O carte nu mă interesează cu adevărat decât dacă o simt născută dintr-o cerinţă adâncă şi dacă această cerinţă poate stârni în mine un ecou. Mulţi autori scriu azi cărţi destul de bune şi ar putea scrie tot atât de bine altele la fel de bune. Nu simt între ei şi opera lor o legătură tainică, iar ei înşişi nu-mi spun nimic; rămân nişte literatori, care nu de demonul din ei ascultă (nici nu-l au), ci de gustul publicului...

citat clasic din Andre Gide
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai mulţi autori şi redactori pe care-i respect m-au sfătuit să nu scriu această carte atât de repede; au insistat să aştept doi, trei ani, ca să pot privi lucrurile din altă perspectivă. Sfaturile lor au fost bune, dar m-am hotărât să le ignor - în mare parte pentru că amintirea celor întâmplate pe munte mă chinuia încontinuu. Credeam că dacă scriu cartea o să scap de povara Everestului.

Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primele cărţi ale celor mai mulţi autori sunt cele mai bune, oricum. Sunt cele pe care au dorit cel mai mult să le scrie.

citat din Josephine Tey
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi voi izbuti cum trebuie cartea atâta vreme cât n-o să mă pot desface de convingerea că e ultima, că nu voi mai scrie altele.

citat din Andre Gide
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi doresc decât linişte şi cărţi. Îţi spun sincer, nu vreau nimic de la POEZIE. Existenţa ei în sine mă cutremură de fericire. Premiile?! Ce bine seamănă cu nişte Vezuvii date nerozilor să le ducă în spate! O bucată de drum. În literatură nu mă deranjează decât impostura, amabilităţile care fac rău culturii în general. Însă nu mă interesează clasamentele.

Aurel Dumitraşcu în scrisoare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alt gen de raporturi între cele două intenţii interferente pare bizar. Dacă nu există nici o legătură între conţinuturile lor, de unde provine intenţia perturbartoare şi cum se face că ea îşi manifestă acţiunea sa tulburătoare în cutare punct precis? Observaţia, singura în stare să ne ofere un răspuns la această întrebare, ne permite să constatăm că tulburarea provine dintr-o suită de gânduri care preocupase persoana respectivă cu puţin timp înainte şi care se manifesta în acest mod, indiferent dacă îşi găseşte expresia sau nu în discurs. Este un veritabil ecou, care însă nu este întotdeauna şi în mod necesar produs de cuvintele pronunţate. Există o legătură asociativă între elementul tulburat şi elementul perturbator, dar această legătură, în loc să rezide în conţinut, este pur artificială şi formarea sa este rezultatul unor asociaţii forţate.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţătură

Am învăţat târziu în viaţă că tot ce simt eu simt pe bune
Şi m-am trezit că dau degeaba tot ce aveam mai bun pe lume.
Am înţeles târziu că-n toate e-un sentiment care se pierde
Dacă nu preţuiesc de-a-ntregul mai ales tot ce nu se vede.
Târziu am înţeles că nu am decât o singură-ncercare
Pe care dac-o dau în bară, rămân uitat în depărtare.
Am renunţat atât de simplu la ce simţeam că mă atrage
Şi m-am lăsat purtat de valuri de orice fleac ce mă distrage.

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am timp

Dumnezeu ştie. nu am timp de fleacuri. luaţi dragostea din calea mea
lăsaţi-mă să-mi văd de treabă. atât multă treabă. aş putea să vă răspund dar nu am timp
viaţa asta e atât de scurtă şi am atâtea de făcut.

învăţ. acumulez. atât de multe de învăţat. şi atât de puţin timp.
viaţa trece pe lângă mine. nu se întreabă dacă eu văd ce e în jur, dacă am timp să observ
şi sincer nu am timp nici să privesc cerul, nici ce e în jur. alerg către destinaţie

acum am timp. ştiu atât de multe şi am uitat atât de multe încât mă întreb dacă a meritat
aş vrea să ştiu cum arată un răsărit în plină iarnă dar nu mai există o altă iarnă pentru mine.
aş vrea să strivesc un fir de iarbă între dinţi să-i simt gustul, dar nu va mai fi o nouă primăvară

acum am timp şi pentru mine şi pentru alţii. mai bine zis am timp să mor
viaţa a trecut pe lângă mine luând cu ea răsărituri şi apusuri, gusturi, mirosuri, atingeri pierdute
am atât de multe de spus şi atât de puţine întrebări. acum am timp. degeaba.

