În piaţa mare a oraşului

Mâine în piaţa mare a oraşului,
unde din când în când prinde viaţă o statuie
şi pleacă la plimbare pe străzi cu mâinile la spate,

noile colecţii de modă ale sezonului,
vom afla adevărul.

Va fi multă lume acolo,
ca la căderea unui meteorit pe de-a-ntregul de aur,
ceasul din turn îşi va număra secundele,
precum căutătorii perlele scoase cu greu
din scoicile adâncurilor;

Adevărul nu-i o simplă gloabă biciuită din urmă,
de un căruţaş în zdrenţe, pe de-asupra, alcoolic,
nici vreo cârpă, preş, sau muc de ţigare
aruncat de la vreo fereastă deschisă;
el este Făt- Frumos,
el este mereu Făt- Frumos
chiar dacă adus de spate,
cu urme de ciomege pe braţe,
scuipat,
abonat la cantina săracilor;

Tribuna, costumată în mătase,
asortată cu abţipilduri eterice,
aşteaptă nerăbdătoare invazia vorbitorilor,
specialişti ne-ntrecuţi
în anatomia, fiziologia şi biochimia adevărului;
iată-i în pervazul evenimentului,
surâd, îşi dreg vocile,
unii cu o pamblică în mână,
alţii cu două, cu trei, cu mai multe –
ca întotdeauna,
se poartă pamblicile,
căci ce-i un discurs despre adevăr
decât o fluturare triumfală
de pamblici?

Până mâine nu mai este decât o noapte,
o aruncătură de băţ,
nici atât: o subită dispariţie de stele,
câteva ore – ascultaţi-le mersul pe cadrane
apăsat, monoton, soldăţesc...

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când adevărul doare!

Eşti îndoctrinat şi nu poţi distinge,
O adevărată realitate ce te va învinge.
Începi să simţi că tot ce şti e o minciună,
Când adevărul doare, nu-i deloc o glumă!

Tot ceea ce ţi s-a spus când erai mic,
Acum descoperi că de fapt nu şti nimic.
Şi afli din ce în ce mai multe informaţii,
Descoperi adevărul care-i doare şi pe alţii!

Şi te mai întrebi de ce atât de multă ură,
De unde până unde atât de multă incultură.
Şi mai realizezi că realitatea este foarte dură,
Că adevărul doare foarte tare în lipsă de cultură!

Acum că ai crescut descoperi mult mai multe,
Şi înţelegi prea bine că viaţa-i un mare munte.
Ce inevitabil va trebui să-l escaladezi dacă vrei,
Ca adevărul să nu doară, recunoscând realitatea ei!

poezie de Ovidiu Kerekes (10 iunie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei pe care-i văd schimbându-şi atitudinea faţă de Lenin, de Europa etc. îşi dezvăluie lipsa de individualitate. Schimbarea în cauză nu este nici creaţia, nici invenţia lor, nici capriciu, nici surpriză, nici reflecţie, nici nebunie; nu e decât o prozaică potrivire cu spiritul schimbător al Istoriei. De aceea nici nu-şi dau seama de ea; în cele din urmă, rămân mereu aceiaşi: mereu de partea adevărului, gândind mereu ceea ce trebuie să gândeşti în mediul lor; se schimbă nu ca să se apropie de vreo esenţă a eului lor, ci pentru a se confunda cu ceilalţi; schimbarea le permite să rămână neschimbaţi. Pot să spun acelaşi lucru şi altfel: îşi schimbă ideile în funcţie de tribunalul invizibil aflat şi el în curs de a-şi schimba ideile; schimbarea lor nu este deci decât un pariu cu ceea ce tribunalul va proclama mâine drept adevăr.

Milan Kundera în Testamente trădate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoapta adevărului (sonet)

"Nimic nu-i mai frumos ca adevărul"
I.L. Caragiale

În inimile noastre este
O şoaptă ce s-o auzim
Dar zgomotul de paşi ne creşte
Şi n-o putem de cum păşim.

S-aleargă-n căi şi alte creşte
Noi altui drum ne dăruim
Puţini aud a şoaptei veste
Dar gloria toţi I-o dorim.

Susuru-I ne este în faţă
Şi aeru-I în munţi găseşti
Şi-l savurează omul sănătos.

