Un răspuns fudul doamnei Nuța Crăciun
Mă-ntrebi de frunzele din suflet,
Iubita mea, iubită doamnă
Și zilele-s ca înnorarea,
Ca ploaia asta de aramă...
Copacii goi, în nemișcarea
Atâtor veacuri, mor tăcut...
Dar ca o nimfă vor renaște...
Noi cum s-o luăm de la-nceput?!
Copacii dor?! În plâns de frunze
Își varsă lacrima și dorul...
Noi trecerilor noastre plânse
Nu le vedem nici viitorul...
Și dacă ochiu-i mănăstire
La care ne-nchinăm în noi
Când nu mai credem în iubire,
Cerând tăcut un alt altoi,
Și dacă toamnă după toamnă
Trec lent... și noi îmbătrânim,
E pentru că, iubită doamnă,
Pustiul vieții îl sorbim...
Sub pleoapa neînchisă încă,
La ușa sfântului altar,
Sărbătorim în nemișcare
Aceeași toamnă, iar și iar...
Îmbătrânim tăcut și cerul
Durerilor nespuse încă
-n mărturisiri de sacrificii,
E pentru alții doar o stâncă...
Ceruri de chihlimbar... și-n suflet
Atâtea albe minarete
Ce se înalță-n rugi creștine...
În rest, tăcere doar... poete!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Îmbătrânim tăcut
Și-mbătrânim, îmbătrânim tăcut,
Sperând că o vom lua de la-nceput,
Cu fiecare ceas îmbătrânim
Și ca un jar în zări ne risipim.
Îmbătrânim cu fiecare ceas
Pe care, să-l trăim, ne-a mai rămas.
Pe cerul nostru nu mai sunt cocori,
Doar noi zburăm cu gândul uneori.
Dar a fi prunc în suflet e un țel
Un punct lucind pe-al vieții carusel.
Chiar dacă-n timpuri ne vom risipi
Pruncul din noi, etern va străluci.
Clepsidra un hotar de veșnicii
În alte timpuri, iar ne va uni.
Vom fi copii?! Vom fi bătrâni mereu?!
Răspunsu-l știe numai Dumnezeu.
Ni se deschide-n ceruri un alt drum
Și-mbătrânim, îmbătrânim de-acum.
Cuminți pornim spre alte veșnicii
Peste un an, o lună, poate-o zi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E toamnă, doamnă...
de-ai știi ce repede aleargă timpul
și cât de repede și noi,
acum, acum, ne este drumul,
topit în cruci și în noroi
topit în cerul plin cu sfinți,
iubita mea, iubită doamnă,
e dusă vremea de povești cu prinți,
e toamnă, doamnă, este toamnă
ne-a mai rămas, un an, o oră,
ne-a mai rămas, dar cine știe,
iubită doamnă, hai la horă,
să ne jucăm și ce-o să fie
privește, în perete ai oglindă
și chipul tău e tot frumos
dar e albit și toată truda
s-a pus pe părul arătos
iubită doamnă, mai e timpul
să ne avem, să ne iubim,
să ne furăm în noapte chinul,
de-a adormi prin flori de crin
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pustiu de vânt
Azi un pustiu de vânt răzbate
Un vultur dinspre miazănoapte,
E frig, plouă mărunt și des.
Toamna și frunzele mi-a șters...
Și mi-au rămas copacii goi.
De-o vreme, s-a mutat în noi.
Bruma în suflet mi-a căzut,
Eu plâng cu ploaia, plâng tăcut...
Plouă cu frunze arămii
Și drumurile-mi sunt pustii,
Un foc îmi arde-n suflet iar
O toamnă fără de hotar...
Și bate-n mine-un vânt pustiu...
Ce sunt și ce am vrut să fiu?!
O toamnă fără de hotar,
Un vânt hoinar... un vânt hoinar.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E toamnă iar...
E toamnă iar și frunza-n vânt răsună iară,
Cu jale și cu freamăt blând, într-o tristețe-amară,
Iar cerul gri și trist de milă varsă lacrimi
Cunoaște bine timpul crud și-ale naturii datini.
E toamnă iar și-și plânge-amarul iar făptura
Căci iată-a mai trecut un an, încă un an de-a dura.
Așa vor trece mulți de-a lungul vieții noastre
Și-n viață-abia ne-or ține-atunci, doar amintiri albastre.
E toamnă iar și-n suflet sapă iar trecutul
Aceeași rană de demult, ce veștejește trupul.