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Eu... Rămân doar comandantul... Sau condamnatul misiunii, mai bine zis. Atâta tot! Nimic mai mult.
Maria: Nu-i aşa, Luci... Eşti tot tu, aşa cum te ştiam. Aşteaptă doar să ajungem înapoi, pe Terra, să vezi cum te vor înconjura iarăşi o mulţime de tinere frumoase. Ai de unde alege. Deci, nu vei rămâne niciodată singur; nu s-ar putea. Nu tu!
Lucian: Te rog, blondo! Nu-mi aminti de ele! Nu-i momentul potrivit. Nu mă interesează, nici una! Alesesem deja...
Maria: Da, ştiu, tu o alesesei pe Lia, încă de atunci, de mult timp...
Lucian: Am ales greşit, se pare... Însă doar ea mă interesează. Nici o alta. Asta e... Mai şi pierzi în viaţă, nu poate fi totul aşa cum ţi-ai dori... Ar fi prea frumos. Doar nu trăim în basme... Ce credeam?! Cât de naiv puteam oare fi? Tocmai eu?! Hmm... Aici e vorba de realitate, nu de poveşti.
Maria: Totul, Luci?
Lucian: Păi, da... Restul dorinţelor mi s-au împlinit, aproape toate. Cea mai importantă însă, tocmai s-a îndepărtat teribil... Ascultă, mă simt mult mai bine acum, aşa că te poţi întoarce liniştită, să mănânci. Eu te-am întrerupt de la masă şi nu aveam nici un drept să fac asta.
Maria: Nu-mi mai e deloc foame.
Lucian: Atunci, te poţi întoarce la Nick, probabil te aşteaptă nerăbdător şi nu vreau să ai din nou probleme cu el, mai ales nu din cauza mea! Nu din nou. Pricepi?
Maria: Nick?! Lasă-l în pace pe Nick! N-am nici un fel de probleme cu el. Cu excepţia uniformei ăleia, pe care o poartă într-una. Ar lua-o şi ca pijama, dacă s-ar putea...
Lucian: Hmm...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că, în secret, nu îl vreau pe Ulf, ci vreau creaţia lui, vreau să scrie în continuare, vreau să scoată multe cărţi şi să scrie, cândva, chiar şi puţin, un rol neînsemnat, o întâmplare comică, orice, şi despre mine. Poate că tot ce vreau e să fiu muză. Ştiu că Ulf m-ar reda în paginile cărţii lui aşa cum am fost eu în realitate, fără să-mi altereze imaginea cu consideraţiile şi sentimentele lui despre mine. Mă va prezenta aşa cum am fost eu pe lume, cu bune şi rele, realist, şi poate că asta e unica mea şansă de a deveni ca ei, Nemuritoare. O să rămân ca personaj, frumoasă şi dorită într-o carte, şi să înving timpul. Nu asta fac scriitorii?

Cristina Nemerovschi în Pervertirea (2012)
Adăugat de Dreams in Black and White
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numărul, timpul şi necazul meu

Mă simt ca o duminică pe care celelalte zile ale săptămânii o cred nebună.
Mă simt ca un soare pe care celelalte stele îl cred lună.
Mă simt ca un ceva pe care altceva îl crede nimic.
Mă simt ca un cineva pe care ceilalţi nimeni îl cred, şi zic:
- Doamne, tu simţi că sunt mai mulţi aceia care mă cred pe mine nimic sau mic,
Decât aceia care te cred pe tine mare sau tot?
- Stai liniştit, nu-i cazul, nici vremea să-i socot!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu voi pleca la tata

astăzi am mers mai mult
decât în toate zilele

venele sufocate de umbre
şi de multe alte lucruri
s-au încins
între timp mă gândesc
să scriu o scrisoare dar
nu ştiu cum să încep
ideile se detaşează
şi nu pot să inventez
nicio scuză
buzele îmi vibrează ca
aripa unui fluture prins în lumină

sunt multe lucruri pe care
vreau să le scriu
între două gânduri
cuvintele se transformă în toamnă
şi se rânduiesc adânc în mine

