
Aripi frânte - Cântecul îndrăgostitului
Sunt ochii îndrăgostitului
Vinul sufletului și hrana inimii.
Sunt un trandafir.
Inima mi se deschide la răsărit,
Iar fecioara mă sărută
Și mă așează la pieptul ei.
Sunt casa adevăratei bogății,
Obârșia plăcerii
Și începutul păcii și liniștii.
Sunt zâmbetul cald pe buzele frumoase.
Când tânărul ajunge la mine, uită de osteneală
Și întrega-i viață se transformă
În realitatea viselor plăcute.
Sunt exaltarea poetului,
Revelația artistului
Și inspirația muzicianului.
Sunt altarul sfânt din inima unui copil,
Adorat de buna sa mamă.
Mă înfățișez inimii care plânge,
Fug cât mai departe de poruncă,
Iar plinătatea mea urmează dorința inimii;
Ea fuge de vorbele goale ale vocii;
I-am apărut lui Adam prin Eva,
Și exilul i-a fost soarta;
Totuși, m-am arătat lui Solomon
Iar el a tras înțelepciune din prezența mea.
I-am zâmbit Elenei și ea a distrus Tarwada;
Totuși, am încoronat-o pe Cleopatra
Și pacea a domnit peste Valea Nilului.
Sunt precum vremea construiesc azi
Și distrug mâine;
Sunt ca un zeu care creează și nimicește;
Sunt mai dulce decât suspinul unei violete;
Sunt mai puternic decât urletul unei furtuni.
Darurile nu mă ispitesc;
Despărțirea nu mă descurajează;
Sărăcia nu mă urmărește;
Gelozia nu-mi tulbură conștiința;
Nebunia nu-mi șterge prezența.
O, voi ce căutați, eu sunt Adevărul,
Adevărul pe care îl căutați;
Sunt adevărul vostru în căutare și primire,
Iar manifestarea mea va depinde de voi.
poezie celebră de Khalil Gibran
Adăugat de Carmen Manuela Măcelaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Calea mea e realitatea...
Pentru cei care pot asculta,
Pentru cei care pot auzi,
Cu el, eu sunt în spațiu infinit,
Cu el sunt în timpul etern...
Sunt în viață.
Un soare răsare și apoi apune...
O lună care luminează nopțile...
Un zâmbet, o îmbrățișare, un sărut...
Gesturi mici care scriu pe liniile inimii...
Nu e nimic ce nu pot fi,
Nu e nimic ce eu nu sunt.
Un loc ascuns în lume...
Ca un labirint în centrul universului...
Calea mea în mijlocul cerului sau în altă parte...
Sunt dincolo de tine.
Sunt mai mult decât să mă gândesc...
Sunt mai mult decât un vis...
Eu exist, respir...
Eu sunt realitatea.
poezie de Eugenia Calancea (6 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt rodul... din iubirea-ți pătimașă
Privește-mă
Sunt doar un fir de ață
Desprins din ghemul tău de viață
Un mugure
Al unei flori gingașe
Sunt rodul... din iubirea-ți pătimașă
Sunt cântecul
Ce liniștea destramă
Sunt împlinirea visului de mamă
Sunt zâmbetul
Din clipe de tristețe
Speranță pentru ani de bătrânețe
Sunt un copil
Și de sunt bun sau rău
Iubește-mă... sunt mamă pruncul tău
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu sunt ca voi, adică nu sunt articulat, nu simt nevoia de șira spinarii. Am brațe, antebrațe, milioane de brațe. Sunt eu, oricum mă privești. Dacă mă ridici din cot, tot eu. Dacă mă răstorni, eu. Sunt nimic. Oricum m-ai privi, sunt nimic, zero. Și totuși prezența mea e simțită, vacuitatea mea stânjenește realitatea voastră. Sunt peste tot și trebuie să mă acceptați.
citat celebru din Mircea Eliade
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu? Care-i locul meu în cosmos?
Fără mine nu se poate, dovadă că sunt.
Fără mine nu s-a putut;
dovada e că m-am tras din mine însumi
adică din acel mine care-a fost.
Eu sunt cel care nu se poate fără de el.
Eu sunt cel care nu s-a putut fără de el.
