Galateea

Forma Ta o sculptez cu dalta gândului,
Cu pasiune îţi pătrund conturul
Dragostea netezeşte orice asperitate
Reflexiile luminii acordează culorile

Şi cu palmele doar mărunţesc
Grăunţele de aur din piatra mea.
Devii măsura viselor mele

Eu nu te creez – tu mereu ai fost
Ideie de frumos – creaţie a binelui.
Veşnică Monadă. Tu ai trezit
Pygmalion-ul adormit din mine.

poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţe fragilă

S-au ofilit demult florile pe care mi le-ai dăruit
N-ai ştiut să opreşti fericirea în palmele tale.
Frumuseţea lor a fost prea fragilă pentru mine.
Am pierdut petalele.

Numai tabloul mereu înfloreşte pe pânza inimii mele.
Cupa palmelor tale, mereu plină
Şi trandafirii însetaţi.

poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fâşii de cuvinte

Destram cuvintele precum pânza în fâşii
În litere singulare durerea nu pătrunde
Poate se va forma un vers – bandaj pe rana inimii

poezie de Zofia Walas din Z zywicy slow, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără partituri

În versurile mele nu găseşti flori de magnolie,
Safire, turcoaze ale cerului.

Florile le vreau în grădină,
Giuvaerele în casete,
Iar cerul?

Cerul poate fi trasat doar de aripă
În zbor înalt.

Pasărea cântă fără partituri.

poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banchiză ancorată

Corpul meu, cu gheaţă transparentă
La rece îmi apără existenţa,
Mă tem de soare, ca Icar pe vremuri,
Căldura mă topeşte şi mă preface-n apă.

Cu restul corpului meu mă arunc
În apa rece, ce din mine provine
Dar nu mă scufund, fiind doar banchiză
Şi nu curg, ci rămân la mal.

poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsări fără nume

Torenţii de ploaie
Au şters din fereastră urmele privirii tale.

Prin geamuri ude privesc gândurile mele absente
Şi zboară ca nişte păsări fără nume.

poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stigmatele timpului

Nu mă cunoşti
Îmi ştii numai stigmatele

Eu sunt cel ce mişcă şi opreşte ceasurile
Nu trebuie să mă grăbesc – nu ştiu ce-i sfârşitul
În neant prefac orice materie

Dar cine oare mi-a dat începutul
Şi te-a pus pe tine în drumul meu

poezie de Zofia Walas din Z zywicy slow, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea este atât de sigură de victoria ei, încât ne oferă avantaj o viaţă întreagă! Ea netezeşte orice asperitate, stinge pasiunile, coboară până şi regii pe pământ. În faţa morţii toţi înţelegem cât de puţin contăm, cât de puţin implacabil ne apropiem fiecare şi împreună de acelaşi deznodământ.

Georgeta Nedelcu în Exmatriculat din viaţă (10 octombrie 2008)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou

Arta cea mai înaltă se întoarce totdeauna la fragilitatea condiţiei umane.
Francis Bacon

Nu pot vorbi de durere, Doamne,
Nu se aude geamătul din gura deschisă
Strigătul mut – împietrit în cuvânt
În pânza lui Bacon – a disperării mele.

Ţie îţi vorbesc prin tăcere, Doamne,
Cu surda culoare din abisul vopselei.
Jale sau tristeţe, durere sau dârzenie?
Oare are însemnătate fondul disperării?

Te strig prin tăcere, Doamne.
Cuvintele au luat forma penelului.
Oare Tu îmi înţelegi durerea, Doamne?
Oare ea înseamnă ceva? Înseamnă ceva?

poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eleşteu

Nu mă plânge, salcio,
Că mai tare va umple zăvoiul a ta jale.

Oglinda apei, ce reproduce fidel chipul tău,
Nu va putea susţine preaplinul lacrimilor Tale.

poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uimire

Nenumărate sunt operele Tale, Doamne
Mă simt salvată de câte ori le privesc
Şi tac în faţa măreţiei acestora
Dar nu-mi pierd credinţa în cuvinte

poezie de Zofia Walas din Z zywicy slow (2015), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea puţin

"Pentru cei ce da e da – nu e nu
Fără lumina – umbrei..."
C. K. Norwid

Nu Te cuprind în cuvânt,
Deci nu caut cuvântul.

Iar lanţul frazelor e distrus
Se sparg zalele.

"Da" şi "nu" se ating
Şi înseamnă la fel.

Cum să alcătuieşti, să legi, să spui?
Doar "iubesc" e totuşi prea puţin.

poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eros şi Thanatos

Există o anumită lumină în tablourile lui El Greco
În aerul saturat, cel mai frecvent înainte de furtună,

În focul care nu arde,
În flacăra care se stinge brusc
Ca viaţa sau dragostea.

Eros şi Thanatos sunt aproape aceiaşi,
Pentru că nimic nu se schimbă, poate numai lumina,
Când în ochii tăi îşi pierde strălucirea nereflectată.

poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceremonia rugii din spatele gândului