închid ochii şi respir
din plămâni ies aripi
nimic din ce-am văzut
nu există
nici tata şi totuşi
vreau să-i scriu
cerul şi-a rupt din margini
poteca e tot mai strâmtă
în oraşul din mine
nu mai suflă nici vântul
aerul trece dintr-o tăcere în alta
dar aştept până se termină toamna

e destul de lungă

tac şi mă uit
timpul muşcă din marginile trupului
ca dintr-o halcă sfâşiată
oricum nu mai contează
e târziu
sfârtec un gând şi
despic senzaţii
neputinţa de a scrie
mă face să las un mesaj
pentru singura parte care
lipseşte

nimic mai trist decât timpul oprit
între mâinile mele de copil

cuprind cerul
şi supus
pentru o clipă
tac
ca într-un joc
să nu-l trezesc pe tata
ştiu că mă simte

în urmă vin liniştile şoptind umbrei
doar în pieptul toamnei
respiră un greier

se aude

nu-mi pot opri teama
e prea mult pentru o zi în care
am uitat suferinţa
în mine
mă opresc pentru o clipă
şi privesc o icoană

emoţia intră adânc
mă chircesc şi ţip
până se sparge umbra

eu voi pleca la tata

poezie de Teodor Dume din Moartea, un fluture alb (1 februarie 2022)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politicienii sunt nişte cartofori, nişte jucători necinstiţi. Ori joacă cu aşi în mânecă, ori joacă la cacealma, făcându-i pe ceilalţi să creadă că au cărţi bune, dar totdeauna trişează fără ruşine alegătorii şi se trişează şi între ei înşişi.

aforism de George Budoi din Politică şi politicieni (2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţ

Te simt când te gândeşti la mine
Şi din mândrie nu mă chemi
Te simt când îţi e rău şi bine
Te simt când dormi şi când te temi

Să fie totul din iubire
Să fie semn din cerul Sfânt
Ce mult doresc să fii cu mine
Şi cum te chem din gând în gând

De te loveşti cumva odată
Îţi simt durerea pe-acel loc
Şi încordat mă simt deodată
Şi-mi simt acelaşi loc în foc

Te simt când te gândeşti la mine
Când tu nu dormi, nici eu, nu dorm
Vreo lacrimă curgându-ţi ţie
O simt curgându-mi şi în somn

Să fie cerul legătura
O aţă dură între noi
Să fie simţul o frântură
Să fie scris să fim în doi

Te simt mereu şi-n toate cele
Te simt plângând, te simt râzând
Te simt uitându-te la stele
Şi te visez în nopţi la rând

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi, eu sunt, exist. Încă, acum, aici. Nu ştiu unde, cum, de ce. Nici nu mă interesează. În jur sunt mulţi alţii aidoma mie sau diferiţi. Nu-i simt, nu-i văd, nu-i aud. Sau poate doar aşa mi se pare mie. Şi mă simt în continuare trist, neînţeles, inutil şi... Singur! Între toţi ceilalţi. Doar eu; unul, nu mai mulţi. Singur...

