Cuvântul ucis
Cuvântul ucis
în miezul zilei
renaște în tăcere
în ordinea timpului.
poezie de Ioana Trica din Cruciadele somnului (2011)
Adăugat de Ioana Trica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Graalul ascuns
Graalul ascuns
într-un mormânt
la Curtea de Argeș
Cruciadele somnului
iau cu asalt
câmpuri de tăcere.
poezie de Ioana Trica din Cruciadele somnului (2009)
Adăugat de Ioana Trica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Indiferența cu ochii aplecați
Indiferența cu ochii aplecați
la capătul aleii de piatră ca
o statuie a absenței
într-o seară
cu lumini înghețate pe lac
În miezul de aur al tăcerii
cântări vesperale
Gândurile ei se-adâncesc într-o
cameră cu mobilă veche și oarbă
Corăbii pe ape verzi nemișcate.
poezie de Ioana Trica din Noaptea șarpelui / Nata e gjarperit (2013)
Adăugat de Ioana Trica
Comentează! | Votează! | Copiază!
OUG de modificare a Codului Penal și a Codului de Procedură Penală a fost adoptată la miezul nopții, deși nu figura pe ordinea de zi
Premierul se-mbulzi
Cu un ordin scurt, în șoapte:
- Nu vreau "ordinea de zi";
Faceți "ordinea de noapte"!
epigramă de Liviu Sergiu Manolache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corăbii înclinate
Mări în capcană
naufragii interioare
La orizont
tabloul
unei căi false.
poezie de Ioana Trica din Cruciadele somnului (2011)
Adăugat de Ioana Trica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigătul timpului în fiecare palmă a zilei
a venit primăvara
au înflorit corcodușii
și pomii timpurii
îmbracă țara
într-un alb nou
pe aripile vântului
s-au topit
florile timpurii de primăvară
și-n surâsul vântului
noi flori înfloresc
purtând imaginea
vieții acesteia în chip de floare
curând
bureții de spin
își vor spune cuvântul
brăzdând tăcerea
cu chipul lor alb
înveșmântați
în strigătul timpului
din fiecare palmă a zilei
se coc așteptările
înveselind strigătul zilei
până pe degetele norilor
în cuvinte colorate cu spumă de vis
poezie de Ioan Daniel Bălan (4 aprilie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evoluție
A nu știu câta istorie
a lumii
Regiunile cerului
se înfioară
Mersul înainte
de-a valma
al popoarelor
prin tranșee și gropi.
poezie de Ioana Trica din Cruciadele somnului (2009)
Adăugat de Ioana Trica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-oi fi?
Iubirea mea-i ascunsă în poezia mea,
Cum e, în miezul zilei, ochiului, orice stea;
Iubirea ta-i ascunsă într-o tăcere grea,
Cum e, în miezul nopții, soarele, steaua mea.
Cum soarele e steaua mea, iar tu ești soare, soare-al meu,
Tăcerea-i poezia ta. Și mă-ntreb: oare ce sunt eu?
poezie de Marius Robu (6 septembrie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum se sfârșește o armată
La început generalul
numit în limba latină Imperator
mai apoi, căpitanii
numiți în limba latină centurioni
după ei rănile în defilare
după rănile în defilare
prada de război:
timpul ucis în sufletul barbarilor
după timpul ucis în sufletul barbarilor
înșiși barbarii
după barbari, barbarele
după barbare, plozii
după plozi, jucăriile
după jucării, jocul
după joc, iluzia timpului
după timp, iluzia iluziei timpului
cuvântul cu belciug la bot.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Dacă moartea
Dacă moartea
ar avea
aripi de ceară
i le-aș topi
și aș țintui-o
pe veci
într-un stâlp
de lumină!
poezie de Ioana Trica din Cruciadele somnului (2011)
Adăugat de Ioana Trica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miezul zilei este bucuria minții, miezul nopții doar bucuria stelelor.
aforism de Betty Marcovici (februarie 2010)
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Cuvântul
Cuvântul,
un gând țâșnind din pământ,
o umbră înfășurată
pe creanga copacului,
ramură cu ramură
trasează un destin diafan,
un curcubeu uriaș.
Cuvântul,
o clipă din piatra ajunsă nisip
pe o palmă de pământ
udat de lacrimi arzătoare.
