Mă simt bine între cărţile mele vechi, chiar când nu pot nimic agonisi din scriptura lor, străină mie.

citat din Benjamin Fondane
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care citesc fără să păstreze cartea, cei care o împrumută fără să simtă neliniştea şi tortura n-au câştigat, chiar când li-e mare meritul, niciun sfert din noţiunea de "cultură".

citat din Benjamin Fondane
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

adevăr (vezi şi veridicitate)

Adevărurile sunt erori care au biruit.

definiţie de Benjamin Fondane
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai simplu

într-adevăr, am primit s-alegem orice poveste:
una a noastră, alta şi-a lor;
nimic obişnuit, spuneai; nimic obişnuit, bănuiam că e;
eu făceam loc printre valurile tale
când ieşeai cu câte o alta, de hotar ce-aş fi putut înţelege
şi doar ce se făcea cu o treaptă mai sus;
uneori, altele îţi erau în lucru, precum cărţile mele
despre cele mai vechi amintiri, aşa cum te-am învăţat,
chiar şi cea care ne-nsoţea, de ştiam ori nu;
sigur ne putem străbate orice poveste
chiar şi-n lung şi chiar şi-n lat, să stăm şi-n drum
şi-n pragul ei şi-n orice sfere şi mai înalte decât noi.
cel mai simplu dintre toate ne este simplu
şi aşa cum se-arată:
cu gutui la masa de seară... aceea care ne aşteaptă
şi cu flori din orice anotimp
încât nimic să nu sfârşim şi niciodată.

poezie de Ana Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ţii în mână o mână străină

Eu ţin în mână o mână străină,
E caldă sau rece eu nu pot s-o simt.
Gândul meu e la tine – fiinţă haină,
La dragostea noastră pierdută în vânt.

Tu ţii în mână o mână străină,
Te faci că ţi-e cald – eu ştiu că îngheţi.
Mă faci să fiu fiinţă haină,
Uitarea s-o scriu pe-ai inimi pereţi.

Ţinem în mâini – mâini străine,
De ieri sunt străină să ştii,
Şi mâna-mi străină îţi este de mâine.
Străină fiind, nu aştept să mai vii..

poezie de Guţu Anna Igorevna din Supradoză de gânduri (4 ianuarie 2014)
Adăugat de Simona Micu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele mele...

Visele mele,
portal deschis, între pământ şi stele,
realităţi paralele în viaţa mea şi trăirile mele,
mănunchi de fiori în mii de pelegrinări,
vii culori în nopţile grele.

Visele mele,
cununi de amintiri, din vechi şi noi trăiri...
scenarii de film, fără pereche sub stele,
frământări spre enigmatice dezlegări,
pe fruntea înrourată de sudori,
în dimineţi fără stele.

Visele mele,
zbateri în tăcere,
cu premoniţii bune sau rele,
nelipsite pe drumul vieţii mele,
viaţa îmi împliniţi, nu mă ocoliţi!
Cât voi trăiţi şi eu trăiesc,
printre vii morţi sau morţii vii,
numai Dumnezeu ştie,
să decodifice bine,
visele lumii şi ale mele,
,, Nimic nou sub stele"

poezie de Valeria Mahok (17 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

În momentele când sunt atacat de gânduri triste, nimic nu mă ajută mai bine decât să fug la cărţile mele. Ele mă absorb imediat şi îmi alungă norii negri din gânduri.

citat celebru din Michel de Montaigne
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc tot ceea ce este vechi: prieteniile vechi, timpurile de demult, vechile maniere, cărţile vechi, vinul vechi.

citat clasic din Oliver Goldsmith
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţ

Te simt când te gândeşti la mine
Şi din mândrie nu mă chemi
Te simt când îţi e rău şi bine
Te simt când dormi şi când te temi

Să fie totul din iubire
Să fie semn din cerul Sfânt
Ce mult doresc să fii cu mine
Şi cum te chem din gând în gând

De te loveşti cumva odată
Îţi simt durerea pe-acel loc
Şi încordat mă simt deodată
Şi-mi simt acelaşi loc în foc