Eu sunt cel care a dat mărturie
pentru existența lui Dumnezeu.
Eu sunt cel care am dat mărturie
de nonexistența lui Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu vizibil.
Eu sunt făcut de Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu.
Eu nu sunt nici bun nici rău
ci sunt, pur și simplu.
Eu sunt cuvântul "sunt"
Eu sunt urechea care aude cuvîntul "sunt"
Eu sunt spiritul care înțelege cuvîntul "sunt"
Eu sunt trupul absurd al lui "sunt"
și literele lui.
Eu sunt locul în care există "sunt"
și patul lui, în care doarme.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt o secundă
Sunt un fir de praf
Ridicat de pasul sorții în grabă,
Sunt un vierme
Care privește lumea prin gaura unui măr,
Sunt un licur
Zărit din adâncitura unei caverne,
Sunt un ol
Ce se sparge în colorit de emoții,
Sunt un strop
Pierdut într-un ocean de vise,
Sunt niscaiva vorbe
Ce-așteaptă universul să le-asculte,
Sunt o groapă
Săpată pentru a o umple cu amintiri,
Sunt un pervaz
Pe care stă cu coatele gândul,
Sunt ca o glumă
Aruncată în mijlocul slujbei de duminică...
poezie de Vasile Zamolxeanu (23 noiembrie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost si nu mai sunt
Am fost demult ceva ce nu mai sunt
Am fost un om cu sufletul marunt
Am fost un tot in nimicul necuprins
Am fost tresaritul ce te scoate dintr-un vis
Am fost trasnetul ce-anunta o furtuna
Am fost zorii de zi ce-anunt-o zi prea buna.
Acuma sunt ce n-am mai fost demult
Sunt sufletul al unui om marunt
Sunt un nimic in totul necuprins
Sunt roua diminetii care pe iarba s-a prelins
Sunt rasaritul dup-un intuneric de cosmar
Sunt o speranta crezuta in zadar.
Si o sa fiu ce n-am fost niciodata
Voi fi un om cu inima curata
Voi fi cel mai puternic dintre toti
Voi fi desteptul dintre idioti
Voi fi cel care-a izbavit intotdeauna
Voi fi un adevar ce v-a-ngropa minciuna.
Voi fi ce nu sunt in prezent
Voi fi povestea cu un happy end!
poezie de Ștefan Eparu
Adăugat de Ștefan Eparu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri
Sunt versuri si versuri.
Sunt versuri in care ne regasim,
Sunt versuri in care retraim
clipe de dragoste,
Sunt versuri cu ura,
Sunt versuri de dor
si de amor,
Sunt versuri haioase,
Sunt versuri frumoase,
Sunt versuri hidoase,
Sunt versuri de jale,
Sunt versuri normale,
Sunt versuri ce dor,
Sunt.....
In fine,
Nici un vers nu e ca tine.
poezie de Adriana Petre
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!

Hristos spune: "Eu sunt Părintele tău, Eu sunt Fratele tău, Eu sunt Mirele sufletului tău, Eu sunt Scăparea ta, Eu sunt Hrana Ta, Eu sunt Îmbrăcămintea ta, Eu sunt Rădăcina ta, Eu sunt Sprijinul tău, Eu sunt tot ce-ți dorești tu. Când Mă ai pe Mine, nu-ți lipsește nimic. Eu sunt Slujitorul tău, pentru că am venit să slujesc, nu să fiu slujit. Eu sunt Prietenul tău și Mădular al trupului tău și Capul tău și Fratele tău și sora ta și mama ta. Eu sunt toate pentru tine. Nu trebuie decât să stai lângă Mine. Pentru tine, Eu M-am făcut sărac și pribeag, pentru tine am ridicat crucea și am coborât în mormânt, am venit pe pământ pentru tine, trimis de Tatăl, iar în cer Mă rog pentru tine Părintelui Meu. Tu ești totul pentru Mine, și frate și împreună-moștenitor și prieten și mădular al Trupului Meu." Ce vrei mai mult decât atât? De ce Îl disprețuiești pe Cel Care te iubește atât de mult?
citat clasic din Sfântul Ioan Gură de Aur
Adăugat de Laura Stifter

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine sunt eu
Sunt ceea ce mă văd prin
Ochii nemuritori ai unei orb
Care simte prin urechile nimănui,
Sunt doar un rob.