Cu ploaie și cu vânt și frunze spulberate,
Cu tot ce-a fost și nu-i acum, cu nostalgie-n toate.
poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoșani (26 noiembrie 2014)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este toamnă!
Pleoapa întunecată a cerului
S-a coborât tăcut peste noi...
Copacii sunt goi...
Gene de frunze clipesc
Grăbite să-și încarce-n cărări
Argintul din zări.
Ude de lacrimi, covoare chihlimbării
Mustesc a gutuie,
Iar sângeri se scurg peste noaptea din zi
Dulce-amăruie.
Departe, un zumzet de voci -
Copii discutând despre teste banale...
Copii zugrăvind cu privirea
Simfonii de cuvinte
Despre cer, despre frunze și ploi...
Un clopot ca de aramă
Aleargă sprințar
Prin sufletul ca o hârtie.
Cine să știe?!
Se-aud troznind sub talpa privirii
Legile firii.
Fior... de fulger șficuitor,
În carnea cărnii coboară!
Oasele dor...
E tăcere și frig... este toamnă!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este toamnă!
Pleoapa întunecată a cerului
S-a coborât tăcut peste noi...
Copacii sunt goi...
Gene de frunze clipesc
Grăbite să-și încarce-n cărări
Argintul din zări.
Ude de acrimi, covoare chihlimbării
Mustesc a gutuie,
Iar sânger se scurg peste noaptea din zi
Dulce-amăruie.
Departe, un zumzet de voci -
Copii discutând despre teste banale...
Copii zugrăvind cu privirea
Simfonii de cuvinte
Despre cer, despre frunze și ploi...
Un clopot ca de aramă
Aleargă sprințar
Prin sufletul ca o hârtie.
Cine să știe?!
Se-aud troznind sub talpa privirii
Legile firii.
Fior... de fulger șficuitor,
În carnea cărnii coboară!
Oasele dor...
E tăcere și frig... este toamnă!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Iaca-i toamnă
Tu nu vezi că număr din doi în doi un singur
Dumnezeu? Te salut iubită toamnă!
Bărcile se căsătoresc pe lacul secat.
Copacii la nudiști au plecat!
Tu nu vezi cum număr frunze
eu
nimic înspre nimic
cum învață foișorul să stea liber
venetic...
peste pași mergând trăire?
Te salut iubită toamnă!
Chiar de-n doi în doi te număr
tu tot singură te vrei
doar o frunză numărată
ce foșnește pe alei
Dumnezeu uscând pe umăr
printre umbre ce-au căzut
număr frunzele și iată
toamnă...
pot să te salut!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă
A mai trecut o toamnă după toamnă
Și tot așa vreo zece ani la rând
De mult n-ai mai văzut zăpadă doamnă
Vezi zi și noapte frunzele căzând.
Prin parc trec pași nepăsători și toate
Îmi par desprinse parcă din trecut
A mai trecut o toamnă și-ncă-o toamnă
Deși ninsoare-n barbă aș fi vrut.
Aș vrea din urmă moartea să ne-ajungă
Dar vom trăi bătrâni, la infinit
Aceeași viață nepermis de lungă
Aceeași toamnă fără de sfârșit.
poezie de Mihail Mataringa (3 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă 2014
După o vară destul de fierbinte,
Iată că a sosit o toamnă cuminte.
Anotimp blând pe alocuri ploios,
În care culgem recolta, ce-i de folos.
O toamnă cu alegeri prezidențiale,
Ce nu par a fi deloc senzaționale.
Aceeași mizerie în politica românească,
Nimic corect, doar banul să crească.
Mă uit pe geam și văd frunze pe pământ,
Copacii sunt dezbrăcați, de puternicul vânt.
Monotonia se așterne în fiecare seară,
E toamnă, și iarna cât de curând o să apară.
Anotimp romantic pentru cei îndrăgostiți,
Căci doar prin iubire oamenii sunt sfințiți.
