Tehnologiile care au cele mai profunde efecte asupra vieţii umane sunt de obicei simple. Un exemplu bun de tehnologie simplă cu consecinţe istorice importante este fânul. Nimeni nu ştie cine a inventat fânul - ideea de a tăia iarba toamna şi de a o stoca în cantităţi suficient de mari pentru a menţine caii şi vacile în viaţă în timpul iernii. Tot ceea ce ştim este că tehnologia fânului a fost necunoscută în imperiul Roman, dar a fost cunoscută în orice sat în Europa medievală. Ca multe alte tehnologii vital de importante, fânul a apărut în Evul Mediu Întunecat. Conform Teoriei pe baza Fânului a Istoriei, invenţia fânului a fost evenimentul decisiv care a mutat centrul de greutate al civilizaţiei urbane din bazinul Mării Mediterane spre Europa de Nord şi de Vest. Imperiul Roman nu avea nevoie de fân fiindcă în climatul mediteran creşte destulă iarbă pentru ca animalele să pască şi iarna. La Nord de Alpi însă, oraşele mari, dependente de cai şi de boi ca forţă motrice, nu puteau exista fără fân. Aşadar, fânul este acela care a permis creşterea populaţiilor şi înflorirea civilizaţiei între pădurile Europei de Nord. Fânul a mutat măreţia Romei la Paris şi Londra, iar mai târziu la Berlin şi Moscova şi New York.

citat din Freeman Dyson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Safta (plângând): Şi fânul?
Baciul (se plimbă nervos): Fânul, fânul, fânul... Ah, mă sufocă universul vostru, dominat de furaje. Pentru voi soarele este o claie, iar planetele, nişte căpiţe. Ei, bine, mai degrabă renunţ la fân, decât la concepţiile mele materialiste...

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În istoria lumii au existat numeroase imperii, mai mari sau mai mici, mai vechi sau mai noi, care s-au prăbuşit şi au dispărut mai devreme sau mai târziu: Imperiul Ahemenid, Imperiul Akkadian, Imperiul Armean, Imperiul Asirian, Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Avarilor, Imperiul Aztec, Imperiul Babilonian, Imperiul Neo-Babilonian, Imperiul Belgian, Imperiul Brazilian, Imperiul Britanic, Imperiul Bulgar, Imperiul Chinez (Qin, Han, Jin; Sui, Tang, Song, Yuan; Ming, Quing), Imperiul Danez, Imperiul Elamit, Imperiul Francez, Imperiul German, Imperiul Hindus, Imperiul Hun, Imperiul Incaş, Imperiul Italian, Imperiul Japonez, Imperiul Khmer, Imperiul Latin de Constantinopol, Imperiul Lydian, Imperiul Macedonean, Imperiul Maurya, Imperiul Maya, Imperiul Median, Imperiul Mexican, Imperiul Mongol, Imperiul Mogul, Imperiul Olandez, Imperiul Otoman, Imperiul Part, Imperiul Persan, Imperiul Portughez, Imperiul Roman, Imperiul Roman de Apus (de Vest), Imperiul Roman de Răsărit sau Imperiul Bizantin, Sfântul Imperiu Roman, Imperiul Rus, Imperiul Sasanid, Imperiul Seleucid, Imperiul Spaniol, Imperiul Suedez, Imperiul Sumerian, Imperiul Timurid, Imperiul Urartru, Imperiul Vijayanagara ş. a. Şi totuşi, cel mai vechi şi cel mai mare imperiu, cu cei mai mulţi supuşi, care nu are graniţe, singurul care va dăinui veşnic, este Imperiul Prostiei.

George Budoi în Dicţionarul prostiei (29 mai 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sine-qua--non

Cântau paşii unui uriaş despletit de tălpi
fumegau sânii antilopei
era ultima caravană
ce deflora copacul ucis.

Între râme există o vorbă...
Eşti sânul cel mai lung dintre peşti...
Aşa a căzut!
Aşa a căzut
echerul de pe coarnele triunghiului!

Nu există lapte!
Laptele e constanta vacii
vaca e constanta ierbii
iarba e constanta fânului
fânul e constanta îndrăgostiţilor
ce fac dragoste!

