Prin cuvânt, rostuirea frumuseţii, oamenii se apropie unul de celălalt căutând dimensiunea sufletului. Acea dimensiune se traduce prin accesul direct în lumea noastră interioară şi în realitatea de dincolo, dacă ea există...

Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin cuvânt, rostuirea frumosului, oamenii se apropie unul de celălalt căutându-şi dimensiunea sufletului. Acea dimensiune se traduce prin accesul direct în lumea noastră interioară şi în realitatea de dincolo, dacă ea există.

citat din Teodor Dume
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc cărţile din bibliotecă. Deschid o carte, a ta, a mea... şi pun în mişcare o întreagă Lume, ideile încep să prindă viaţă într-o altă dimensiune spirituală. Trăim prin dimensiunea spirituală a Realităţii sociale dar şi Realitatea Cărţilor. Dispare dimensiunea ideatică, dispare fiinţarea noastră. Prin Cărţi, copiii noştri învaţă dimensiunea Spirituală, deschid cartea daruită de noi, deschid basmele lor şi visele noastre despre Fericire.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (martie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezbrăcarea de timp...

O să inventez o zi
a sufletului
o zi
în care
nimeni nu mai moare
acea zi va apare odată
cu răsăritul
dimineaţa
când toate îmbrăţişările
sunt sincere
moment în care
vom trece unul prin celălalt
cu acelaşi Dumnezeu
până la dezbrăcare

şi nu nu vom mai fi noi
cei care am fost...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

poezie (vezi şi poem)

Poezia este lacrima sufletului rostuită prin cuvânt.

definiţie aforistică de Teodor Dume (8 martie 2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

fără să ne atingem
trecem unul prin celălalt apoi
ne hrănim din zilele rămase

poezie de Teodor Dume din revista Fereastra (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că bărbatul şi femeia se simt mai apropiaţi dacă nu trăiesc împreună şi ştiu doar unul de celălalt că există şi, dacă există, îşi sunt recunoscători că există şi că ştiu unul de existenţa celuilalt. Şi tocmai acest lucru îi apropie pentru a fi fericiţi.

citat din Milan Kundera
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Adevărul e că oamenii nu mor
ei sunt ca nişte trepte
pe care călcăm
şi ne înălţăm
unul
pe celălalt

poezie de Teodor Dume din Fără grupă sanguină (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul e că oamenii nu mor ei sunt ca nişte trepte pe care călcăm şi ne înălţăm unul pe celălalt.

aforism de Teodor Dume din Durerea pietrelor
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimensiunea vieţii o poate defini omul prin ceea ce face.

aforism de Teodor Dume din Vitralii pe un interior scorojit (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

nici nu ştiu dacă
numele meu e teodor dume
şi dacă stăpânul celui însemnat
de Dumnezeu e
moartea într-un capăt
şi viaţa în celălalt

Teodor Dume în Moartea, un fluture alb (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta înspre mama...

Poarta înspre mama

câteodată mi-e dor de
zilele în care
bâjbâiam prin pădure cu tata
cineva scrijelise pe un copac numele Ana
scoarţa lăcrima cu precizia unui ceas
tata mă ţinea strâns de mână şi parcă
vorbea cu Dumnezeu
când m-a atins
în inima mea
s-a cârcit o durere -
singura poartă înspre mama

fără să ne atingem
trecem unul prin celălalt apoi
ne hrănim din zilele rămase
***

(Premiul revistei FEREASTRA la concursul organizat de LITERATURITATE, (2015) text 21 – Poarta înspre mama de Teodor Dume,)