E timpul să ne luăm rămas bun de la natură,
O să vină frigul și ne vom retrage la căldură.
poezie de Ovidiu Kerekes (9 noiembrie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio, doamnă
E tristă toamnă și e trist afară plouă
Din ochii mei din picături de caldă rouă
Aș vrea o clipă doar la ochii tăi de foc să mă-ncălzesc
Dorul dintr-înșii să-mi poftesc
În sufletu-mi se frâng dureri nebănuite
Și se aprind aceleași veșnice ispite
Și se răsfrâng in simfonii de lacrimi fără de popas
Cântecul durerii fără glas
Adio, doamnă
În sufletu-mi de-atâta plâns îndoliat
Acum e toamnă
Adio, doamnă
Voi rătăci de-acum de dor înfrigurat
În trista toamnă
O, vis pierdut
Roman trecut
Al vieții drum
Ce trist e-acum
Adio, doamnă
În sufletu-mi drapelul negru s-a lăsat
Acum e toamnă
Adio, doamnă
În sufletu-mi de-atâta plâns îndoliat
Acum e toamnă
Adio, doamnă
Voi rătăci de-acum de dor înfrigurat
În trista toamnă
O, vis pierdut
Roman trecut
Al vieții drum
Ce trist e-acum
Adio, doamnă
În sufletu-mi drapelul negru s-a lăsat
Acum e toamnă
O, vis pierdut
Roman trecut
Al vieții drum
Ce trist e-acum
Adio, doamnă
În sufletu-mi drapelul negru s-a lăsat
Acum e toamnă.
cântec interpretat de Gheorghe Ionescu Gion, muzica de Ionel Fernic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubești, Doamnă
Din cer cad ape, șiroind.
Pădurea are chipul tău,
Cu ochi de ghindă,
Păr de-alun,
Miros de vânt
Si gust de toamnă.
Ești bine azi,
Iubită, Doamnă?
Nu ești. Ți-e dor
Si jale-ți este.
Iei cartea de pe raft,
O pui la loc.
Tai ceapa, o călești.
Ce gust de toamnă!
De ce pui lacrimi,
Dragă, Doamnă?
Și gogoșar? Ardei?
De toate pui?
Ti-e gandul dus
Departe-n alte zări.
Adună-te, că arde oala.
Inchide ușa, că e toamnă.
Ba plângi, ba râzi....
Tu iubești,... Doamnă.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeiea-toamnă
Sub ochiul frunzelor uscate,
E-o lacrimă care dansează
În întunericul din noapte.
Ce vise stranii modelează!
Șoptește vântul: ce femeie,
Cu straie pale a venit!
Pe partitura vieții mele,
În noapte, m-a ademenit.
Brațe de chihlimbar îmi prinde
Pe brațe reci. E un calvar?!
Trotoarul ud mă cheamă-n cercuri,
La un concert autumnal.
Lipește-mi picurii de suflet
Și plângi în locul meu, iubite,
Eu genele le-am prins pe ceruri...
Mi-s norii grei... mi-aduc aminte...
Dă-mi cupa din gutuie-amară,
Să sorb din ea! Mi-e toamnă iar...
Și hai să-ngenunchem, deseară,
În rugi, alături, la altar!
La malul toamnelor din mine,
Pe plaja sufletului meu,
Mai e o toamnă, știu eu bine,
Ce încă plânge-n locul meu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de toamnă
Ți-am scris sonete spre a ta mărire,
Ți-am luat mătăsuri moi de chihlimbar...
Tu ai venit, te-ai dus... o amăgire!
Parte dint-un decor autumnal.
În ruginiu și-n verde îmbrăcată
Adeseori maramă ți-ai lăsat
De cenușiu, de trist și dintr-o dată
În ploi, spre ceruri, te-ai aventurat.
Și plângi din ceruri lacrimă amară
Iar noi nutrim aici spre absolut,
Tu ai venit, te-ai dus, iubită toamnă!
Plecarea ta, de veacuri, ne-a durut.
Și-am tânguit în plecăciuni sonore...
Pustiu poem în rugi s-a înălțat.
Te-i dus în șirul toamnelor eterne!
De ce-ai venit?! De ce-ai mai fi plecat?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de toamnă
Ți-am scris sonete spre a ta mărire,
Ți-am luat mătăsuri moi de chihlimbar...
Tu ai venit, te-ai dus... o amăgire!
Parte dint-un decor autumnal.
În ruginiu și-n verde îmbrăcată
Adeseori maramă ți-ai lăsat
De cenușiu, de trist și dintr-o dată
În ploi, spre ceruri, te-ai aventurat.
Și plângi din ceruri lacrimă amară
Iar noi nutrim aici spre absolut,
Tu ai venit, te-ai dus, iubită toamnă!
Plecarea ta, de veacuri, ne-a durut.
Și-am tânguit în plecăciuni sonore...
Pustiu poem în rugi s-a înălțat.