Cornelia Georgescu în În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eram mai tânăr, nu-mi aminteam nimic, indiferent dacă se întâmplase sau nu; acum mă simt atât de şubred, încât probabil că în curând nu-mi voi mai aminti decât lucrurile care nu s-au întâmplat, de fapt, niciodată.

citat celebru din Mark Twain
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motivul pentru care se scriu atât de puţine cărţi bune este acela că atât de puţini oameni care scriu ştiu ceva.

citat din Walter Bagehot
Adăugat de Cristiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu scrii şi nu gândeşti bine decât ceea ce n-ai niciun interes personal să gândeşti sau să scrii. Nu-mi scriu Memoriile ca să mă apăr. N-am de ce mă apăra, pentru că nu sunt acuzat. Le scriu înainte de a fi acuzat. Le scriu pentru a fi acuzat.

citat din Andre Gide
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu voi pleca la tata...

astăzi am mers mai mult
decât în toate zilele

venele sufocate de umbre
şi de multe alte lucruri
s-au încins
între timp mă gândesc
să scriu o scrisoare dar
nu ştiu cum să încep
ideile se detaşează
şi nu pot să inventez
nicio scuză
buzele îmi vibrează ca
aripa unui fluture prins în lumină

sunt multe lucruri pe care
vreau să le scriu
între două gânduri
cuvintele se transformă în toamnă
şi se rânduiesc adânc în mine

închid ochii şi respir
din plămâni ies aripi
nimic din ce-am văzut
nu există
nici tata şi totuşi
vreau să-i scriu
cerul şi-a rupt din margini
poteca e tot mai strâmtă
în oraşul din mine
nu mai suflă nici vântul
aerul trece dintr-o tăcere în alta
dar aştept până se termină toamna

e destul de lungă

tac şi mă uit
timpul muşcă din marginile trupului
ca dintr-o halcă sfâşiată
oricum nu mai contează
e târziu
sfârtec un gând şi
despic senzaţii
neputinţa de a scrie
mă face să las un mesaj
pentru singura parte care
lipseşte

nimic mai trist decât timpul oprit
între mâinile mele de copil

cuprind cerul
şi supus
pentru o clipă
tac
ca într-un joc
să nu-l trezesc pe tata
ştiu că mă simte

în urmă vin liniştile şoptind umbrei
doar în pieptul toamnei
respiră un greier

se aude

nu-mi pot opri teama
e prea mult pentru o zi în care
am uitat suferinţa
în mine
mă opresc pentru o clipă
şi privesc o icoană

emoţia intră adânc
mă chircesc şi ţip
până se sparge umbra

eu voi pleca la tata
*
(text din volumul: moartea, un fluture alb. Autor: Teodor Dume)

poezie de Teodor Dume (februarie 2022)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul nu e nici ironic, nici experimental. Marile cărţi ale lumii sunt cărţi întunecate şi grave, care folosesc inclusiv ironia şi experimentul în sensul acestei seriozităţi esenţiale, acestei responsabilităţi în lipsa căreia eşti un simplu literator. Privesc cum cohorte de autori aleargă după subiecte cât mai trident "interesante". Cum au succes cărţi care sunt în mod evident inutile, care ţin un sezon, care nu spun nimic nici despre autorul lor, nici despre mine, nici despre lume.

Mircea Cărtărescu în Pururi tânăr, înfăşurat în pixeli
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maggie Fitzgerald: Am 32 de ani, domnule Dunn şi stau aici sărbătorind faptul că am mai petrecut încă un an curăţând vase şi servind la mese, ceea ce fac de la 13 ani, şi după dumneavoastră, voi împlini 37 de ani până voi putea lovi ca lumea, ceea ce trebuie să recunosc că, după ce am lucrat la sacul ăsta timp de o lună, poate fi adevărat. Alt adevăr este că fratele meu este în închisoare, sora mea minte statul pretinzând că unul din copiii ei încă mai trăieşte, tatăl meu e mort şi mama mea cântăreşte 150 kg. Dacă gândeam puţin, m-aş fi întors acasă, aş fi găsit o rulotă folosită, aş fi cumpărat o friteuză şi nişte biscuiţi. Problema e că, doar asta mă face să mă simt bine. Dacă sunt prea bătrână pentru asta, atunci nu mai am nimic. E destul de adevărat să vă convină?

replică din filmul artistic O fată de milioane, scenariu de Paul Haggis, după F.X. Toole
Adăugat de Raluca Buhar
Comentează! | Votează! | Copiază!