Dintre toate regiunile locuite de români la nord de Dunăre, Bănatul şi Oltenia, cu prelungirea lor comună în ţara Haţegului, sunt singurele care reprezintă o continuitate neîntreruptă geografico-istorică a neamului românesc – un cuib de unde se romaniza treptat ţările spre apus, spre crivăţ şi spre răsărit, ba indirect şi cele de peste Dunăre, cuibul mereu descărcându-şi prinosul, dar rămânând totdeauna plin.

citat celebru din Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt român

Eu din români îmi trag sorgintea.
C-o sfântă dragoste-i iubesc
şi pentru tot ce-i românesc,
oricând, şi braţele şi mintea
şi sufletul mi le jertfesc.

poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai bune cărţi nu sunt tocmai acelea care ne învaţă, ci acelea care ne fac a cugeta peste cele cuprinse în ele.

citat celebru din Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ţara noastră, cele mai frumoase nopţi sunt cele de toamnă; aerul e curat şi liniştit, iar stelele se văd lămurit, chiar şi cele mai mici. Bine-nţeles că avem şi unele toamne urâte, dar de cele mai multe ori sunt frumoase şi dacă Luna (care poate fi iubită de poeţi, dar nu şi de astronomi) nu întunecă stelele cu lumina ei, nopţile sunt admirabile pentru observaţiuni. În septembrie, seara, stelele verii sunt înspre apus, cele mai multe; altele sunt încă de-asupra capului, sau spre sud, ca: Lebăda, Lira, Vulturul şi celelale; spre răsărit însă şi spre sud-est vedem noi constelaţii.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful meu

Bogdan Petriceicu – Hasdeu
fiul lui Alexandru,
nepotul lui Tadeu
tatăl Iuliei
Ca fie-sa, ca tată-său, ca bunicu-său
credea cu tărie în solia omenirii,
în dreptatea lui Dumnezeu,
în nemurirea sufletului.
A muncit,
A suferit,
A iubit.
Trecut prin încercări şi călit prin luptă,
se ridică zâmbind de unde se pogorâse plângând,
la ai săi.
Nu-l uitaţi aici, căci el nu vă uită acolo.

epitaf de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Pe Dunăre de-ar curge vin"...

Din vin sadea să-i fie valul,
De-ar fi aşa minuni cereşti,
S-ar termina, precis, canalul
Din Dunăre spre Bucureşti.

epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Dunăre nu curge vin

Pe Dunăre, de-ar fi curs vin,
Adâncă n-ar fi fost vreodată.
Sunt sigur, deci pot să susţin:
De la izvor era secată!

epigramă de George Tătăruş din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu putem concepe existenţa neamului românesc fără Nistru, cum nu putem să o concepem fără Dunăre şi Tisa, ca să ne despartă de elementul slav. Basarabia reprezintă pentru noi intrarea casei noastre.

Gheorghe Brătianu în Geopolitica, factor educativ şi naţional
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constelaţiile circumpolare le veţi găsi la orice epocă a anului, căci ele sunt mereu deasupra orizontului, învârtindu-se în jurul stelei Polare. În august, pe la 9-10 seara, de pildă, privind spre steaua Polară, vedem că Ursa Mare se află spre apus, Casiopeia spre răsărit. Deasupra Casiopeei găsiţi pe Cefeu, iar mai sus, la zenit, e capul Dragonului al cărui trup se îndreptează spre Cefeu, apoi trece printre cele două Urse. Roatele Carului Mic (Ursa Mică) sunt ridicate în sus, spre apus însă, dar spre miezul nopţii se lasă spre orizont. Sub Ursa Mică şi între Casiopeia şi Ursa Mare se află Girafa şi jos de tot, la Orizont, Linxul. La începutul primăverii, constelaţiile acestea, au o poziţiune cu totul opusă.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Dunăre de-ar curge vin

Pe Dunăre de-ar curge vin,
Ar învia şi Păstorel;
Sorbind lichidul cristalin,
Ce tare plin ar fi de el!

epigramă de Marian Cioacă (1999)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Continuitate

Glia ţese covoare de flori
din fibrele strămoşilor.
din străfunduri
se filtrează spre noi
dimineţi aurite
de suflul dacilor.

trecem zilnic
peste pământul viu
în care fluviul vieţii
se varsă treptat
în şiraguri.

ţara se-ntinde
milenar în istorie...

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O Dunăre albastră

O Dunăre albastră,
Tu... eşti mereu splendoare,
Eşti dulce alinare,
Din viaţa-mi ce-a trecut.

Eşti sâmbure de viaţă,
Eşti crudă desfătare,
Dar mi-ai răpit in taină
Tot ce-am iubit mai mult.

Mă întorc... mereu la tine,
Pe malurile- ţi stinse
Şi mă întreb de ce...
Nu te-ai oprit?

Mereu... tu curgi la vale,
Şi-mi duci zilele triste,
Te rog dă-mi alinare...
Că m-am îndrăgostit.

Sub strălucirea lunii,
Străbaţi mereu câmpia,
Dar laşi în urmă ta
Teroare şi plăceri.

