nici cerul n-are suspin,
Fără al păsărilor chin.

Nici omul nu-i bucuros,
Fără roade cu folos.

Nici dragostea nu-i romanţă,
Când se cântă la distanţă
Şi-i lipsită de roşeaţă.

poezie de Valeria Mahok (6 noiembrie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doina românilor

Dragii mei,
să ne unim,
Să putem să biruim,
Să aducem peste ţară,
Steagul alb şi primăvară...

Dragii mei
să fim buni,
Şi cu gândul la străbuni,
Să ne iubim între noi,
Să fim uniţi în nevoi...

Dragii mei,
în gând curaţi,
Aşa să devenim fraţi,
Să aducem peste ţară
Armonie... Omenie...

Dragii mei,
să avem credinţă,
Fără ea nu-i biruinţă,
România-i ţara noastră,
Însă patria cerească
O găsim când vom pleca,
Tatăl... ne va aştepta...

poezie de Gratiela Lionte
Adăugat de Gratiela Lionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu este mai contrar raţiunii şi ordinii universale decât hazardul; de aceea, mi se pare că nici divinităţii nu-i este dat să ştie ceea ce se va întâmpla prin jocul hazardului sau al sorţii. Căci dacă ştie, înseamnă că acel lucru se va întâmpla negreşit. Şi dacă se va întâmpla negreşit, nu mai există hazard. Or, hazardul există. Prin urmare, nu pot fi presimţite (intuite, sesizate) actele hazardului (nici de către un divinator obişnuit, nici de către divinitate).

Cicero în De divinatione, Liber secundus, VII
Adăugat de Magia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decaloguri comparative...

Nici o floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nici o pasăre nu-i rară, fără de cuvântul vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, dacă nu-i dorit de dor...
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nici o noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici un om nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nici o zi nu e aleasă, fără de iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nici o vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nici o prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Nici un gând nu-i măreţie, fără a lui împărăţie.
Nici un drum cu ocoliş, nu e fără ascunziş...
Nici o fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nici o iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credinţa nu-i credinţă, dacă n-are stăruinţă.
Nici o soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viaţa nu e viaţă, de nu, îţi zâmbeşte în faţă.

poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brooke: Credeam că vă cunosc. Dar presupun că e mai uşor să vedem ce vrem decât să căutăm adevărul. Credeţi că mă cunoaşteţi, dar nu-i aşa. Şi asta înseamnă că nu ştiţi de ce sunt în stare. Mă vedeţi ca pe o persoană care e populară şi care are toate răspunsurile. Dar nu-i adevărat. S-ar putea să nu ştiu mereu ce fac, dar voi încerca să îmbunătăţesc lucrurile. Şi când voi face vreo greşeală, pentru că toţi greşim, promit să vă cer ajutorul. Nu pot face asta singură, dar dacă-mi daţi o şansă, putem face lucruri măreţe împreună. Promit că, dacă aveţi încredere în mine, voi găsi curajul să vă îndeplinesc visele.

replică din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă simt veşnic, singurul cu adevărat existent. Şi tot eu, când mă gândesc la mine, mă văd ca pe un nimic, părticică infinit mică din ceva infinit mare. Care e adevărată, prima sau a doua afirmaţie? Dacă e a doua, atunci conştiinţa primului, veşnicului "eu" e înşelătoare. Dar asta nu-i cu putinţă, fiindcă fără această amăgire ( primul "eu") nu există viaţă, nu există nimic, şi mai ales nu există al doilea "eu". Dacă însă prima afirmaţie e adevărată, atunci înseamnă că toată viaţa trupească e amăgire. Dar nici asta nu se poate, fiindcă fără viaţa trupească n-aş fi putut face aceste raţionamente. Şi de aceea există şi una şi alta: Eu sunt fiinţă spirituală, nonspaţială, atemporală, în condiţii corporale, spaţiale şi temporale.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul e trecut, nu-i loc de regrete

Totul e trecut, nu-i loc de regrete,
Am fost si copil, adolescent, adult,
Lumea asta falsă, îţi spun azi, poete:
Uneori îmi pare a fi mult prea mult.

Le-am trăit pe toate, mereu un rebel,
În viaţa asta puţine-mi sunt secrete,
Nu mai am de gând să fac vreun apel,
Totul e trecut, nu-i loc de regrete.

poezie de Alex Dospian (februarie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păream inocenţi

Foşneam amândoi precum pomul sărut,
Cu buzele, frunze timide,
Prea umede parcă în vântul tăcut,
Ce suflă şi-n braţe cuprinde

Păream inocenţi, neatinşi de nimic,
Doar tremur, dorinţă intensă,
Un pic ruşinaţi... dar obraznici un pic,
Şi-o dragoste mare, imensă

Să nu mă întrebi nici de ce şi nici cum,
A fost de ajuns o privire,
A fost un atunci ce a dus la acum,
O mare, nespusă, iubire

Şi chiar dacă pare că mult a trecut,
Atingerea noastră mai ştie,
Aminte aduce de tot ce-am avut
Şi parcă din nou ne îmbie

Foşnim amândoi, aplecaţi peste vremi,
Cu gândul la ziua de mâine,
Tu ştii c-am să vin iar eu ştiu că mă chemi,
Să merg spre apus lângă tine

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bree: Bună ziua. Sunt Bree Van de Kamp, noua dumneavoastră vecină. Aceasta este broasca dumneavoastră?
Mary Alice: Da, de ce?
Bree: Pâi, se pare că fiul meu a furat-o din curtea dumneavoastră.
Mary Alice: A, nici o problemă. Dacă îi place atât de mult, e binevenit să o păstreze.
Bree: Să nu-i spuneţi asta lui. Dacă nu se simte vinovat, nu va învăţa niciodată ce inseamna ruşinea.

replici din filmul serial Neveste disperate
Adăugat de Andra Stroe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea

Fericirea e atât de scurtă!
Doar o picătură de cafea...
Dulcele miraj din dar de nuntă
Sub un voal străin de catifea.

Fericirea-i un sobor de ceţuri
Peste care timpul cerne timp,
Ne-ntrebăm de ce, de ce dispare,
Zeu pierdut pe muntele Olimp...

Poate nu-i decât o năzărire,
O fantasmă, o dorinţă, doar,
Poate nu există fericire!
Sau nici drumul către ea, măcar.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea

Fericirea e atât de scurtă!
Doar o picătură de cafea...
Dulcele miraj din dar de nuntă
Sub un voal străin de catifea.

Fericirea-i un sobor de ceţuri
Peste care timpul cerne timp,
Ne-ntrebăm de ce, de ce dispare,
Zeu pierdut pe muntele Olimp...

Poate nu-i decât o năzărire,
O fantasmă, o dorinţă, doar,
Poate nu există fericire!
Sau nici drumul către a măcar.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!