Sunt pierdut printre picaturi de univers
Infinit divizate în clipe de iubire
Sunt doar eu sau mi pare
Că de fapt sunt cu tine?
poezie de Adriana Hanganu
Adăugat de Adriana Hanganu

Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua fericirii
Sunt fericit că m-am culcat aseară,
Sunt fericit că m-am sculat târziu,
Sunt fericit că ninge pe afară,
Sunt fericit că am pe ce să scriu.
Sunt fericit că am în casă pâine,
Sunt fericit că încă am cafea,
Sunt fericit că voi avea și mâine,
Sunt fericit că ești în preajma mea.
Sunt fericit că nu mi-ai spus adio,
Sunt fericit că văd, aud, vorbesc,
Sunt fericit că mă suporți cu brio,
Sunt fericit că încă te iubesc.
Sunt fericit că s-a albit văzduhul,
Sunt fericit că încă n-am albit,
Sunt fericit că sunt sărac cu duhul,
Sunt fericit! Atât de fericit!
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine sunt eu
Eu sunt ce sunt și scriu mereu,
Îndrăgostită-ntruna de himere.
Sunt o culoare-n curcubeu
Sau steaua ce se stinge in durere.
Sunt șoapta-nlăcrimată-a unui val,
Ce antice epave pe dedesubt ascunde,
Și chiar suspinul inecaților aduși la mal,
De liniștea periculoasă-a unei unde.
Eu sunt un drum către mistere,
Sunt fulgul mic de nea topit în gene,
Sunt viața născuta din durere,
Și încă sunt stăpana visurilor mele.
Mai sunt ceva ce încă voi nu știți,
Sunt susurul de apă ce curge liniștit,
Sunt spaima acelora mereu mințiți,
Acelora ce plâng și nu mai vor nimic.
Eu sunt...
poezie de Florentina Crăciun Fabyola (ianuarie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola

Comentează! | Votează! | Copiază!

Te naști și plângi de fericire
Sunt una cu pământul
cu apele ce nasc izvoare,
cu arborii și florile bucuriei,
sunt piatra de încercare a ființei mele,
sămânța tristeții și a fericirii,
sunt începutul și sfârșitul existenței.
Sunt fericit când simt iarba sub tălpi,
sunt fericit când ploaia îmi spală obrajii,
sunt fericit când soarele surâde-n fereastră,
sunt fericit de prieteni, de copii,
de ființele dragi ce mă-nconjoară,
sunt fericit de visul ce mă înalță,
de păsări, de natura mamă.
Sunt fericit de întinsele câmpii,
sunt fericit să-mi văd copiii
jucându-se-n zăpadă.
Sunt fericit prin adevărata
natură a sufletului.
Dar știu
că această fericire
într-un amurg uitat
coboară într-un mormânt.
Dar mai presus decât sunt
voi ști că sunt acel copac
ce iarna-i desfrunzit;
voi crește-n primăvară,
mai falnic, mai puternic.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie
Sunt ca o fiară ce adulmecă o pradă
Îți simt prezența peste depărtări
Te am în mine, cu miros și sânge
Și când mi-e dor, vin peste mări și zări...
Ești răsărit de soare, lună plină
Ești levănțica prinsă-n perna moale
Ești vinul bun, cel degustat în șoapte
Și ești o mâță ce toarce domoale...
Sunt adierea ce te răcorește
Și sunt cuptor în care, pâine, crești
Sunt pentru tine patima și rostul
Sunt aerul și apa... îmi șoptești...
Ești abur de cafea, și praf de stele,
Și ești miros de sâni pe patul meu
Ești elixir de viață, joc de iele,
Ești foc adus de mine, Prometeu...
poezie de Petrică Conceatu (16 mai 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Întrebat-am vântul, zburătorul
Bidiviu pe care-aleargă norul
Către-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a vântul: Aripile lor
Mă doboară nevăzute-n zbor.
