I

Porunceşte, şi eu voi culege toate fructele mele
Pentru a ţi le aduce în coşuri pline în grădina ta,
Cu toate că unele din ele s-au trecut,
Iar altele sunt încă necoapte.

Căci anotimpul devine greu în splendoare,
Iar fluierul păstorului suspină în umbră.

Dă poruncă, şi eu voi pune să se umfle
Pânza corabiei pe râu.

Vântul de martie s-a ridicat
Şi a tulburat valurile care lâncezeau.

Grădina şi-a exaltat tot sufletul său,
Şi în ceasul mâhnit al serii,
O chemare a venit de la casa ta,
Pe plaja pe care-o îmbracă în aur asfinţitul.

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Coşul cu fructe (1916)
Adăugat de Carmen Manuela Măcelaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porunceşte

săruturile tale sunt fructe
o să le culeg dacă-mi porunceşti
voi umple coşurile
o să umplu cămara şi beciul
le voi păstra pentru zile grele
unele vor fi prea coapte
altele crude
încă necoapte
fluidul infinitului trec prin ele
mă aruncă într-o stare de beatitudine

dă poruncă şi voi scrie corăbii
cu poeme dedicate ţie
pânzele vor fi pline cu versuri
râul o să fie în sfârşit plin
de poezie de dragoste

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ...

Dacă aş sădi un copac în grădina ta
Oare ai culege fructul oprit din el ca să avem raiul nostru?
Dacă ţi-aş pune un apus să-l pictezi în ochii mei
Ai răsări în fiecare dimineaţă pentru mine?
Dacă aş alege cea mai frumoasă primăvară din viaţa mea
Ai pune toate florile ei în braţele tale, dar de la mine?
Dacă aş culege o toamnă din sufletul meu şi ţi-aş dărui-o
Ai culege fructele iubirii cu mine din ea?
Dacă m-aş face altar pentru tine
Ma-i lua de mână ca să mergem împreună până la începutul sfârşitului?
Dacă...

poezie de Viorel Muha (septembrie 2017)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din decembrie şi până în martie, pentru mulţi dintre noi există trei grădini: grădina de afară, grădina din ghivece dinăuntru şi grădina ochiului minţii.

citat din Katherine S. White
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul, o zi scânteietoare

Vântul, o zi scânteietoare... mi-au intrat
în suflet cu mireasmă de iasomie.

"În schimbul acestui parfum de iasomie,
aş vrea parfumul trandafirilor tăi."

"Nu am trandafiri; toate florile
din grădina mea sunt moarte."

"Bine, atunci voi lua petalele scuturate,
frunzele galbene şi apa din fântână."

Vântul a plecat. Şi-am plâns. Şi mi-am spus:
"Ce-ai făcut cu grădina pe care ţi-am încredinţat-o?"

poezie de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valţul rozelor

Pe verdea margine de şanţ
Creştea măceşul singuratic,
Dar vântul serii nebunatic
Pofti-ntr-o zi pe flori la danţ.
Întâi pătrunse printre foi,
Şi le vorbi cu voce lină,
De dorul lui le spuse-apoi,
Şi suspină — cum se suspină...
Şi suspină — cum se suspină...

Albeaţa lor de trandafiri,
Zâmbind prin roua primăverii,
La mângâierile-adierii
A tresărit cu dulci simţiri.
Păreau năluci de carnaval
Cum se mişcau catifelate,
Gătite toate-n rochi de bal,
De vântul serii sărutate,
De vântul serii sărutate.

Scăldate-n razele de sus,
Muiate în argintul lunii,
S-au dat în braţele minciunii,
Şi rând pe rând în vânt s-au dus.
Iar vântul dulce le şoptea,
Luându-le pe fiecare,
Ş-un valţ nebun se învârtea,
Un valţ — din ce în ce mai tare,
Un valţ — din ce în ce mai tare.

poezie celebră de Alexandru Macedonski din Excelsior (1895)
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

A trecut vremea când puteam să îi răsplătesc ei tot ce am primit de la ea.
Noaptea ei a găsit dimineaţa, şi tu ai luat-o în bratele tale: şi ţie îţi aduc mulţumirea şi darurile mele, hotărâte pentru ea.
Pentru toată durerea şi toate mâhnirile pricinuite ei, vin la tine şi cer iertare.
Slujbei tale închin florile mele ce zăboveau în boboci, când ea aştepta deschiderea lor.

