Omul are cu siguranţă suflet, dar felul cum i se permite să fie închis într-un corp nu mi-l pot imagina. Ştiu numai că dacă al meu iese în afară, mă voi încăiera niţel înainte să îl las să intre din nou în trupul altcuiva.

citat celebru din Byron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un suflet nefericit generează un corp bolnav. Dar un suflet liniştit, fericit şi relaxat locuieşte într-un corp multă vreme şi destul de bine chiar dacă abuzează de ceva care în mod normal ar trebui să îi mai scurteze din ani.

Oreste Teodorescu în revista "Tango" (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decât să fii un suflet într-un corp, mai bine transformă-te într-un corp aflat într-un suflet!

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful unui afacerist

Sub strat de iarbă şi de lut
Se află numai trupul său,
Că suflet, omul ăsta, zău,
Nici înainte n-a avut!

epitaf epigramatic de Robert Burns din Râsul lumii la români (2010), traducere de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, oamenii, nu putem vorbi sufletelor, ci numai raţiunii, omului din afară, omului trecător, muritorului, urechilor. Dar omul are două urechi, ce intră pe una, iese pe cealaltă. Numai EL, Spiritul Infinit şi perfect poate vorbi sufletului. De aceea ce intens ar trebui să ne rugăm pentru fiecare suflet, să nu rămână cu ce-i vorbim noi urechilor şi raţiunii, ci să-i vorbească Dumnezeu.

Daniel Ştefan în Importanţa rugăciunii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu poate vedea ce-i închis într-un suflet. Păcat! Nimeni nu poate afla ce-i închis într-un suflet trist.

Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust (1931)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ai face?

Ce-ai face de-ar fi, ca-ntr-o seară,
Venită uşor, din tenebre,
Să-ţi bată iubirea la uşă
Şi-n vorbe şoptite să-ntrebe:

Ţi-e goală a inimii casă,
Îţi plânge în suflet vreo teamă,
Aş vrea doar să ştiu: dece oare,
Ceva, dinspre tine, mă cheamă?

Ce-ai face atunci? I-ai deschide
Larg uşa, să intre la tine,
Sau după tăceri te-ai ascunde,
În gropi de dureri şi suspine?

-I-aş spune, mirat că-i afară,
Să intre şi să se-ncălzească,
Afară, din nou să mai plece,
Nicicând să nu mai îndrăznească.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti...

Eşti ca un gălbenuş de floare-n tei,
Eşti ca un puf de-un pui de-o zi...
Nu mă mai ştiu pe mine de-unde-oi fi
Doar când te văd, cum gândul de mi-l ei.

Eşti ca o ciută tremurând pe glezne fine,
Eşti roza-n vânt de-o lume de petale...
Nu mă mai ştiu, somn n-am, îţi dorm în poale
Doar când cosiţe-ţi simt, mă mor de TU, de bine.

Eşti ca un copoţel ce-şi cântă pasul lin,
Eşti o priere de genunchi în inul rochii...
Nu mă mai ştiu de-s orb, de nu-ţi văd ochii
Doar când te-adulmec şi te-aş bea de amor-venin.

Eşti ca dulceaţa de salcâm cursă din spini,
Eşti ca un zbor în corp de libelulă...
Nu mă mai ştiu, de mine, îs o patrulă
Doar să-ţi fac pază, nori de-azur senini.

Eşti ca un înger cu căpşor de bucle,
Eşti ca o stea din mii de diamante...
Nu mă mai ştiu, n-am har de Byron, Dante,
Dar gând şi trup îţi dau... pân' n-or să mai răsufle!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă artistul de operă nu este şi actor, e fals. Aşa devine opera falsă. Publicul n-o gustă, dacă omul vine la rampă numai ca să-şi lanseze vocalizele. Totul trebuie să fie la îndemâna oamenilor. Altfel rămâne undeva într-un colţ, ca o gogoaşă de mătase, din care nu mai iese niciodată rodul.

citat clasic din Stela Popescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Marko Bela, înainte ca UDMR să intre în Alianţa DA

Vom mai da un pic din clanţă,
Dar intrăm în Alianţă,
Numai că atuncea, minchen,
Nu-i vom zice DA, ci IGHEN!

epigramă de Constantin Voinescu (2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am închis...

Mi-am închis...

sufletul în trup
să nu mai zboare.

I-am lăsat ochii
drept fereastră
să ciugulească
firimiturile
de dorul

de afară,

să-l preţuiască atunci
când trupul
obosit de acest

dute-vino

al gândului
spre tine,

îl va elibera.

poezie de Marius Iulian Zinca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi fie ruşine de tine, dacă ai ajuns un suflet obosit, într-un corp încă plin de vigoare.

citat clasic din Marc Aureliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Tu ai plecat, eu nu ştiu să te chem
Suflet făcut ghem
Sentiment dus la extrem
L-am închis într-un poem.

poezie de Andreea Galbîn
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu...

