Dacă Dumnezeu ar avea un frigider, fotografia ta ar fi lipită pe uşa lui. Dacă El ar avea un portofel, ar pune fotografia ta în el. El îţi trimite flori în fiecare primăvară şi un răsărit de soare în fiecare dimineaţă. Confruntă-le, prietene! Dumnezeu te iubeşte enorm de mult!

citat din Max Lucado
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş avea puterea

Dacă aş avea puterea
Domnului de sus din cer
Ţi-aş da toată mângâierea
Îngerilor ce nu pier.

Ţi-aş da fericire-n suflet
Că să nu fi trist nicicând
Ţi-aş trimite bucurie
În al tău orşice gând.

Dacă aş avea puterea
Celui care ne-a creat
Ţi-aş pecetlui iubirea
În pieptul tău nemângâiat.

Sărutându-ţi umbra ştearsă
De pe fiecare floare
Ţi-aş îmbrăţişa privirea
Şi-aş face-o nemuritoare.

Dacă aş avea puterea
Dumnezeului din Rai
Ţi-aş da ţie frumuseţea
Florilor din luna Mai.

Venerându-ţi astfel chipul
Te-aş păzi de orice rău
Mi-aş vinde şi nemurirea
Unicului Dumnezeu.

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fotografia soţiei din portofel îmi aminteşte, de fiecare dată, că, în locul ei, ar fi fost o grămadă de bani.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măi om

Dumnezeu este puternic
Şi te pune jos la trântă,
Chiar dacă, măi om nemernic
Bagi fripturi şi vin în burtă

Dumnezeu este-nţelept
Şi-ţi dă replici la toate
Chiar dacă, măi om nedrept
Ai avea un car de carte

Dumnezeu este iubire
Şi te-aşteaptă să-L iubeşti
Chiar dacă, măi hoţ din fire
Doar îl furi şi-l părăseşti.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fotografia în formă de inimă

când m-am privit ultima oară
lipsea ceva din mine
sub cicatricea aceea
rămasă acolo
de ceva vreme
simt furnicături
ultimul război pe care
l-am purtat cu mine însumi
a fost în primăvara în care
mama îşi rătăcise umbra între
malurile Crişului Repede
dacă mă întrebaţi ce căuta acolo
o să vă spun:
îşi căuta pruncii
zi de zi în calendarul lipit
sub fotografia familiei
îşi nota zilele în care poştaşul
uita să-i aducă veşti
în cele din urmă a crezut de cuviinţă
să încuie poarta şi să urce
în primul autobuz ce va o duce
înspre capătul lumii
cu Dumnezeu în gând şi în suflet şi
cu imaginea completă a pruncilor ei
a pornit spre oraş
pe sora mea nu o văzuse
de mai bine de un an
ştia că locuise cândva după
blocurile acelea de netrecut

şi că o va găsi acolo
împreună cu primul ei nepoţel
ajunsă la margine de apă
l-a implorat pe Dumnezeu
"Doamne, ajută-mă să-mi găsesc fata"

şi cum Dumnezeu era ocupat
cu alte treburi cereşti
a lăsat-o singură
să lupte cu necunoscutul
de ajuns n-a mai ajuns să-şi vadă fata
şi nici să mai descuie poarta...

de atunci sub cicatricea rămasă pe suflet
simt furnicături
fotografia de pe peretele scorojit
are forma unei inimi şi
plânge la fiecare răsărit al zorilor
să nu mă întrebaţi
de ce
lăsaţi-mi puţină linişte
doar atât
cât să-l conving pe Dumnezeu că mama
l-a iubit
şi că
mâine ar fi fost ziua ei

poezie de Teodor Dume din Ferestre spre marginea lumii (2019)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă bei în fiecare clipă la fântâna lui Dumnezeu, în final vei avea calcar în Suflet.

aforism de Donato Di Poce din Aforismul în Italia. Antologia Premiului “Torino in Sintesi” (septembrie 2011), traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă te iubeşte...

Dacă te iubeşte, însemni pentru el "acasă",
Dacă te iubeşte, ai asigurate flori proaspete în vaza de pe masă,
Dacă te iubeşte, îţi spune des că eşti frumoasă,
Dacă te iubeşte, se comportă ca un om cu clasă, de viţă aleasă.

Dacă te iubeşte, nu te pripeşte, ci are tact şi răbdare,
Dacă te iubeşte, aduce pe strada ta ale bucuriei raze de soare,
Dacă te iubeşte, devii în forţele proprii încrezătoare,
Dacă te iubeşte, aduce în viaţa ta a purităţii culoare.