Întrebat-am luminata ciocarlie,
Candela ce legăna-n tărie
Untdelemnul cântecului sfânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a ciocârlia: S-au ascuns
În lumina celui nepătruns.
Întrebat-am bufnița cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n întuneric
Tainele necuprinse de cuvânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a bufnița: Când va cădea
Marele-ntuneric, vei vedea.
poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Și totuși sunt singur
Și totuși sunt singur
Și gândul mi-i pribeag
La cineva care e departe,
La cineva care îmi este drag.
Și totuși sunt singur
Și pe geam privesc,
Cum plânge cerul,
Și pe el singur îl găsesc.
Și totuși sunt singur
Și sufletul mă doare,
Că n-am aripi să zbor
Până la divinul soare.
Dar în singurătatea
În care mă găsesc,
Mai am putere și voință
Să-i spun vieții că o iubesc!
poezie de Vladimir Potlog (21 septembrie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt..
Sunt un strop firav de roua
pe o floare de cires,
sunt o lacrima amara
ce din ochii tai ma versi.
Sunt un licar de lumina
intr-un cimitir pustiu,
sunt petala unei flori
aruncata pe-un sicriu.
Sunt un val pribeag si rece
pe o mare care plange,
sunt tristetea ce-ti apasa
sufletul manjit cu sange...
poezie de Dana Brad (mai 2003)
Adăugat de Dana Brad

Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu sunt gândurile, emoțiile, percepțiile senzoriale și experiențele mele. Eu nu sunt conținutul vieții mele. Eu sunt viața. Eu sunt spațiul în care se întâmplă totul. Eu sunt conștiința. Eu sunt clipa Acum. Eu sunt.
Echart Tolle în Linistea vorbește, traducere de Ovidiu George Vitan
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Să știi, madam...
Sunt suflet trist și părăsit
Sunt robul care trag la ham
Sunt ca un cal nepotcovit
Sunt tot ce vrei să fiu, madam...
Sunt lefter și neisprăvit
Sunt ca un mugure pe ram
Sunt vreasc uscat de ocolit
Sunt tot ce vrei să fiu, madam...
Sunt plâns de lume contenit
Sunt ca mușcata de la geam
Sunt vechiul tău nesocotit
Sunt tot ce vrei să fiu, madam...
Sunt dur și-n veci de neclintit
Sunt rece ca și ursul Fram
Sunt lepră de nesuferit
Dar nu sunt nimenea, madam!...
poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Justiția este coruptă.
Unde-s legi multe sunt abuzuri multe.
Câmpurile sunt pline de mărăcini.
Hambarele sunt goale.
Și, totuși, sunt și cei îmbrăcați haine scumpe,
Apărați de arme ascuțite,
Oameni îmbuibați de mâncare și de vinuri fine,
Posedând averi mai mari decât pot folosi.
Aceștia, cunoscuți ca fruntași în ale hoției,
Sunt departe de Cale.
poezie de Lao Tzî din Daodejing, capitol 53, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Noiembrie-ți sunt mamă
Prin fiecare frunză, noiembrie-ți sunt mamă,
Sunt vis, melancolie, o umbră-ntre statui,
Sunt vânt adus de toamnă, copacii mă destramă
Și-n liniștea din noapte spre-un alt tărâm mă sui.
Sunt partea-mi de lumină și stropul de-ntuneric
Ce se prelinge-n grabă în ochii-mi plânși de dor,
Sunt mângâierea caldă și zâmbetul feeric
Al fiecărei mame și-a celor care mor.
Sunt veșnica pădure și-același orizont
Sub care-atâtea stele au ars pe-acest pământ,
Sunt mama ce-și așteaptă odorul de pe front
Și tot ce pot atinge scriind al meu cuvânt.
Sunt tot ce niciodată nu mi-am închipuit,
O lume-n altă lume, miracol început,
Noiembrie-ți sunt mamă și fiul drag, iubit,
Un vis pe care noaptea-n suspin l-a conceput.
Prin fiecare clipă, noiembrie-ți sunt mamă
Și viață și lumină-n adânc nemăsurat,
Sunt ce-nflorește-n mine și-un dar, cel mai de seamă,
Pe care universul în toamnă mi l-a dat.
poezie de Violeta Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!