E târziu în timpul meu
trupul obosit de bolovanul gândului
se ascute sub desaga tainelor
ascunse de ochii lumii
Nu cutez să deschid ochii în vis
de frică să nu-mi iasă la iveală
bântuirile bolnave din mine
sunt împrăştiată şi le adâncesc în vis
Lăsam în urma mea doar nesiguranţa clipei
profitând de decorul din gând
fericire nu era aşa că nu aveam ce specula
iar pornirile mele lăuntrice erau cameleon
Mă oglindeam în pasiuni imaginate
şi regizam piese întregi de teatru
apoi priveam singură imaginea
reflectată în aer liber
Uneori credeam că pot abandona
pornirile astea goale fără raţiune
dar nu puteam
Aşteptam ziua în care voi cunoaşte fiinţa
şi nu aventurile imaginate
mă prăbuşeam în stratul adânc al absenţei..
Îmi ruinasem interiorul umblând
în căutarea unei căi să pot ieşi din ceaţa
densă a ficţiunilor din gândurile mele
regretam multe şi cu toate astea
o luam mereu de la capăt
Greutatea asta a nestatorniciei
mă apăsa ca piatra unei mori
o rugam în gând să plece
apoi o chemam căci nu mai aveam ce plânge
Îl iubeam ca pe un bărbat adormit
şi-mi înşelam fiecare clipă cu ceea ce îi cerşeam lui în gând deşi
nepăsarea şi indiferenţa lui erau justificate
nu ne ştiam dar existam pe undeva
Era atât de mult în secundele acelea
dar nimic când deschideam ochii
doar rugi dincolo de gânduri
clepsidra cernea fără milă
iar timpul îmi număra trăirile netraite
Sorbeam totul în mine ca o sugativă
strălucirile necunoscute se risipeau în clipele luminii
efectul ruina mai mult în mine
mi-am luat inima în dinţi şi am deschis ochii bine
Iar el... era destinul
era al meu, calm, cu braţele întinse
era răspunsul la o rugă
care-a străpuns ruina.

poezie de Mihaela Huţanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflete îndepărtate

Dacă îţi va fi vreodată dor de mine
Coboară în inima ta uşor,
Şi ai să vezi cum plânge după mine
Sătulă îi este să îi mai fie dor.

Să asculţi atunci şoaptele vântului
Cum îţi aduc spre tine dorul meu,
Cu durere pe aripile gândului
Cum te-am chemat spre mine tot mereu.

Şi de-am rămas în suflet amintire
Măcar mă vei povesti frumos,
Ce îi vei spune inimi de mine
Eu ştiu că dragoste mi-ai fost.

Azi de-am rămas doar doi străini
Păcat că n-am ştiut să ne vorbim,
Şi am presărat în suflet numai spini
Şi am ajuns doar amintiri să fim

poezie de Georgescu Elena
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scoica

Scrii cu degetul pe nisip cuvinte vechi, demodate.
Vântul spulberă greşelile – tristul tablou al expresiilor.

Scoţi apă cu o scoică, pentru că doreşti să goleşti marea.
Vântul, mereu împotriva ta – cad picături sărate.

Elementele se luptă alături: apa, aerul, focul.
Pământul pe toate le susţine.

Scoica arde la soare.

poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise domesticite

Mi-am domesticit visele.
Deja mănâncă din palma mea
Dar, de fapt, beau roua
Înainte de a cădea din nori.

Nu te ridica
Nu-mi speria visele.

poezie de Zofia Walas din Diamenty czasu (2009), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori

Mă îmbrac mereu în
culoarea toamnei
şi, culmea, mă prefac, tot mereu,
că iubesc primăvara.

Nu ştiu de ce simt
că trăiesc un timp
străin şi încerc zadarnic
să-l schimb pe sentimente,
pe frunze moarte
sau pe mîngîieri
uitate...

Culorile mă atrag, viclene,
şi tot ele mi se oferă,
gratuite,
în cuvinte,
în şoapte,
în abecedare ale uitării...

Mă pierd în definiţii
şi în dicţionare,
mă traduc pe ascuns
în fiecare pas pe care-l fac
spre tine
şi te descopăr:
subtil,
tainic,
superior.

Culorile se ascund printre
cuvintele mele
şi mă redau luminii;
aştept înserarea şi anotimpul
nemuririi!

poezie de Adriana Butnariu
Adăugat de Eliana Doru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orbecăind

Te-am zărit în vagonul trenului care tocmai pleca
Prea târziu ca să luăm totul de la capăt.

Pe peronul pustiu a fulgerat lumina
Apoi s-a stins.
Am căutat ieşirea orbecăind.

poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru toate, Doamne, vreau să-Ţi mulţumesc

Pentru toate, Doamne, vreau să-Ţi mulţumesc
Căci port în mine, chipul Tău frumos
Pentru că pe pământul Tău, Isus, trăiesc
Şi în ochii Tăi sunt, Doamne, preţios.

Îţi mulţumesc căci m-ai păzit în viaţă
Tu ai fost cu mine la bine şi la rău
Mă strângi cu gingăşie în orice dimineaţă
În braţul Tău Preasfânt de Dumnezeu.

Mi-ai fost alin în clipele durerii
Prieten credincios la vremea de necaz
M-ai mângâiat Isuse în ceasul încercării
Şi lacrima cu drag mi-ai şters de pe obraz.

Îţi mulţumesc că ai fost mereu cu mine
Speranţă, Doamne, îmi eşti pe al vieţii drum
Ne-ai binecuvântat să avem pe masă pâine
Şi eşti aşa de răbdător cu noi, milos şi bun.

Îţi simt prezenţa Ta, Isus, la orice pas
Tu mă ocroteşti cu mâna-Ţi iubitoare
De Golgota şi visul veşniciei sunt atras
De chipul Tău frumos, de a Ta splendoare.

Tu eşti în orice loc, în foşnetul naturii
În roua dimineţii şi în sunet de cântări
Îţi mulţumesc, Isus, de dragostea Iubirii
De anii dăruiţi cu binecuvântări.

poezie de Mihail Cebotarev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu creez poezie, mă creez pe mine însămi; pentru mine poemele sunt o cale croită în viaţa mea.

citat din Edith Sodergran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!