Dacă te iubeşte, simţi intens al fidelităţii parfum,
Dacă te iubeşte, eşti fericită aici şi acum,
Dacă te iubeşte, te susţine vizibil pe al carierei drum,
Dacă te iubeşte, îmbracă de bună voie al mariajului costum.

Dacă te iubeşte, ale minciunilor gogoşi nu găteşte şi pretexte nu scormoneşte,
Dacă te iubeşte, mereu adevărul pe tavă îţi serveşte,
Dacă te iubeşte, cu îmbrăţişări lungi te încălzeşte,
Dacă te iubeşte, cu sărutări dulci te împodobeşte.

Dacă te iubeşte, ai strălucire paradisiacă în priviri,
Dacă te iubeşte, de surprizele sale plăcute, ca un copilaş în faţa pomului de Crăciun te miri,
Dacă te iubeşte, al armoniei aer îl respiri,
Dacă te iubeşte, rămâi o femeie sublimă ce pe oameni ca o stea de cinema îi inspiri.

Dacă te iubeşte, mai zâmbitoare decât ieri devii,
Dacă te iubeşte, îţi oferă ale înţelepciunii sclipitoare bogăţii,
Dacă te iubeşte, îţi este recunoscător în fiecare zi,
Dacă te iubeşte, visează la ai voştri minunaţi copii.

Dacă te iubeşte, smulge din inimă buruienile fricii şi presară petale de speranţă,
Dacă te iubeşte, emană în prezenţa ta vigoare şi eleganţă,
Dacă te iubeşte, dă cuvintelor tale mare importanţă,
Dacă te iubeşte, îţi transformă viaţa într-o vacanţă plină de romanţă...

poezie de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţă

În fiecare dimineaţă
mă trezesc a mirare.
În fiecare dimineaţă
fac cunoştinţă cu mine.
În fiecare dimineaţă
cafeaua are zaţ.
În fiecare dimineaţă
îmi verific amintirile.
În fiecare dimineaţă
umbra este mai grea

poezie de Vasile Ghinea din Lutul unui pumn de vise (2009)
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ...

Dacă aş sădi un copac în grădina ta
Oare ai culege fructul oprit din el ca să avem raiul nostru?
Dacă ţi-aş pune un apus să-l pictezi în ochii mei
Ai răsări în fiecare dimineaţă pentru mine?
Dacă aş alege cea mai frumoasă primăvară din viaţa mea
Ai pune toate florile ei în braţele tale, dar de la mine?
Dacă aş culege o toamnă din sufletul meu şi ţi-aş dărui-o
Ai culege fructele iubirii cu mine din ea?
Dacă m-aş face altar pentru tine
Ma-i lua de mână ca să mergem împreună până la începutul sfârşitului?
Dacă...

poezie de Viorel Muha (septembrie 2017)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fotografia. Fotografia, icoana timpului...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă femeia ar fi bună, Dumnezeu ar avea una. Dacă ar fi de încredere, dracul n-ar avea coarne.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de portocal

Bunicul era cu poveştile
mă iubea, chiar dacă nu mi-a vorbit niciodată
se uita din fotografia veche la mine
avea la ureche flori de portocal
şi o bunică încolăcită-n scaun.

Într-o noapte mi-a atins aripa dreaptă
mi-a sărutat liniştea din gene
cu pulbere de triluri mi-a povestit viaţa şi moartea
în cameră se împleteau luminile din stradă
bunicul era om bun şi camera adia toată în miros de portocali.

poezie de Laura Soltuzu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă adevărul ar avea umbră, i-am spune Om. Dacă ar avea urmă, i-am spune călătorie. Dacă ar avea aripi, i-am spune speranţă. Dacă l-am şti dinainte, i-am spune destin. Dacă l-am uita, i-am spune moarte. Dacă ar fi revelaţie, i-am spune Dumnezeu.

aforism de Ionuţ Caragea din Întreita suferinţă (2011)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

dacă aş fi un om curajos
ţi-aş mărturisi că te visez
aproape în fiecare noapte
dacă aş fi un dandy
ţi-aş trimite prin curier
un buchet de flori
dacă aş fi respectabil
ţi-aş spune că e prea devreme
dacă n-aş avea inimă
ţi-aş da de înţeles că e prea târziu
dar sunt un poet uşor nevrotic
şi de-a pururi sărac
drept pentru care
am scrijelit acest poem
pe scoarţa unui copac
dintr-o pădure despre care
tu nici măcar nu ştii
că există

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar dacă...

Dacă ai uitat ca să zâmbeşti,
Adu-ţi aminte că trăieşti!
Bucură-te enorm de prezent,
Trăieşte din plin fiecare moment!

Dacă ai uitat ca să iubeşti,
Adu-ţi aminte cine eşti!
Cum viaţa încă te iubeşte,
Aşa şi tu te îndrăgosteşte!