Ca El în lume nimic nu-I mai frumos
Căci lucrul cel mai sfânt în viaţă
E Adevărul să-L trăieşti.

sonet de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo e altă lume

Acolo unde este ea
Vântul se parfumează
Acolo unde este ea
Soarele de nori se depilează
Acolo unde este ea
Păsările au aripi de petale
Acolo unde este ea
Fluturii sunt evantaie
Acolo unde este ea
Lună se rujează
Acolo unde este ea
Noaptea poartă dresuri de mătase neagră
Acolo unde este ea
Apa se îmbată în sărutare
Acolo unde este ea
Pământul pe urme îi răsare câte o floare
Acolo unde este ea
Cerul are căprui culoare
Acolo unde este ea
E plecată şi inima mea...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice pas până la Adevăr este minciuna. Căci Adevărul este tărâmul fără paşi şi fără căi. Când păşim către el, plecăm din casa Adevărului, spre Devenire. "Stai aici" spunea cineva", unde tot pleci?". Stai aici ca Adevăr. Adevărul este A-Fi-ul pe care toţi îl suntem. De aceea orice încercare de a-l căpăta este sortită pierii. Cum să capeţi ceva, să ajungi la acel ceva, când deja îl suntem? Mai bine să observăm de unde Gândul/Credinţa ca noi şi Adevărul nu suntem acelaşi lucru? Cine crede asta? De ce? Înainte de a pleca spre Adevăr, cine ne îndeamnă? Care e natura lui? După ce descoperim toate acestea, a dispărut şi "dorul de ducă" după un aşa închipuit Adevăr, ce este de fapt o imagine despre Adevăr.

citat din Laura Averchi
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şerpaşii nu se întreabă niciodată

oricâte răspunsuri aş avea de escaladat
nici asinii
chiar dacă au purtat adevărul în spate
oricum muntele nu ar şti de ce tocmai în vârf
norii nu mai ascund zeii
la urma urmei tot poalele sprijină cerul
iar prăpăstiile nu aduc înapoi căderile
decât ecourile disperate ale unui zbor invers
dinspre viaţă spre o altă viaţă
parcă niciodată matematic
oricât de netăgăduită este moartea
fiecare suflet visează nemărginirea
ca pe un fel de a ştampila cerul
drept dovadă un număr de intrare
şi nicio ieşire
doar zbateri inutile de curcubeu
între două puncte
sub primul se ascunde cuvântul
iar din celălalt se naşte universul
precum un făt frumos

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Falsitatea este atât de facilă, adevărul este atât de dificil... Examinează-ţi bine cuvintele şi vei descoperi că şi atunci când nu ai nici un motiv să minţi, îţi vine foarte greu să spui întru totul adevărul, chiar şi despre sentimentele tale de moment...

citat clasic din George Eliot
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu fără lupte grele poţi rupe roadele din pomul cunoştinţei, şi îndărătul fiecărui adevăr la care ai ajuns laşi o iluzie pierdută. Este bine să nu cauţi înapoi, nici împrejur, ci, păşind înainte, să-ţi păstrezi încrederea că progresul adevărului trebuie să se facă şi că formula lui este aceasta: mulţi din cei ce astăzi sunt în rătăcire vor veni mâine pe calea adevărului, dar nici unul din cei ce au înţeles o dată adevărul nu se va mai întoarce la vechile erori. Numai în totalitate, se dovedeşte adevărul.

citat clasic din Titu Maiorescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai mare duşman al sănătăţii este exact cunoaşterea/ştiinţa pe care o ai despre ea. În această direcţie adu-ţi mereu aminte căci ştiinţa de astăzi nu-i nimic altceva decât mama ignoranţei de mâine. Cel mai mare duşman al fiinţării este exact cunoaşterea care o cari despre ea. Poate vreo minte să accepte asta?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşadar, ce va înţelege căutătorul, care este Adevărul ce NU poate fi ţinut prizonier în carapacea, închisoarea cuvintelor? Adevăr care fireşte nu poate fi decât infinit si indescriptibil şi fireşte liber de închisoarea cuvintelor a conceptelor? Oamenii aceştia gen Laurenţiu sau Cosmin tot mai caută Adevărul în ce au spus diferite fiinţe realizate şi tocmai de aceea încă nu l-au găsit, dacă doar pentru o secundă l-ar fi căutat în propria lor inimă ar fi realizat că ei sunt Adevărul, că Adevărul e chiar aici, chiar Acum, veşnic fresh, liber de cuvintele oricui şi fiind infinit liber de orice descriere. Adevărul e atât de simplu încât nici un gând sau minte nu-l poate prinde sau descrie! Nu poate fi monopolul unei religii darmite unei tehnici. Nu există nici o cale pentru adevăr pentru că adevărul este veşnic Aici! "A-FI" neasociat cu gândul este simplitatea sau inima libertăţii.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decaloguri comparative...

