În Parisul cenuşiu al metroului şi al inşilor anonimi există undeva o insuliţă de veselie luxoasă şi dătătoare de pace. Liman al liniştii, loc al regăsirilor, sediu al comunităţii noastre, Saint Tropez în plin septembrie. Aici, razele de soare nu mor niciodată.

Lolita Pille în Hell, capitolul 1 (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât timp cât pe Avenue Montaigne va mai rămâne o rază de soare, o să am chef să cred în fericire...

Lolita Pille în Hell, capitolul 3 (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proprietatea stă la originea inegalităţii dintre oameni. Noi nu ne plângem de ea.

Lolita Pille în Hell (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt cel mai pur produs al generaţiei Think Pink şi crezul meu este: fii frumoasă şi consumă.

Lolita Pille în Hell, capitolul 1 (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie cu roze

Sunt ultimile roze, Septembrie, — şi sunt
Cădelniţări de smirnă îngemănate'n vânt;
Parfumuri potolite se leagănă-n grădină:
Amurgul toamnei pune miresmelor surdină.

Pe fân de-argint albastru cad palidele foi,
Încet-încet acopăr grămada de trifoi
Şi calomfir sălbatec şi iarbă colilie
În parcul plin de urne şi de melancolie.

Septembrie cu roze de aur s-a gătit
Cu roze înflorite, ce scad în asfinţit,
Ca să renască mâine din ce în ce mai pale
În aurore stinse de perle şi opale.

Surâsurile noastre, iubita mea, se fac
Din ce în ce mai triste pe aburii din lac,
În parcul plin de roze şi urne vechi, sculptate,
Din ce în ce mai pale şi mai îndepărtate...

Surâsurile noastre iluminând uşor
Sunt roze-ntârziate pe frunzele ce mor;
În parcul plin odată de largi apoteoze
Surâsurile noastre sunt ultimile roze...

poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Prin Parisul cel frumos,
Nu merge nimeni pe jos,
Mâţa, pe recepţie,
Nu face exceptie!
Fiindcă-i ieftina benzina,
Şi nu e un lux, masina!
De la Turnul lui "Aifel"
(Cel mai grandios nivel),
Pan' la Arcul de Triumf,
Deşi-i soare şi zăduf!
Că e plin Parisul, zici,
De şoareci şi de pisici!
Iar distantele-s prea lungi
N-ai cum altcumva s-ajungi!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie...

Septembrie mi-e plin de călimară,
Cu nopţile ce fluieră-a pustiu,
Cu nostalgii deşarte după vară,
Cu mustul ce dezleagă râs zglobiu
De nepoţel, ce-l gustă prima oară...

Septembrie mi-e dor pân-la povară,
De parfumate-n fân uscat câmpii,
De spaţios ghiozdan de profesoară,
De zuruieli la maxim, de copii,
Privaţi de joacă-ntr-o augustă seară...

Şi tot septembrie mi-e resemnare
Cu-aripile grijite de-un zbor plin,
Cu-a fumului fuioare de-ncercare,
Vestind că brumelor li-i sete de pelin,
Iar, galbenă, gutuia sătulă e de soare...

Septembrie, ţi-alung din piept suspinul
Şi-i umplu adâncimile cu vis şi poezii,
Îmi scutur de pe frunte regretul şi târziul,
Să nu mi-o încolţească granit de nostalgii...
Hai, toamnă, îţi revarsă pe suflet arămiul!

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E în mirosul de praf cenuşiu, într-un colţ al podului. E sub o masă cu trei picioare; e-ntre lădiţa cu nisip pentru pisică şi butoiul dogit, plin cu pene.

Saint-John Perse în Elogii, Imagini pentru Crusoe - Umbrela de capră (1904), traducere de Aurel Rãu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

O societate superficială de indivizi mascaţi şi obosiţi, sau pur şi simplu plictisiţi de a-şi purta masca în lume. Indivizi adesea umani sub masca lor cinică şi indiferentă, obligaţi la schizoidie şi de aceea "precari", depresivi, care au de ales între cocaină şi Prozac, dar indecişi, consumă şi una şi alta.