Te-i dus în șirul toamnelor eterne!
De ce-ai venit?! De ce-ai mai fi plecat?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploi
Ploi de toamnă lungi și grele,
Ploi de toamnă, plâns de stele,
Ploi de frunze pe cărare...
Ploi în inimi și pe vale...
Vânturi reci, pustie toamnă!
Ne-aduci ploaie de aramă
Și gutui împarfumate...
Ne aduci tăcere, noapte...
Foc în sobă, plâns pe drumuri,
Aripi de vrăjite fumuri,
Umbre de dureri și șoapte,
Noapte, noapte, noapte, noapte...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamna mea, iubită doamnă...
doamna mea, iubită doamnă,
m-amăgești cu ochii tăi,
porți în ei culori de toamnă,
mă cufund în ei ca-n văi,
porți în ei culoarea frunzei,
în ei verde maroniu,
dăruiesc un foc al muzei
cu sclipiri de argintiu
doamna mea, iubită doamnă,
mă dor toate când privesc,
trupul tău sculptat de-o daltă,
m-a făcut să-nebunesc,
m-a făcut să-mi piară somnul,
m-a făcut un aiurit,
rog în seară Tatăl Domnul,
doar puțin să-ți fiu iubit
doamna mea, iubită doamnă,
cred că-mi dai atâta dor,
de nu pot să-l car de-odată,
pe-al meu trup rătăcitor,
dar mi-e bine sub povara,
ce mi-ai pus-o peste trup,
nu mă plâng dar doare seara,
când de tine eu mă rup
doamna mea, iubită doamnă,
prinde-te de dorul meu,
mângâie-l și ia-l în seamă,
să nu-mi fie așa greu,
să nu-mi fie noaptea albă,
să nu-mi țină ochi deschiși,
mult aș vrea, în mare grabă,
de o viață să fim prinși
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăceri
Peste țarini pustiite de tăceri și vânt de toamnă,
În păduri cu nobil vuiet, plâns de lacrimi de aramă
Se aude ca un clopot... Și-n sălbatică cântare
Trec soldați de vatelină în mantii strălucitoare.
Cor de păsări de tăciune... zumzet peste tot pământul...
Roditor pământ anume spre-a sădi în el cuvântul...
Must de trainice-oseminte cu specific omenesc,
Peste glia ființei noastre unde vorbele rodesc...
Ruginii, de sângeri parcă, vin apusurile-n grabă...
Dau în pârg gutui... E toamnă! Și ce dacă? Și ce dacă?!
Cade bruma pe obrazul țării fremătând de dor...
Simfonii transcendentale cântă îngeri în amvon...
Râu învolburat de lacrimi... Treceri de pletoase umbre...
Toamna veșniciei noastre cu tăcere grea se umple...
Nu mai pot să-mi număr anii! Sunt o toamnă despletită...
Sunt o toamnă... numai una... în decade împărțită.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie...
Scuzați doamnă
doamnă toamnă
că nu știu a vă primi
cu plâns rece
față gri
cu machiaj
și anturaj
de cer vânăt
plumburiu...
scuzați doamnă
că nu știu
și nu pot
ca să mă port
cum mi se cere
când tu speri
la revedere...
Scuzați doamnă
doamnă toamnă
că mă port
ca un hapsân
însă tu
cu-al tău elan
mă faci doamnă
mai bătrân
cu încă-un an!
poezie de Gheorghe Gurău din Cochetând cu muzele (septembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Anotimpul putred
E anotimpul putred... frunze ard
Pe ramuri ude... lacrima ne strigă
Și se-oglindește-n ape de smarald...
Vântu-n duioase rugi să ne atingă?!
Îmi plec privirea-n rugi de catifea...
Poem solar sub gene se ivește...
E toamnă tristă, este-o toamnă grea
Și inima de plânsul ei zvâcnește.
Poem solar invoc... renasc în ploi
Un alt destin, spre lumi spirituale
Pe trepte de iubire, amândoi
Suflet zburând pe căi transcendentale.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dedicație Stelei Popescu
Frunze cad în calea mea,
Cad și suflete deodată,
Astăzi, tu de vei pleca,
Voi rămâne-ndurerată.
Îngenunche trecători -
Plâns de lacrimă târzie,
Frunze-n suflet și în zori,
Zborul lin de păpădie...
Prind pe-al pieptului altar
Visul meu o stea de taină
Și în sufletul de jar
Te păstrez, iubită doamnă!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!