Nici o floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nici o pasăre nu-i rară, fără de cuvântul vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, dacă nu-i dorit de dor...
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nici o noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici un om nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nici o zi nu e aleasă, fără de iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nici o vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nici o prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Nici un gând nu-i măreţie, fără a lui împărăţie.
Nici un drum cu ocoliş, nu e fără ascunziş...
Nici o fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nici o iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credinţa nu-i credinţă, dacă n-are stăruinţă.
Nici o soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viaţa nu e viaţă, de nu, îţi zâmbeşte în faţă.

poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii sincer, entuziast şi exprimă-te însă fii smerit ştiind că orice adevăr deţii acum, pe care îl exprimi azi, este doar o treaptă pe drumul cunoaşterii, treaptă ce va fi lăsată în urmă în curând. Adevărul de azi va fi păcăleală mâine, un lucru considerat depăşit, învechit şi rezultat al ignoranţei. Pământul e plat, nu îmi plac bananele, te iubesc. Toate astea erau valabile ieri, însă nu şi azi. Ai grijă cum mânuieşti adevărul de azi, să nu răneşti şi să te răneşti cu ceva ce mâine se va evapora din mâinile tale. Sabia adevărului şi a dreptăţii se dezintegrează însă rănile, cicatricile şi victimele ne spun povestea adevărului de ieri ce azi nu mai există.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"RECUNOAŞTE-ŢI ADEVĂRUL ŞI EL VĂ VA ELIBERA!" Dar cum ar putea Adevărul să facă asta pe deplin atâta timp cât crezi în mintea ta care vorbeşte de 5 lumi, de 10 planuri şi de enşpe mii de frici? Adevărul nu te poate elibera atâta timp cât te însoţeşti cu frica sau gândul, fie că el e coronavirus sau am 900 de ani sau am Ebola. Adevărul nu te poate Elibera acolo/Aici unde frica gândului te va bloca/paraliza! Odată ce mori înainte de a muri, vezi nemijlocit de gând că absolut totul este o iluzie. Atunci, poate vreo boală ucigătoare să fie adevărată? Te rog să realizezi, că dacă doctorii ar primi instrucţiuni CU DOVEZI ŞTIINŢIFICE, că BĂTĂILE INIMII SUNT O PANDEMIE extrem de gravă, toată lumea ar crede o atare prostie sau hipnoză. Astfel de oameni naivi nici măcar nu realizează că ştiinţa de azi este doar mama bătrână a ignoranţei de mâine? De ce ai numi "adevăr" ştiinţific ceva atât de perisabil. Ce o îmbrăţişează cu fervoare pe iubita lui "dona mobile"?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interesul meu a fost mereu acelaşi: să cunosc adevărul suprem, sensul vieţii, de ce mă aflu eu aici şi nu este altcineva în locul meu. Eram hotărât să nu îmi găsesc odihna şi să nu-i las nici pe alţii să şi-o găsească până când nu voi afla.

citat clasic din Osho
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul nu este frumos şi nici urât. De ce ar fi una sau alta? Adevărul este adevăr.

citat din Owen C. Middleton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare om plânge odată-n noapte

Dacă nopţile-ţi sunt albe zile
Şi te zbuciumi, trăind de azi pe mâine,
Şi dacă ţi-e de-ajuns cât ai trăit,
Ai vrea să mori, dar nu poţi nici atât,

Strigă în noapte singur,
Pansează-ţi rănile,
Purifică-ţi sufletul,
Iluminează-ţi gândul.