Am îndoit o carte să las semn
la o pagină ruptă!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Siguranţă

Spre Europa sigur avansăm,
În car ne-am instalat hamacul.
Acum mai trebuie să căutăm
În fânul Uniunii... acul!

epigramă de Viorica Găinariu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Europa

Europa: Vest care are Nord.

definiţie aforistică de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să avem grijă ca după ce muncim o vară şi-o viaţă, să nu ne dăm foc la fânul iernii şi la casă.

Viorel Muha (noiembrie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carantină

În cel mai cumplit ceas al celui mai cumplit anotimp
al celui mai cumplit an pentru toată lumea
un om a plecat cu soţia lui din atelier.
Mergea – amândoi mergeau – spre nord.

Ea era extenuată de febra foamei, nu putea ţine pasul.
El a ridicat-o şi-a luat-o-n spate.
El a tot mers aşa spre vest, spre vest şi spre nord.
La căderea nopţii, sub stelele-îngheţate, au ajuns.

Dimineaţa au fost găsiţi amândoi morţi.
De frig. De foame. De toxinele unei întregi istorii.
Dar picioarele ei erau ţinute strâns la pieptul lui.
Ultimul puls de căldură a fost ultimul lui dar pentru ea.

Fie ca niciun poem de dragoste să n-atingă vreodată acest prag.
Nu-i loc aici pentru o inexactă
preţuire a graţiei şi a senzualităţii trupului.
Este doar timpul pentru acest inventar necruţător:

Moartea amândurora în iarna anului 1847 *.
De asemenea, tot ce-au suferit. Cum au trăit.
Şi ce există între un bărbat şi o femeie.
Şi-n ce întuneric poate fi cel mai bine dovedit.

* Referire la "Marea Foamete din anii 1845-1850.

Numai în cimitirul din faţa Bisericii Sf. Ana din oraşul Ballyshannon, cunoscut ca Cimitirul Sărmanilor, îşi dorm somnul de veci vreo mie de suflete care au murit în acea perioadă neagră.
Numele lor sunt necunoscute, iar mormintele nemarcate; există doar o placă memorială pusă în anul 1995. Ideea poemului este simplă, în vremuri întunecate a existat şi va exista umanitate.

poezie de Eavan Boland, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi plac poemele ce-mi amintesc de fânul adunat sub forma unui cub perfect. Îmi place când fânul neglijent, nepieptănat, cu seminţe uscate în el, aruncat de-a valma cu bucurie şi în mod liber, saltă în vârful vreunui camion. Îmi place şi mai mult, dacă pe el stau câteva fetişcane zdravene şi drăguţe, şi, cu atât mai bine dacă se agaţă crengi de el, unele căzând de-a berbeleacul pe drum.

citat din Yevgeny Aleksandrovich Yevtushenko
Adăugat de Gabriela-Maria Onutu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La cosit

Când văd că strângem fânul se bucură şi caii!

poezie de Ioan Marinescu-Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

Am văzut adeseori,
Cărările pline
Cu frunze-n multe culori,
Semn că toamna vine.

Vine şi frigul cu ea,
Iarba păleşte în zori.
În zborul lor, putem vedea,
Multe cârduri de cocori.

Peste satul adormit
Ploile-s cernite.
Gospodarii-au pregătit,
Fânul pentru vite.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis din nord

Vin din nord,
Caldura acapareaza tot.
Ce am facut n-a existat nici cand,
Dar tot ce a fost aici a fost un vis plapand.

Vis din nord,
Sentiment de paralizie.
Scriu in cord,
Dar si acolo e pustiu.

poezie de Alexandru Theodor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samson: Şi fânul?
Baciul: Nu mă interesează. Cerul este un fânaţ imens, infinit. Ne luăm coasele şi ne ducem în cer... (Arată spre scară.) Cosim iarbă albastră... Ce, credeţi că n-o mănâncă oile? (Plouă torenţial.) Hă, hă, hă!... La iarnă, pe zăpadă mănâncă orice...

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura a trasat cu o mână grosolană, dar fermă, proiectul istoriei omului şi al revoluţiilor sale în liniile munţilor pe care i-a ridicat şi ale fluviilor pe care le face să coboare din vârfurile lor... Mările, munţii şi râurile sunt limitele cele mai naturale ale naţiunilor, obiceiurilor, limbilor, regatelor, tot atât cât şi ale teritoriilor, şi chiar în cele mai mari revoluţii umane, ele au fost linii directoare sau hotarele istoriei lumii. Daţi fluviilor un alt curs, lanţurilor de munţi o altă direcţie, malurilor mării alte contururi: nu este suficient pentru a schimba în întregime şi pentru totdeauna formele de dezvoltare a omenirii pe acest teren nesigur pe care se succedă naţiunile?

