Cu oratoriul "Creaţiunea", Haydn păşea conştient într-o etapă pe care o simţea finală şi căreia, de aceea, voia să-i dea aureola unei încheieri magnifice.

George Bălan în O istorie a muzicii Europene (1975)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul Haydn, părintele acelor simfonii germane pe care tu le urăşti aşa de tare, Haydn, la vârsta de 68 de ani, puse capăt sutimilor sale de compoziţiuni muzicale, prin oratoriul numit Cele patru timpuri ale anului, die Jahreszeiten în care, recapitulând toate amintirile vieţii sale, simplă şi simţitoare, bătrânul maestro cântă pe rând, cu instrumente şi cu glasuri omeneşti, toate bunurile şi toate plăcerile de peste an. Când ajunse la timpul toamnei, unchiaşul obosit nu se sfii a îmbuca bărbăteşte trâmbiţa vânătorească, şi tot ştiu încă să mlădieze, prin simpatica şi naiva dulceaţă a geniului său, stilul muzical cam pipernicit şi cam înţoponat al secolului din urmă, stil pe care l-au denumit, în ţările occidentale, cu porecla comică de stilul perucilor, Zopfenstil, şi care la noi s-ar zice: de când cu nemţii cu coadă.

Alexandru Odobescu în Pseudo-Kynegetikos, VI (1874)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Experienţa autentică e aceea în urma căreia omul devine conştient de propriile-i limite.

citat din Hans Georg Gadamner
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei studente, la examen, căreia decanul a încercat să-i pună o pilă

O ascult şi mă-ngrozesc,
Îi dau 2 şi îi rostesc:
Spune-i scumpului tău văr
Că nu ai nimic sub păr!...

pamflet de George Budoi din Învăţământul, profesorii, studenţii şi elevii în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi (15 iulie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânt. Asupra unui sfânt aureola sare ca o flacără asupra unei materii inflamabile. Şi aureola îl consumă.

aforism celebru de Lucian Blaga din Elanul insulei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, aşa cum Eva s-a născut din coasta lui Adam, o femeie se năştea, în timp ce dormeam, dintr-o poziţie greşită a coapsei mele. Alcătuită din plăcerea pe care eram pe punctul să o gust, îmi închipuiam că ea era cea care mi-o oferea. Trupul meu, ce simţea în al ei propria-mi căldură, voia să se unească cu el, şi mă trezeam. Ceilalţi oameni îmi apăreau ca foarte îndepărtaţi, pe lângă această femeie pe care o părăsisem abia cu câteva clipe în urmă; obrazul îmi era cald încă de sărutarea-i, trupul meu simţea încă greutatea trupului ei. Dacă, aşa cum se întâmpla uneori, avea trăsăturile unei femei pe care o cunoscusem în viaţă, trebuia să mă dăruiesc pe de-a-ntregul acestui scop: să o regăsesc, ca aceia care pleacă în călătorie pentru a vedea cu ochii lor o cetate dorită şi îşi închipuie că poţi gusta într-o realitate farmecul visului.

Marcel Proust în În căutarea timpului pierdut
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

milă

Mila este o mişcare de simpatie prin care ea ne face să depăşim propriul nostru eu; în loc de a mări suferinţa, ea o împarte, cu alte cuvinte, în două şi contribuie la promovarea unei duble satisfacţii: aceea pe care eul nostru, într-un mod general, o încearcă prin faptul largii sale participări la stările psihice ale altuia şi aceea pe care o încearcă altul pentru că vede în mila căreia el îi este obiect, manifestarea unei sincere iubiri şi a unei profunde participări.

definiţie de M. Scheler
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei tupeiste căreia i-am spus c-aş putea să-i fiu tată

Îmi zise juna într-o zi,
Precum a îndemnat-o flerul:
- Tu tată nu puteai a-mi fi,
Nici mama n-a aflat misterul!

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motivaţia individuală este maximă atunci când subordonatul este conştient de propria sa conştienţă şi lucrează în cadrul unei structuri care îl solicită şi îi pune în valoare abilităţile De aceea este necesară elaborarea unei strategii în domeniul motivaţiei personalului.

Ioana Omer în Psihologia muncii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era un leu

cu dinţii de lapte care se uita
la cerul dubios de senin
într-o dimineaţă de octombrie
tremura ca o frunză moartă
simţea săgeţi în adâncul sufletului
nici banca centrală nu-l mai putea
întări sau să-i dea aripi. cu dinţii lui
ar muşca mâinile care-l hrăneau
cu lapte cum scrie la cartea lor
fără carne artificială simţea
nevoia de a sfâşia ceva viu
şi-a făcut culcuş în fiecare bancă
dar nu reuşea să crească