Lolita Pille în Hell
Adăugat de S
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te aştept soare

Soarele se trezeşte
şi îţi dă sărutul lui.
Salut viaţă!
Sunt aici lângă tine,
sunt spre razele tale luminoase,
soare te aştept în fiecare zi.
Apreciez toate dezamăgirile,
momentele de fericire,
supărările şi temerile.
N-am renunţat niciodată,
să lupt, sunt aici cu tine.
Poezia.... se opreşte,
să se uite cu uimire,
la ce natura ne dă cu dragoste...

poezie de Eugenia Calancea (10 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lolita

Lolita, o dulce fecioară
Cu ochi arzători, cu sâni copţi,
Visează în fiece seară
"O mie şi una de nopţi".

epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajunge să te gândeşti că undeva, printre milioane de stele, există fiinţa iubită.

citat celebru din Antoine de Saint-Exupery
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acel moment, când am înţeles că suferinţa nu era decât un mijloc de a scăpa de platitudine, de a atinge sublimul, aveam şaptesprezece ani. Şi totuşi, nu această încercare şi nu durerea pe care mi-a pricinuit-o şi încă mi-o pricinuieşte au făcut din mine ceea ce sunt. Nu ştiu nimic despre deznădejdea care urlă în mine şi împotriva căreia nu pot face nimic.

Lolita Pille în Hell, capitolul 4 (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu undeva o planetă pe care se află un domn roşcovan, care n-a mirosit niciodată o floare. N-a privit niciodată o stea. N-a iubit pe nimeni niciodată. N-a făcut nimic altceva, niciodată, decât socoteli. Şi toată ziua spunea ca şi tine: "Eu sunt un om serios! Eu sunt un om serios!" Şi nu mai putea de trufie. Acela însă nu e un om, e o ciupercă!

citat celebru din Antoine de Saint-Exupery
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anonimi din România...

Voi, eczeme a României,
Securişti şi turnători,
Anonimi de meserie,
Anonimi convingători!

Va admir perseverenţa
Şi opinia severă,
Mai ales impertinenţa
Plată ca o cromosferă!

Dar detest obrăznicia,
Frica voastră de lumină.
Anonimi din România,
Poate ridicaţi cortina?

(Şi percep cum cărămida,
Aia din mercur şi lut,
Anonim lovea perfida
În Românul Absolut!!!.)

poezie de Iurie Osoianu (15 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici

Aici, eu supt-am lapte în ziua cea dintâi,
Aici, strămoşii mei au lutul căpătâi,
Aici, copilăria mi-e undeva rămasă
În pomii din grădină, în liniştea din casă.

În nucul cel bătrân, în apa din fântână,
În ochii mamei mele, pe faţa ei bătrână,
Aici, îmi e iubirea de oameni şi de sat,
De care niciodată nu m-am înstrăinat.

Aici şi cerul parcă e altfel, mai senin,
Iar luna blânda-i rază o tremură divin,
Se scaldă mii de stele în depărtări de ape,
Dar pentru mine, aici, le simt că-mi sunt aproape.

Aici este câmpia ce naşte mereu pâine,
Speranţa zilei de azi şi-n zilele de mâine,
Aici e vraja vieţii şi mă îmbăt de soare,
Ca nici într-un alt loc în marea mea mişcare.

Aici e neamul meu, de veacuri şi bătrân
Şi unde gândul meu îmi spune să rămân.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se bănuieşte că există undeva o ţară

se bănuieşte că există undeva o ţară în care
laptele şi mierea nici nu contează
(din cauza asta nici nu se fac autostrăzi)
.
acolo Maica Domnului nu este inclusă niciodată în sudalme
iar locuitorii au mândre contururi de lupi îmblânziţi până la confuzie
tinerii au cuminţenia munţilor iar femeile sunt deopotrivă frumoase
.
regimul hidrografic şi solul mustind de înţelesuri
le ascund recoltele în metafizica sării
.
acolo niciun om nu moare destul şi nici nu trăieşte pe zimţii monedelor
ei cred cu tărie în memoria cerului care se hrăneşte cu iertare
.
câte unul mai scapă hatul şi ajunge departe cu haina lui de ţărână
pe care nu i-o poate dezbrăca nimeni şi nimic
are o poziţie specifică de dor ce aminteşte de un străin răstignit cândva
.
se bănuieşte că această populaţie nu poartă niciodată ceas, ori este doar de jucărie
e-o cucernică naţie care irită aurul cu dispreţul său
.
de aici ombilicul planetei atârnă înnodat la ambele capete şi
e ca un măr adamic înfipt în gâtlejul constelaţiilor
.
de aici se spune că va ţâşni un soi de pace nemaiîntâlnită
dar până atunci, acestă ţară
va mai avea o vreme formă de lacrimă căzută foarte de sus