Dacă ai uitat ca să trăieşti,
Adu-ţi aminte să zâmbeşti!
Căci bucuria de a trăi,
Trebuie simţită în fiecare zi!

Dacă simţi că nu mai poţi,
Gândeşte-te acum la toţi,
La cei care nu mai sunt,
Şi ar mai fi vrut pe pământ!

poezie de Ovidiu Kerekes (30 martie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

O îmbrăcăminte foarte specială

Mama deja nu mai este,
mama a plecat într-un nor alb, cu un porumbel alb.

Ultima zi înainte de a se duce
s-a trezit fără durerea pe care o avea în fiecare dimineaţă,
în ziua aceea nu a mai plâns,
ne-am jucat şi am râs împreună toată dimineaţa.

Mama a plecat acum treisprezece ani,
dar eu mereu o aştept,
pentru că ea vine în fiecare noapte,
se apucă să tricoteze şi vorbeşte cu mine despre tata şi depre cer,
ca atunci când nu plângea de durere.

Mama mi-a spus că deja nu mai plânge,
dar este o minciună, eu îmi fac totdeauna somnul
şi ea plânge înainte de a pleca din nou,
să nu-i spuneţi ce v-am povestit.

Iar eu plâng când ea pleacă,
pentru că nu o mai văd în salon,
deja nu mai citeşte biblia
pentru că vorbeşte cu Dumnezeu, mereu îmi vorbeşte de Dumnezeu.

Eu încă nu pot să merg la Dumnezeu,
Mă rog în fiecare seară,
dar mama spune că trebuie să aştept ca el să mă cheme,
că atunci când va termina de tricotat o îmbrăcăminte specială, trebuie să o facă
Dumnezeu o va trimite după mine
şi vom merge împreună pentru a ne juca din nou,
şi asta va fi pentru totdeauna.

poezie de Josue Trejos Campos din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă primăvara ar putea alege să fie om femeie ar fi

parfumul ei îmbătător nu ar avea nimic de suferit
toate cuiburile îmi amintesc asta
fiecare fluture ameţit de chemarea florilor
albinele care-şi scutură iarna de pe aripioare
chiar şi poiana de sub jocul mieilor
locul în care trona imperial omul de zăpadă
ultima întâlnire dintre fulgi înainte de a se transforma în rouă
ţipătul insinuant al piţigoiului şi mugurii cătinei
delicatele buburuze în căutarea lor ideatică atribuită de copilul din mine
şi florile de cireş
inima mea care respiră prin zarzării de "La Medeleni"
poarta sărutului prin care zăresc masa tăcerii ca pe o cină de taină
toate aceste banale manifestări de primăvară sunt în fapt minuni
fiecare petală care se scutură dezvăluind promisul fruct
îngerii care desfac albul norilor de albastru
prin succesive întremări de-o clipă
sufletul bănuit dincolo de fiecare trup ţărână

frumuseţea acestui anotimp asemuit cu renaşterea
nu ar avea nimic de pierdut în chip de afrodită
muzica câmpului înflorit
momentul în care raiul nu-mi mai pare o poveste
poate de aceea trăiesc fiecare topire a zăpezilor sub zodia ghiocelului
cu speranţa unui carnaval al naturii
până şi dumnezeu e însărcinat de primăvară
printre flori se naşte isus prin fiecare gâză
prin fiecare zâmbet de copil

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile ţin la fotografia lor. Ceea ce pentru bărbaţi e iscălitura, pentru femei e fotografia. Natural, cea din tinereţe.

citat din Vasile Băncilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fotografia autorului cu degetul pus pe tâmplă denotă, nu că acesta ar fi genial, ci că ar avea ceva la cap.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reacţie defensivă

Mă tem de fiecare gând în care
m- aş putea pierde dacă
nu l- aş avea pe Dumnezeu alături
şi totuşi mă întreb
când o să ajung oare
ca să vâslesc
prin sângele apusului?...

poezie de Teodor Dume (4 septembrie 2021)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ilustraţii cu noi

Fotografii
cu dimineaţa aceea
ca o bucurie feciorelnică -
obrazul meu cald
lângă buzele tale.

Strada nu avea
nicio adresă.
O cunoşteam după
umbrele noastre,
sunetul clipei
sfinţindu -le.

Ne apropiam tot mai mult
de zăpezi,
tu... trecându-ţi în revistă
aparatul foto,
eu -intuindu-ţi imaginea,

ştiam că se vor transforma
în lacrimi
căci a venit vara.

Dai de fotografia mea
şi începi să arzi.

Din palmele mele
un îndelung bine
cu efect de nard evanghelic
îmbălmăsându-te-n fiecare
atingere.

poezie de Mirela Duma
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!