Johann G. Herder în Idei despre filosofia istoriei omenirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exact aşa s-a întâmplat cu Imperiul Roman. Nu avea toată lumea de acolo sifilis? Şi aţi văzut că după aia, imperiul a fost distrus de un vulcan.

perlă de Joan Collins
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care fac plajă şi cei care strâng fânul sunt legaţi prin acelaşi gând: să fie soare.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cabaline şi îndrăgostiţi, fânul miroase diferit.

aforism celebru de Stanislaw Jerzy Lec
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara

E atât de cald, încât
Umblă descheiat la gât
Cocostârcul Gât-sucit
Prin fânul abia cosit.

Sar lăcustele leliţe.
Cheamă nişte prepeliţe
Puii sprinteni din polog.
Merge soarele olog.
Doamne, că încet se mişcă!
Trică zice-n deal din trişcă.

Şi-i atât de cald, încât
Umblă descheiat la gât
Cocostârcul Gât-sucit
Prin fânul abia cosit.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CAUT...

Caut cuvântul
Armă şi cruce,
Ce face răni
În suflet,
Dar şi alinări
Aduce.
Caut iarba,
Simbol de viaţă.
Iarba verde,
Ne cosită,
Care murind
Se face fân,
Iar fânul
Se face viaţă.

Ciclul e perpetuu.
Caut colbul.
Nu cel de aur!!!

Colbul, colb,
Din care am venit
Şi în care
Mă voi întoarce.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imnul Europei de răsărit

1.
Voi cei gata de poruncă, ati venit să căutati
Mâna ieftină de muncă de la cei subdezvoltaţi.
Asta nu e libertate, ci-i un bestial record,
Să le strangeţi voi pe toate,
Est şi vest şi sud şi nord.
Să le strangeţi voi pe toate,
Est şi vest şi sud şi nord.

Refren:
Totuşi iubirea, vindecă firea,
Haideti copiiii.. iii.. iii...
Din condiţia umană, nu putem nici noi lipsi,
Europa e o rană ce se poate izbăvi.

2.
Pentru fiii nostri nu e niciodată loc in şcoli,
Viaţa veşnic amăruie, numai lipsuri, numai boli.
Hei, potop, întoarceţi stropii si binecuvântă, hai,
Rasaritul Europei, teritoriu de cobai.

Refren

3.
Şi politica ne-nşeala, noi trăim la pret redus,
Şi în orice socoteală, tot mereu suntem în plus.
Astăzi însa fiecare, parcă-ncepe-a ameţi,
Ridicaţi-vă popoare, c-o s-ajungeţi colonii.

Refren

4.
Existenţa ni-i mizera, ne-a fost greu şi ne e greu
Şi-am sperat din eră-n eră că ne-ajută Dumnezeu.
Omenire surdo-mută, mamă bună pentru toţi,
Hoţii zic că ne ajută, mama mamii lor de hoţi.

Refren

cântec interpretat de Cristian Buica, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respectarea obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti este un ajutor, nu un obstacol. Sunt rădăcini care leagă copiii de strămoşii lor. Sunt ca dulceaţa fructelor coapte, ca pâinea şi sarea în bucate oferite oaspeţilor de la nord la est, de la sud la vest. A fost o vreme când omul de la sat lua din rodul Pământului ceea ce era necesar şi nimic mai mult, acolo fiecare avea locul şi scopul său. Obiceiurile şi lucrurile făcute de părinţii, bunicii şi străbunicii săi au fost transmise din generaţie în generaţie, iar onoarea şi demnitatea caracteristice cu care s-a născut omul satului românesc au fost păstrate până la sfârşitul vieţii sale, lăsându-le moştenire pentru generaţiile următoare. Pe lângă admiraţia personală a acestui univers, mi s-a părut important să ne amintim de frumuseţile cu care a fost înzestrat cel mai frumos sat din România; Al tău.
Pentru că cel mai frumos sat din România este în primul rând Satul tău.

Camelia Opriţa în Odă satului românesc (septembrie 2016)
Adăugat de Ioan Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!