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie, azi!

Septembrie azi, ce ştire sordidă
să-ţi spună la radio că eşti bătrân
că pân la fluture rămâi omidă
şi că de iarbă verde te faci fân

septembrie azi, final, rămâi cu bine
schimbi soare mic pe luna cea mai bio
şi-o ţii pe cer cu gândul că va ţine
de cald uimirii. eşti bătrân! adio!

poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sistemul solar

Soarele în centru,
Inima sistemului solar,
Stea luminoasă,
Teribil de călduroasă...
E un sistem cu
Multe planete şi
Unele comete;
Lumi necunoscute,

Sateliţi naturali
Orbitând planetele lor...
Luminate toate de Soare,
Astrul care oferă căldură cu
Razele sale dătătoare de viaţă.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciună, blană luxoasă...

Minciună, blană luxoasă,
Prietena vinovaţilor, de orice rasă,
Sfidezi orice greşeală, orice pedeapsă,
Tupeistă, înfrunţi dreptatea,
Făcând-o să se umilească,
Ca sărăcimea, la curtea boierească,
Cum, să scapi fără pedeapsă?

Minciună, blană luxoasă,
Zâmbăreaţă şi sfătoasă,
Dar în simţiri zdrenţuroasă,
Cu limba caldă şi mieroasă,
Vulpe de soi, arătoasă,
Alergi din casă în casă,
Prefăcută în un pui de rasă,
Să-ţi impui statutul tău
Înspre tot ce e mai rău,
Cum să scapi fără pedeapsă?

Minciună, esenţă crasă.
Vorbă veche, vorbă falsă,
Ieşi, din viaţa tumultoasă!
Şi te du cât vezi cu ochii,
Fiţi-ar viaţa doar deochi-uri!
Să nu mai struneşti pe nimeni,
Cu promisiuni de bine,
Cât mai ai viaţă în lume,
Cum să scapi fără pedeapsă?
Minciuna blană luxoasă.

Minciună, blană luxoasă...
Te blestem, să mori din faşă,
Să-ţi piară sămânţa grasă.
Otrăveşti lumea frumoasă,
Staţi-ar năravul pe piatră!
Cum stă piatra în drum călcată,
Minciună blană luxoasă.
Cum să scapi fără pedeapsă?
Iederă prea vinovată
Iederă cu faţă falsă,
Minciună, blană luxoasă.

poezie de Valeria Mahok (5 iulie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte din nou acest punct. Acesta-i aici. Acesta-i acasă. Acesta suntem noi. Pe acest punct se află toţi cei pe care-i iubeşti, toţi pe care-i cunoşti, toată lumea despre care ai auzit vreodată, fiecare fiinţă umană care a trăit vreodată... Acest punct este agregatul de bucurie şi suferinţele noastre, pe acest punct există mii de religii încrezătoare, ideologii, doctrine; aici trăieşte fiecare vânător, fiecare erou şi laş, fiecare creator şi distrugător de civilizaţie, fiecare rege şi ţăran, fiecare cuplu de tineri îndrăgostiţi, fiecare mamă şi tată, fiecare copil plin de speranţă, fiecare inventator şi explorator, fiecare profesor de morală, fiecare politician corupt, fiecare "superstar", fiecare "lider suprem", fiecare sfânt şi păcătos, din istoria speciei noastre; toţi aceştia au trăit aici – pe un firicel de praf, aflat în suspensie într-o rază de soare.

Carl Sagan în Cosmos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!