Te simt când te gândeşti la mine
Când tu nu dormi, nici eu, nu dorm
Vreo lacrimă curgându-ţi ţie
O simt curgându-mi şi în somn

Să fie cerul legătura
O aţă dură între noi
Să fie simţul o frântură
Să fie scris să fim în doi

Te simt mereu şi-n toate cele
Te simt plângând, te simt râzând
Te simt uitându-te la stele
Şi te visez în nopţi la rând

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspuns

Te simt bătându-mi în piept,
Eşti între inimă şi minte, picătură de extaz cuminte..
Te închid cu grijă în mine, te ascund între pereţii fiinţei mele,
Să te păzească îngerii mai bine...
Te simt căutându-mi adevărul prin minte,
Răspuns fară cuvinte...

poezie de Narci Anca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupii

lupii sunt alte viziuni
ale minţii mele
adânc străpunsă
de foamea iernii
nimic la voia-ntămplării
nimic mai pur ca această
zăpadă murdară din ochii lor
nimic
simt teamă şi febră de sânge
în chiar paşii mei umili pe această planetă
când inima mea îndrăgostită de cer
se dă ofrandă colţilor albi
ce nu pot sfârteca nimic îngheţat

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând mort

Mi-e aşa şi-aşa se pare
Mi-e aşa indiferent
Mi-e cum e la orişicare
Când le e timpul absent

Mi-e mai bine de o oră
Mă simt altfel de atunci
Aş putea să joc şi-o horă
Dar cu cine printre cruci

Mi-este osul stâng mai bine
Şi pe dreptul nu îl simt
Simt doar recele în mine
Şi căldura din pământ

Mi-e aşa şi-aşa se pare
Aşa-mi place să mă mint
Arde sus o lumânare
Pâlpâie peste mormânt

Mi-e o linişte de toate
Nu aud nimic nicicând
Nici chiar clopotele sparte
Sigur bat din când în când

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce imensă diferenţă între vechile mele jurnale (cele dinainte să fac, să zicem, 40 de ani) şi cele mai recente! Primele erau triumfaliste chiar şi-n deznădejde, celelalte – disperate chiar şi când viaţa pare blândă cu mine. Acum sunt în acel moment când am ajuns la marginea cea mai îndepărtată a minţii mele, atât de îndepărtată că am uitat, pe drum, de ce înaintez. Am adunat pe drum atâta experienţă, încât nu mai pot face nimic cu ea, fiindcă fiecare grăunte de cunoaştere se anulează cu toate celelalte: ca să faci ceva trebuie să ştii puţin.

Mircea Cărtărescu în Zen. Jurnal 2004-2010 (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi fiindcă românul zice că nu e nicăieri mai bine ca în satul lui, Păcală se întoarse şi el în satul lui şi începu cum încep toţi oamenii care n-au nimic, adică făcu ce făcu de-şi agonisi o viţeluşă şi o trimise la păşune în izlazul satului.

Ioan Slavici în Păcală în satul lui
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul Cadou

E chiar aici tăticule.
Îl simt curgând prin mine,
E înnodat între clavicule,
Nu pleacă fără tine.

Şi când respir mai apăsat
Îl simt în gât şi-n limbă.
Îl simt în ce-am mâncat
Şi-n tâmple când încep să frigă.

Îl simt ca pe o rană aproape vindecată.
Un sunet spart în mine ca un ciocan la judecată.
O apăsare surdă ca o nepăsare.
Un semn din naştere care te doare.

poezie de Alexandru Horghidan (2018)
Adăugat de Alexandru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laura mi-a dat

un sărut şi de atunci
îmi vine să lovesc cuţitul
de piatră să văd scântei
cum sar nebune
simt că mă simt fericit
de parcă m-ar iubi
cu adevărat mă păcălesc
dar aş vrea s-o ademenesc
să-i sucesc minţile
să mă iubească pasional
voi folosi vrăjile din cărţile vechi
nu dau vina pe sărut
însă el a fost un accelerator
de sentimente ascunse