Fii Dunăre albastră,
Te rog fi-mi împlinirea,
Al visului cel dulce
Cu strat de primăverii.

Nesăbuit şi-n taină,
Aprind o lumânare.
Şi mă gândesc adesea
De ce te-oi fi pierdut?

Aveam şi frumuseţea,
Aveam şi tinereţea...
Dar... Dunăre albastră
Pe toate tu le-ai vrut.

Se... înalţă către stele,
Fior răpus din mine,
Şi bolta ce-a cerească
Pe loc a strălucit.

Tu... Dunăre albastră,
Eşti zâna vieţii mele
Pe care niciodată,
Nu pot ca să o uit.

Tu Dunăre albastră
Fior şi încântare.
Eşti dulce alinare
La tot ce-a fost trecut.

Tu... Dunăre albastră,
Mă închin acum la tine.
Ştii că nu mi-e bine
Dar nu pot să te uit.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

M-am trezit în noapte
şi nu ştiam unde sunt

prin camera înaltă de hotel
zburau ţipând
gâşte sălbatice

spre nord spre
nord.

poezie de Jaroslaw Iwaszkiewicz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dunărea

Frumosa Dunăre se zbate in albia albă
Între malurile vieţi, între două ţărmuri surori
Aşa se zbate în largul oglinzii
Precum visul în miezul nopţii.
Dunăre, Dunăre apă rece, apă caldă
Aduci putere celor sortiţi să piară
În adîncurile tale vii, pline de necunoscut
Şi cunoscut!
Aleargă valuri după valuri
Ţinînd viaţa în alertă şi cunoscutul în panică
Pentru viaţa ce urmează.
La răsărit de munte pe malul dreptăţii
Şi al puterii ce curge din destinul tău
Frumos, Dunăre albastră!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă am fi la ecuatorul Pământului, la brâul lui, atunci Steaua polară ar fi tocmai la orizont, la nord, spre sud ar fi polul sud, iar stelele toate ar avea un răsărit şi un apus.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă prelungeşti linia ce trece prin β, α şi γ din constelaţia Vulturul în sus, spre nord, la o mică depărtare dai peste una dintre cele mai mici constelaţii, Săgeata, care e alcătuită numai din stele mici, dar cari în adevăr formează o săgeată îndreptată spre stelele Vulpei Mici.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul se învârteşte însă de la vest spre est, adică de la apus spre răsărit şi de-aceea vedem bolta cerească mişcându-se de la est spre vest, adică de la răsărit spre apus. Iluzia e tot aceea pe care o încercăm când ne aflăm într'un vagon al unui tren în mişcare: Dacă privim pe fereastră, ni se pare că fug arborii, fug casele, pe când în realitate ştim bine că trenul e cel care fuge. Şi încotro fug pomii şi casele? Tocmai în direcţie opusă trenului. Nu trebuie să ne mirăm că învârtirea boltei cereşti este o simplă părere; o vedem şi totuşi nu există.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi-vă din lumină

Călătoream dinspre apus spre răsărit
şi am văzut, că moarte nu există,
că toate insurecţiile asupra acestui regim
sunt ornamente în jurul vieţii săpate,
şi mai sunt dihotomii ale Limbii,
ce, dacă e mută,
în "panta rei" o trezesc îngerii încuviinţaţi
de un om, de un om.
Dinspre apus călătoresc în fiecare zi
şi-mi decelez singura proverbialitate occidentală,
despre donatorii de sânge îndrăgostiţi de timp,
de unde pleacă înspre origini, spre lumină.
Atât de flegmatic am călătorit şi am descoperit
ce inutili în inserţiuni sunt vesticii,
care proslăvesc misterul beznelor.
Pe coloana vertebrală a estului e atâta lumină,
încât presimt revigorarea
sosirii mele din călătorie,
în locul de unde am pornit dinspre Apus.
Panta rei, ca o milostivă alegorie
a umanităţii...
Încep să călătoresc
pe unde mă duce lumina mută
din interiorul creierului, identic cu mine:
-Daţi-vă din lumină,
daimonii s-au întors
cu faţa spre soare.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculpturile păsări ale lui Brâncuşi reprezintă ţipătul de libertate al neamului românesc, din munte până-n în mare, din hotar spre alte hotare.

Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romică (uşor ironic): Ba da, mămucă! Am absolvit clasa de cântăreţi din solz de peşte...
Baciul (grav, povăţuitor): Niciodată să nu râzi de tradiţia neamului tău. Muzica la solz de peşte este cea mai accesibilă. Dacă vrei să cânţi, îţi iei undiţa şi te duci. E balta plină de instrumente...
Safta (cu patos): Pentru ca nemţii să poată meşteri clavecine şi piane, noi îi ţineam pe turci, cu sabia, la Dunăre. Iar în Dunăre înotau mii de peşti...
Baciul (serios): Aceasta e tradiţia. Ai văzut tu piane înotând prin Dunăre?

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie

Arboru-i ideea,
Frunzele-s aceea
Ce-nviază ţara
Şi-o ridică sus

Când furtuna muge
Şi fricosul fuge,
Alţii iau povara
Celor ce s-au dus!

poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu (1872)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!