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colecţionarul de răni

poate că teama pe care o invoc
nici nu există
nici oamenii întorşi de la muncă
cu haina purtată pe umeri ca un semn
de ultimă suflare a trudei
nu există
decât
o moarte prin care văd înăuntru

nu ştiu dacă e bine sau rău
toate acestea îmi inflamează iubirea
şi tot ce-am avut...
până la urmă aş putea spune că
nu există nicio amintire
cu un copil în pantalon scurt
ci doar un bătrân colecţionar de răni
pe care şi Dumnezeu l-a uitat

nu mai ştiu niciun cuvânt care începe cu mine
ştiu însă un loc pe unde nu mai trece nimeni
singurătatea cotrobăie prin umbră şi
muşcă
puţin câte puţin
îmi fac loc în propria-mi rană şi aştept...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există în lumea noastră socialistă un om nou? Dar mai întâi ce înseamnă om nou? Şi prin ce se deosebeşte de cel vechi? Iar cel vechi de ce nu era bun, de ce trebuia înlocuit? Toţi oamenii vechi au fost răi, toţi trebuiau schimbaţi? Fiecare epocă a avut oamenii ei noi şi oamenii ei vechi. Cei noi aduceau lumină atunci când aceasta se împuţina în lume. Ceea ce apropie, de pildă, pe Prometeu şi pe Danco este gestul oferirii propriei inimi pentru salvarea semenilor din mari şi dramatice impasuri. Primul a dat seminţiei focul, fără de care ar fi pierit, celălalt lumina, fără de care s-ar fi rătăcit în labirintul existenţei. Epocile vechi au eroii lor mitologici. Ei întruchipează virtuţile majore ale umanităţii care, dacă nu sunt prezente în fiecare individ, se reconstituie în masă şi dacă într-unul sau altul din cazurile particulare nu se manifestă la intensitatea maximă, exprimate în eroi, ele indică diapazonul posibil al spiritului.

Dumitru Popescu în Ieşirea din labirint (1973)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În nori lumii cu picături de oameni
iubirea adevărată zăreste
prin celălalt o fantă albastră
spre lumea ei neînoroiată
unde doar ei, cei ce se iubesc adevărat
intră unul prin celălalt
intr-un paradis de neimaginat

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am impresia că viaţa oamenilor se desfăşoară pe o bază greşită. Există o gravă neînţelegere în punctul de pornire. Oamenii nu recunosc minunea pe care o constituie viaţa însăşi, globul acesta pământesc care se învârteşte în haos şi îi poartă în mersul lui prin veacuri. Ceea ce le lipseşte oamenilor din vremea noastră e dimensiunea cosmică, sentimentul acesta al aventurii spiritului, dincolo de realitatea aparentă. Oamenii actuali nu au antene pentru a pătrunde în realitatea adevărată, în singura realitate care contează. Se lasă amăgiţi de aparenţe şi se opresc la ele. Nu merg mai departe. Pentru că îi împiedică această stupidă nevoie de securitate care taie aripile aventurii şi care ferecă spiritul în închisoarea conformismului. Întotdeauna, ceea ce m-a susţinut a fost bucuria. În cele mai grele împrejurări ale vieţii, am ştiut s-o găsesc în drumul meu. Mergeam cântând. Ştiam că ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla. Şi nimic nu mă oprea. Pe acest sentiment al minunii pe care o reprezintă viaţa, al bucuriei, e clădită toată opera mea.

citat celebru din Constantin Brâncuşi (octombrie 1938)
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu ne-a dărui frumuseţea lucrurilor vii şi suntem obligaţi a o păstra prin noi şi prin cei care vin în urma noastră!

aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu îţi hrăni sufletul cu ură pentru că viaţa e o comunitate şi fiecare trăieşte prin celălalt.

aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerc

nu ştiu dacă trupul
e o dimensiune
importantă pentru ochi

ştiu doar că-mi
adăposteşte Universul

Binele şi Răul
doi gemeni ce merg
pe acelaşi drum
în sens invers...

dincolo de paşi doar un punct

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

*** Viaţa e un loc cu mici bestii ce traversează una prin alta pentru a ajunge la celălalt capăt.

aforism de Teodor Dume (2022)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunătatea, lacrima sufletului rostuită prin fapte.

aforism de Teodor Dume (ianuarie 2022)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!