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegii corfice

Dacă simt adierea vântuluui, trăiesc,
Dacă aud frunza coborând pe asfalt, trăiesc,
Dacă simt buzele tale căutând buzele, trăiesc,
Ce pot să cer mai mult?
Îmi spui că sunt prea modest,
Că aştept prea puţin de la viaţă,
Dar ştii tu ce scriu?
Cunoşti vocea ascunsă
Între două clipe?
*********************
Aflat pe un vârf de munte,
Îmi prefigurez viitorul,
Voi fi o ferigă fosilizată
Între două priviri îngheţate,
O adiere, un tril, o împuşcătură,
Voi fi un nor înţelept,
Cum nu am fost niciodată,
O mare ciudată, neliniştită fără pricină,
Ce bate mereu ţărmul, ce nu-şi cunoaşte adâncul,
Doboară şi ridică stânci, ce învăţăm?
Că am plătit păcate vechi şi foarte vechi,
Dar nu pe cele de aseară şi de astăzi.
Sirenele lui Odiseu dorm istovite.
Pereţii hotelului devin transparenţi,
Nu vrei să vezi nimic şi vezi,
Unde este farmecul?
Viaţa nu este un marş,
Un pas înainte, un pas înapoi,
Un dans de unul singur sau în doi
şi-ntotdeauna mori în locul unde te-ai născut,
operaţiile pe cord deschis nu ne fac mai buni.
Lângă mine stă o umbră gigantică,
Un cadavru transparent,
Nu te speria, am crescut participând
La propria mea înmormântare,
Ascultând elogiile, am fugit,
Am auzit că am fost ales într-o ţară străină,
Mă vor preşedinte, las-că-i fac eu să mânânce iarbă,
mi-a spus şi a dispărut.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânzătoarea de ninsori

Cum te dezbraci copacii dau în floare
şi simt în piept văpaia unui crin
de la zăpadă sufletul se-aprinde-oare
când te privesc şi mor câte puţin

Şi simt în piept văpaia unui crin
şi trupul parcă-i flacără străină
între prea mult şi iată prea puţin
eşti noaptea devorată de lumină

Şi trupul parcă-i flacără străină
de la zăpadă sufletul se-aprinde-oare
şi cine pentru cine dă lumină
stă noaptea sub acestă întrebare

Cum te dezbraci copacii dau în floare
de parcă i-ar aprinde o ninsoare

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Passe-partout

Răsfoiesc pri(ntre) actele mele:

de identitate, de căsătorie, de studii, de rezidenţă...

mă uit la poza de pe diploma de bacalaureat,

o compar cu cea de-acum.

Închid ochii şi mă plasez între ele.

Încerc să aduc timpul la mijloc,

cu acele oprite între ieri şi azi;

mă simt nicăieri,

în afara timpului şi spaţiului.

Pentru scurt timp,

în mine,

se naşte un alt fel de,, a fi".

Dintre cărţile din bibliotecă,

palpitând geologic,

o scoică golită de viaţă

– blândă împletire a fluidelor

în care vuieşte,

îndepărtându-se,

spiritul mării –

mă fixează cu o forţă

ce scutură din rădăcini absolutul relativităţii:

,, doar ce e neînsemnat trece ca un melc,

ceea ce contează trece cât ai clipi din ochi!"

Prelingându-mă ca un reflux sub sabia lunii,

în pustiul dintre trup şi suflet,

simt brusc durerea de,, a fi om".

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriptura (vezi şi Biblia)

Scriptura este scrisoarea de dragoste a lui Dumnezeu către omenire.

definiţie de Dan Sandu
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea străină

Sunt un grabit pus să alunec pe panta durerii,
mă socotesc degeaba cu viaţa care n-are nimic bun,
am rămas desfrunzit de anii norocoşi
şi mai caut să lupt.

La poarta raiului liniştea mea e străină,
mă întorc în trecutul ştiut
ca o pagină dată înapoi de vânt
şi absorb lumina
din care m-am născut.

În mâini strâng un bulgăre de pământ
să-mi simt înaintaşii cum se odihnesc în el
cu sufletul în cer.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!