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Culesul roadelor
Adăugat de Ana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum e generaţia frunzelor, aşa e şi cea a oamenilor. Frunzele, pe unele vântul le risipeşte la pământ, pe altele le produce pădurea când vine anotimpul primăverii. Tot astfel şi generaţiile de oameni: unele se nasc, altele sfârşesc.

citat din Homer
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viteză

eu pe asfalt prefăcută în mii de bucăţii
duse de vânt spre case nelocuite şi piscuri înalte.
Viteză
în secolul în care nu mai ai timp să digeri sentimente,
când toate vin ca o avalanşă uşor controlabilă.
Viteză.
Eu, tu, ei şi toate intimităţile false pline de iubire
care prin crăpături ţâşnesc sânge şi nimic.
Viteză.
Eu plec de când am venit şi încă nu pot să mă desprind
de pânza plină de clei incolor si inodor.
Viteză.
În scris că vorbele sunt mai greu de uitat
fiindcă se scriu cu sevă si toate-s celeste.

poezie de Cezara Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Navigând departe

Azi dimineaţă se şoşotea că vom pleca într-o barcă,
numai tu şi cu mine, şi că niciun suflet nu trebuie să ştie
de călătoria noastră spre nicio ţară şi spre niciun liman.

În acel ocean nesfârşit,
la surâsul tău atent, cântecele mele vor deveni mai melodioase,
libere ca valurile, libere de toate legăturile cu lumea.

Nu a sosit încă momentul?
Mai sunt unele lucruri de făcut?
Iată, peste faleză se lasă seara
şi-n lumina palidă păsările mării revin la cuiburile lor.

Cine ştie când parâmele vor fi molate
şi barca, asemeni unui ultim licăr al asfinţitului,
va dispărea în noapte.

poezie celebră de Rabindranath Tagore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădina speranţelor

Cu inima îţi dau bun venit,
Cu zâmbetu-mi cald, te-am dovedit
Şi gând în iubiere am plinit.

Eu o copilă tu heruvim...
Hai, vino cu cu mine să privim,
Violetele din neodim.

Priveşte, poiana-zânelor
Se-ntinde-n multicolor covor,
Ea e Grădina Speranţelor.

Aici păsările îşi au cuib,
Pentru noi a venit şi un scrib,
Iubirea e acum un Sahib.

Imaginează-ţi că suntem noi,
Grădina eu o fac cu fiori,
Gândindu-mă la tine în zori...

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trista grădină

Grădina mea e tristă, căci venit-au
Jivine să o calce în picioare
Fără să-ntrebe nimeni de dorit-a
A vieţui, sau dacă vrea schimbare

Grădina mea-i uimită, i se pare
Că agresorii-i sunt prieteni buni,
Că primul... şi apoi ce mai apare
Sunt drept stăpânii ei, de la străbuni

Grădina mea, mirată, moare-ncet
Cu o tristeţe-n suflet infinită,
Gândindu-se că s-a păstrat concret
De-a ne hrăni şi pentru-a fi iubită

Grădina mea mă strigă cu glas stins,
Simţindu-mi empatia implicită,
Să-mi fie mie patrie şi vis
Ce se-mplineşte-n inima-mi rănită

Grădina mea mă-mbrăţişează tare,
Eu i-am rămas şi ea mi-a rămas mie,
Uniţi pe veci aici, în locu-n care
Pildă vom fi-n respectul pentru glie...