între umbre şi suflet e un singur cuvânt
femeie, trandafir sălbatic pe potecile dorului
floare ascunsă în parfumul luminii
trupul tău,
apropiat de gândul dintâi
în lacrima pură a sufletului
de ce, nu ştiu...
de ce te chem mereu
de ce azi zările-s pustii
de ce amurgurile-s vii
de ce-au plecat cocorii
nu ştiu...
de ce în fiecare zi
eu mor de dor, de aprig dor, ameţitor
nu ştiu...
ştiu, ştiu, că ochii tăi sunt ochii mei
iar trupul meu este al tău

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de pahar

Sunt destui oameni, ştiu asta bine, frate,
Care cred cu tărie, nu doar dau din gură,
Că tristeţea şi-ngrijorarea pot fi-necate
Atunci când dai pe gât câteva duşti de băutură.

Tu, omule, întreabă aceşti entuziaşti,
Nu eşti mai aproape de adevărul divin
Când, dorind într-un suflet tânăr să renaşti,
Îţi umpli trupul cu parfumatul vin?

După cum se ştie, fiecare cerşetor e un baron
Când are burta plină şi-a sorbit licoarea minunată,
Îşi imaginează că banca pe care stă e tron,
Iar lumea i se prosternează la picioare, biată gloată.

Lordul Byron a descris, fin şi cu inteligenţă,
Remarcabilul, beneficul efect calmant
Al lichiorului îmbibat din abundenţă
De-un suflet lovit de soartă, naufragiat.

Pe scurt, dacă trupul tău sau mintea ta,
Sufleţelul tău sau punga ta dau de necaz,
Nu trebuie decât să te îmbeţi şi vei afla
Imediat completa alinare în acel extaz.

Cât despre mine, urmez întocmai acest soi
De tratament şi de la el n-am de gând a mă abate,
De-aceea nu pot scrie o poezie pentru voi,
Prin urmare, găsiţi pe-altcineva care poate.

poezie de J.K. Stephen, 1859-1892, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e că de mâine te hotărăşti să gândeşti pozitiv şi, chiar dacă-ţi cade un pietroi în cap, ai să faci un gest de înţelegere empatică a fenomenului, înainte să ajungi la Floreasca. Acesta e un răspuns care vine din Occident. Avem şi un echivalent din Orient, şi anume «detaşează-te!». Nu lua în seamă ceea ce te poate tulbura, lasă-te purtat, lasă-te dus! Dacă în primul caz ni se spunea să devenim plante, aici ni se cere să ne facem nori. Aceasta e învăţătura unui iniţiat cu mulţi adepţi în toată lumea - îl cheamă Osho. Când e bine? Când nu simţi că ai corp. Când simţi că ai corp, eşti bolnav. Comportaţi-vă în aşa fel încât să nu simţiţi că existaţi. Ei bine, avem tot felul de bulboane în organism, tot felul de ispite, de agitaţiuni mentale... Nu poţi să spui «de mâine încolo mă fac nor».

citat din Andrei Pleşu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Siempre: Dincolo de înainte este tot înainte! E suficient să priviţi o clipă înapoi şi acesta devine înainte... Cerul e plin de sfere albastre care nu ştiu altceva decât să meargă înainte! Demnitatea planetelor! Dumnezeu controlează autoritar situaţia! Îi permite totuşi Diavolului să ne joace anumite feste. (Tare.) Dar dreptul de a visa e garantat de constituţia solară!

replică din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste sentimentală

Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stăteam la o margine-a orei,
tu - la cealaltă,
ca două toarte de amforă.
Numai cuvintele zburau intre noi,
înainte şi înapoi.
Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
şi deodată,
îmi lăsam un genunchi,
iar cotul mi-înfigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinată
de căderea vreunui cuvânt,
ca pe sub laba unui leu alergând.
Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
înainte şi înapoi,
şi cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, într-un vârtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.

poezie celebră de Nichita Stănescu din O viziune a sentimentelor (1964)
Adăugat de Roxxy306
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andrada se ridică grăbită de pe canapea şi părăseşte foişorul. În acel moment sesizează prezenţa lui Marck în apropierea ei, chiar dacă nu-l vede. Tânărul este omul ei de încredere, este asistentul ei, garda de corp, o însoţea pretutindeni încă din copilărie. Marck este mai mare cu şapte ani decât ea, este un bărbat înalt, blond cu ochi albaştri, cu părul tuns scurt, are un corp atletic. Este ca o maşinărie de luptă, lângă el se simte în siguranţă. Bărbatul îşi face apariţia, parcă răsărise din pământ. O însoţeşte tăcut.

Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu cred că România este într-un pericol direct, nu cred că Rusia îşi poate permite să intre la Iaşi sau la Galaţi.

Norman Manea în interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste sentimentală

Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stăteam la o margine-a orei,
tu - la cealaltă,
ca două toarte de amforă.
Numai cuvintele zburau între noi,
înainte şi înapoi.
Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
şi deodată,
îmi lăsam un genunchi,
iar cotul mi-l înfigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinată
de căderea vreunui cuvânt,
ca pe sub laba unui leu alergând.
Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
înainte şi înapoi,
şi cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, într-un vârtej aproape văzut,
structura materiei de la-nceput.

poezie celebră de Nichita Stănescu din O viziune a sentimentelor (1964)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!