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia e ca aureola unei stele. Creşte, când e privită prin prisma unei lacrimi.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian păşea gânditor spre nava construită de el împreună cu cei doi colegi şi prieteni ai săi, cu privirea pierdută în gol, spre nicăieri, fără a vedea nimic în jur. Mergea însă spre nava aceea gândită de el, cea care îi va duce într-o misiune al cărei comandant va fi chiar el...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex privi şi el spre "Ucigaşă", tăcut şi îngândurat. Simţea că nu-şi găseşte cuvintele potrivite, prin intermediul cărora să-şi exprime recunoştinţa faţă de această fiinţă, o domnişoară body-guard, o tipă care ştia să-şi facă meseria, căreia el îi era foarte dator, însă tăcu, nu-i zise nimic. O privi însă cu admiraţie, altfel decât până atunci; nu mai era tipa de care dorea să scape cu orice preţ, doar din cauză că se temea de reacţia colegilor săi, sau din cauză că nu dorea să se râdă de el, pe motiv că ar avea nevoie de protecţia unei fete; acum ar fi răspuns oricui, fără a mai sta mult pe gânduri, că da, avea nevoie de protecţia unei tipe ca ea şi că se simţea onorat de faptul că tocmai ea îi asigura lui protecţie, iar într-un fel avea dreptate. Chiar se putea mândri cu acest amănunt, pentru că "Ucigaşa" nu accepta cu uşurinţă să asi-gure protecţie unei anumite persoane; pe Alex însă îl acceptase destul de repede, dar el nu cunoştea acest lucru.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram urât şi demn de dispreţ – o ştiu, o ştiam şi atunci – dar sub urâţenia şi mizeria aceea se ascundea un suflet care voia să ştie, sa cunoască adevărul, să se îmbete de lumină, iar sub pălăria aceea unsuroasă şi în capul ciufulit se afla un creier care voia să înţeleagă orice idee şi, mai presus de orice, să raţioneze şi să viseze, o minte care începea să observe ceea ce alţii nu văd şi se hrănea dintr-un loc în care cei mulţi nu găsesc decât gol şi pustiu. De ce nu m-a înţeles nimeni, de ce nu mi s-a dat ce mi se cuvenea de drept?

Giovanni Papini în Un om sfârşit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi, el i-a spus ceva ce ea nu reuşea să-şi imagineze: i-a spus că persoanele cu picior amputat simt durerea piciorului care le lipseşte. Aşa se simţea ea acum fără el, îl simţea că lipseşte, o durea lipsa lui.

citat celebru din romanul Dragostea în vremea holerei de Gabriel Garcia Marquez (1985)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

E uşor de zis: nu trebuie să-i urăşti pe oamenii răi, ci dimpotrivă, să-i compătimeşti şi să-i iubeşti. Aşa este. Dar pentru a face sincer acest lucru, există numai o singură cale: a-L vedea, a-L simţi şi a-L iubi în ei pe acel Dumnezeu care se află şi în tine şi în ei. Pentru a fi in stare de asta, trebuie să devii conştient că Dumnezeu e în tine şi să-L iubeşti. Şi de aceea totul, totul depinde de asta.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu m-au interesat niciodată detaliile picante - că Eminescu s-a îmbolnăvit de sifilis, ori că Baudelaire s-a drogat. În schimb, m-a atras un anumit obicei al lui Kant: deşi lucra într-o singurătate deplină, refuza să mănânce singur la prânz. Când gazda îi punea mâncarea pe masă la ora unu - punctual, ca la nemţi - el nu se aşeza, dacă nu i se aducea şi un companion. Voia să stea de vorbă. De ce? Pentru că aceea era pauza lui şi simţea nevoia să comunice. Într-adevăr, comunicarea este inversul singurătăţii. Vorbind, povestind, omul îţi iese mai uşor din pielea lui. Toţi trebuie să ne deprindem să comunicăm, începând cu familia.

Aurel Romila în Formula AS, interviu (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pleca la drum, fără să fii conştient de paşii pe care îi faci. Nu păşi, fără să fii conştient de faptul că păşeşti. Exişti. Eşti întruchiparea Universului, într-o formă umană.

citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voia să o împingă la o parte pe mama ei, voia ca aceasta să stea dreaptă şi să-i privească pe bărbaţi plină de curaj, să nu mai tremure de frică, să-şi împiedice inima să bată în felul acela, ca a unui animal înspăimântat. Voia ca mama ei să fie curajoasă.

citat din romanul Se numea Sarah, Paris, Iulie 1942 de Tatiana de Rosnay
Adăugat de S
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mari compozitori ai lumii s-au născut în zona de influenţă a berii, nu a vinului: Beethoven, Mozart, Haydn, Händel, Bach, Schubert, Wagner... Marii compozitori germani care L-au cântat pe Isus înseamnă pentru Creştinism la fel de mult ca autorii celor 4 Evanghelii: Bach, Händel, Haydn şi Beethoven.

Corneliu Vadim Tudor în Ziarul Tricolorul, nr. 2425 (26 martie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un imbold extraordinar pentru dezvoltarea lui Haydn a constituit-o întâlnirea cu Mozart în 1781, când acesta avea douăzeci şi cinci de ani. Încă din primul moment, cele două genii s-au admirat reciproc. Nu numai că Mozart i-a dedicat marele set de şase cvartete pentru coarde lui Haydn, dar a sărit în apărarea lui, cu vorba şi cu fapta. Astfel, atunci când Leopold Kozeluch, un pianist care activa la Viena, a zâmbit dispreţuitor la un pasaj dintr-un cvartet al lui Haydn, spunând: "Eu n-aş fi scris aşa", Mozart i-a retezat-o scurt: "Nici eu. Şi ştii de ce? Pentru că nici unuia dintre noi nu i-ar fi trecut prin minte o asemenea idee excelentă".

Harold C. Schonberg în Vieţile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!