Cuvântul,
profund și amăgitor,
lacrima îl știe
din aripa idealului de stea
luminând universul!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
ÎNTRE MIEZUL NOPȚII ȘI AMURG-Rubaiat
Între miezul zilei și amurg
Trec marșând prin vechiul nostru burg,
Cavaleri frumoși și visători,
Dulci priviri în urmă li se scurg.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul este începutul iar tăcere sfârșitul. Intre cuvânt și tăcere, existăm noi.
Viorel Muha (iunie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renaștere
Aș renaște doar din tine să am sângele nebun
Să te simt cum curgi în mine ca o lumânare arsă
Te-aș iubi până la lacrimi chiar de-ai fi un greu taifun
Să nu știu nimic de tine, versul să îmi fie casă.
Aș renaște dintr-un vers să-ți fiu muza ce te-mbie
La o mie de păcate săvârșite-n miezul nopții
Să te chem și să te-alung în abis o veșnicie
Printre demonii din umbră, ce zâmbesc șăgalnic sorții.
Aș renaște poate mâine dintr-a ta inimă mută
Să simt nebunia-ți dulce cum tresaltă peste sâni
Aș străbate chiar și Cerul să fiu martoră la nuntă
Cum a cui? A doi nebuni ce-i fac jurăminte Lunii.
Aș renaște mai mereu din al gândului poem
Să mai simt odată Cerul coborât în pieptul meu
Numai tu îmi știi păcatul de a-ți fi un crunt blestem
Care arde trup și suflet, până-n Cer la Dumnezeu.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O mirare și-o tăcere
Eu, mirare,
tu, tumult,
pasul
încă ți-l ascult!
Eu, mirare,
tu, tăcere,
vise blânde-n
adiere.
Tu, mirare,
eu, tumult,
nu lăsa,
să treacă mult!
O mirare
și-o tăcere,
purtate
de-o adiere,
trasformate
într-o floare
de iubire,
azi îmi pare!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar cine-a ucis?
Dar cine-a ucis primăvara din noi,
De nu mai surâdem unui pom înflorit
Și mergem pe stradă ca niște strigoi,
Izolați în tăcere, cu pasul grăbit?
Dar cine-a ucis bucuria din noi
Când râsul ne este doar tristă povară,
Iar lacrima cade în searbăd noroi
Pe geana zdrobită de tristețea amară?
Dar cine-a ucis copilul din noi
Ce nu mai știe prin parcuri s-alerge,
Dorindu-și ca râsul să i-l dăm înapoi,
Ne-nțelegând a dezastrului lege?
Dar cine-a ucis bătrânul din noi
Așteptând ca un suflet să-i bată în poartă,
Nepricepând absurdul război
La care-l condamnă inumana lui soartă?
Dar cine-a ucis iubirea din noi,
Lăsând loc speranței să mai pâlpâie blând,
Șoptind că va-nvinge furtună și ploi
Dar tot se va-ntoarce la tine curând?
Dar cine-a ucis frumosul din noi,
Răbdarea, credința în ziua de mâine,
Că am ajuns, dominați de nevoi,
Să ne urâm pentru colțul de pâine?
Cine-a greșit și cine plătește
Naturii distruse cu patima crudă?
Călău a fost Omul, dar tot el pătimește,
Cu dobândă plătind răutatea absurdă.
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- tinerețe
- Tinerețea: Pasărea Phoenix a timpului; renaște după ce... nu mai este!
definiție aforistică de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Știrea zilei: astăzi nu a fost ucis nimeni!
aforism de Aleksandar Cotric din Incizii rapide (2007), traducere de Goran Mrakic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba sârbă.
Drumuri
cuvântul meu răscolește liniștea tunetului
departe, alte cuvinte izbesc malurile sufletului
mai departe, soarele a îngenunchiat, în tăcere
sunt drumuri ce merg în tristețea serii
încărcate de tăcere și multă, multă durere
plec, pășesc printre orizonturi umede
fără cuvinte.. fără întrebări
alte drumuri
liniștea cade în noapte printre șoapte obosite
drumuri părăsite, drumuri irosite
în față, ușa timpului oprită
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul este ucis nu numai de minciună, ci și de tăcere.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.