Da, câteodată mergi pe-un drum greşit,
Nu merită nimic din ce-ai trăit,
Si daca plingi singur, inabusit
Şi-o şansă de-a trăi, n-ai nici atât,
Nu-i nici atunci târziu pentr-un alt drum
Spre o stea cu noroc, prin scrum şi fum.

Dacă prietenii te-au părăsit
Şi nu mai ai nimic din ce-ai avut,
Nici atunci nu-i târziu pentru-început,
Chiar dacă nu calci drept, râzând-plângând,

Chiar dacă nopţile-s fără sfârşit
Şi plângi cu capu-n pernă-năbuşit,
Şi-ai vrea să te izbăveşti de păcate,
Să-ţi pui ştreangul de gât în miez de noapte,

Mai bine ţipă, plângi până adormi
Cu capul pe o pernă udă de nori,
Dar mâine, sigur, va fi mult mai bine,
Vei fi mai tare, mai sigur pe tine.

Căci fiecare om plânge cândva
Şi singur are o stea şi-o cale a sa,
Şi toţi ne trecem odată prin noapte
Cu lacrime-n şirag şi-o cruce-n spate,
Căci fiecare plânge nevăzut,
Dar mereu este-o şansă de-nceput.

cântec interpretat de R.E.M., traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ai dreptate nu este întotdeauna suficient. Realitatea obişnuieşte ca să ne arate mai multe feţe ale adevărului, care, mai mult, mărturisesc despre fiecare dintre noi, decât despre un adevăr general, de neatins. Adevărul nu aparţine nimănui, dar cu toţii încercăm să-l urmăm.

Marius Torok
Adăugat de Marius Torok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziceţi că eu n-am prieteni? Am prieteni şi societatea lor mi-e foarte plăcută. Prieteni din toate ţările şi toate timpurile. Ei întotdeauna sunt lângă mine. Când îi chem, vin, când îi întreb îmi răspund. Unii din ei îmi povestesc despre cele ce s-au întâmplat în timpurile trecute; alţii îmi spun ce se întâmplă în timpurile de faţă. Unii mă învaţă să trăiesc bine; alţii să mor bine. Ceilalţi prin veselia lor îmi risipesc grijile şi necazurile, unii îmi oţelesc inima în suferinţă; alţii mă învaţă să dispreţuiesc poftele inimii. Unii mă poartă de mână pe drumul cunoştinţelor; alţii mă îndreaptă pe cărarea virtuţilor. Vreo răsplată pentru atâtea binefaceri nu cer; nu cer nimic decât adăpostul unei încăperi modeste unde să fie scutiţi de pulbere. Când ies din casă îi iau cu mine pe cărările pe unde merg. Le plac mai mult decât zgomotele oraşelor, liniştea câmpurilor şi umbra arborilor. Şi ştiţi voi cine-mi sunt aceşti buni şi nedespărţiţi şi atât de puţin pretenţioşi prieteni? Prietenii mei, cărţile!

citat celebru din Petrarca
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

I se spune unui orb, Eşti liber, i se deschide poarta care îl despărţea de lume, Du-te, eşti liber, îi spunem noi iar, dar el nu pleacă, a rămas încremenit în mijlocul străzii, el şi ceilalţi, sunt înspăimântaţi, nu ştiu unde să meargă, nu se poate compara viaţa dintr-un labirint raţional, cum este, prin definiţie, o casă de nebuni, şi aventura, fără o mână călăuzitoare nici zgardă de câine, în labirintul dezordonat al oraşului, unde memoria nu ajută la nimic, căci nu e în stare să arate decât imaginea locurilor şi nu drumurile până acolo.

Jose Saramago în Eseu despre orbire (1995)
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă adevărul doar poate fi trăit în inima- înseamnă că tu eşti mai mare decât adevărul- iar adevărul este doar o experienţă pe care o trăieşti, experienţă care vine şi pleacă. Iar dacă vine şi pleacă nu este adevăr. Tot ceea ce apare şi dispare este iluzoriu. Dacă adevărul poate fi trăit în inima? Atunci tu cine eşti?
Cum de nu vezi că tu eşti adevărul şi că adevarul nu poate fi trăit ci doar este.?!?!

Satyananda în Beatitudinea Adevarului Ultim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!