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate femeile sunt nişte flori. Dar unele sunt minunate flori de trandafiri, de orhidee etc., altele sunt flori de paie; unele sunt flori parfumate, cu parfumuri îmbătătoare, altele n-au niciun parfum; unele sunt flori sensibile de mimoze, altele sunt floari carnivore...

aforism de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (1 aprilie 2021)
Adăugat de Gheorghe BUDOI
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Mi-am pierdut stropul de rouă din zori", se plânge floarea cerului care şi-a pierdut toate stelele.

citat celebru din Rabindranath Tagore
Adăugat de Claudia Nicolaescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândurile noastre sunt de două feluri şi anume: unele sunt acţiunile sufletului, altele sunt pasiunile sale. Acelea pe care le numesc acţiunile sale sunt toate voinţele noastre, fiindcă noi experimentăm că ele vin de-a dreptul din sufletul nostru şi par a nu depinde decât de el. Dimpotrivă, se pot în general numi pasiuni, toate felurile de percepţii sau cunoaşteri care se află în noi, din pricină că adesea, nu sufletul nostru le face ceea ce sunt şi pentru că întotdeauna el le primeşte de la lucrurile care sunt reprezentate de ele.

Descartes în Pasiunile
Adăugat de Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate creaţiile mele vor sfârşi în pulbere, numai cântecele vor fi ocrotite de muza muzicii.

citat celebru din Rabindranath Tagore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am venit pe malul tău ca un străin, am locuit în casa ta ca un oaspete şi îţi trec pragul, părăsindu-te, Pământul meu...

citat celebru din Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare om are propria grădină în care plantează seminţe. Şi fiecare, după o vreme, culege exact ceea ce a semănat. Iar dacă nu plantează el, alţii vor planta în grădina sa, iar el va culege roadele, dar în acest caz, nu el a ales seminţele. Ai grijă de grădina minţii tale şi însâmăntează chiar tu ceea ce vrei să culegi după o vreme!

citat din Gabriel Manolache
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze de iubire

Ai fost tu,
Singura roză
Din grădina mea,
Care a înflorit
În toate
Primăverile.
II
Ai fost tu,
Singura frunză,
Care primăvara
Ai strălucit mai frumos
Decât celelalte
Ca să fii atât de frumoasă.
III
Eşti strălucire
Veusiană
Şi încântătoare.
Pentru că florile
Din grădina mea,
Numai ele văd
Faţa ta frumoasă.
IV
Ochii tăi frumoşi,
Şi profilul smead;
Atunci când
Te privesc
Lângă mine,
Nu-mi pot imagina
Că tu eşti visul meu.
V
Nu sunt flori
În a mea grădină,
Nu sunt garoafe
În grădina mea,
Care să întreacă
Ochii tăi frumoşi,
Privirea-ţi delicată
Şi măgulitoare,
Care-i cea mai frumosă
Şi nu mai puţin
Privirea şi zâmbetul tău.

P

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi casa, şi grădina ta întinsă...

Şi casa, şi grădina ta întinsă
Le voi lăsa, chiar pentru-un trai pustiu.
Te voi slăvi în versurile-mi, însă,
Cum n-a făcut femeie-n lume, ştiu.
Iubita-ntr-una vei pândi s-apară
În raiul pentru ochii ei creat,
Iar eu, ieşind la târg cu-o marfă rară -
Iubirea ta - voi scoate-o la mezat.

poezie celebră de Anna Ahmatova
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Neptun

Toate femeile lumii coseau plaja, întorceau valurile,
le puneau
la uscat în căpiţe
în care doar una singură dormea,
una singură sprijinită în coasă, ca pe Bârgaie
sub pălării de paie
ochii ascunşi ai mormintelor:

căpiţe de piatră,
stabilopozii sub care guvizii furau nada, dealuri
întinse pe ape, lovite de vânt
ca în cârciumi de sare ocnaşii care-şi fac cupe din
palme
şi beau

numai el să nu bea, oare,
- taci şi lasă-mă să-l beau -
într-un dialog mut cu paharul de bere
la care nu s-ar fi uitat altădată ca după o zi de co-
să, plaja
mirişte cu maci ofiliţi,
femeie cu femeie,
patului snop -

apoi
toate femeile lumii plecau la casele lor,
unele după lâna de aur, pe mare,
altele în munţi,
cele mai multe în ochii deschişi,
vise care nu se vor încarna niciodată -

cum pentru ele să-ţi dai viaţa ta toată,
taci şi lasă-mă să beau...

poezie de Gellu Doria din revista "Hyperion", nr. 7-8-9/2009 (12 iunie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!