Maggie Fitzgerald: Am 32 de ani, domnule Dunn şi stau aici sărbătorind faptul că am mai petrecut încă un an curăţând vase şi servind la mese, ceea ce fac de la 13 ani, şi după dumneavoastră, voi împlini 37 de ani până voi putea lovi ca lumea, ceea ce trebuie să recunosc că, după ce am lucrat la sacul ăsta timp de o lună, poate fi adevărat. Alt adevăr este că fratele meu este în închisoare, sora mea minte statul pretinzând că unul din copiii ei încă mai trăieşte, tatăl meu e mort şi mama mea cântăreşte 150 kg. Dacă gândeam puţin, m-aş fi întors acasă, aş fi găsit o rulotă folosită, aş fi cumpărat o friteuză şi nişte biscuiţi. Problema e că, doar asta mă face să mă simt bine. Dacă sunt prea bătrână pentru asta, atunci nu mai am nimic. E destul de adevărat să vă convină?

replică din filmul artistic O fată de milioane, scenariu de Paul Haggis, după F.X. Toole
Adăugat de Raluca Buhar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maggie Fitzgerald: Văd când te uiţi la mine.
Frankie Dunn: Da, din milă.
Maggie Fitzgerald: Nu spune asta! Nu o spune dacă nu e adevărat. Vreau un antrenor. Nu vreau milă şi nici favoruri.

replici din filmul artistic O fată de milioane, scenariu de Paul Haggis, după F.X. Toole
Adăugat de Raluca Buhar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frankie Dunn: Ce înveţi în seara asta?
Maggie Fitzgerald: Să mă apăr.
Frankie Dunn: Care e regula?
Maggie Fitzgerald: Să mă apăr.

replici din filmul artistic O fată de milioane, scenariu de Paul Haggis, după F.X. Toole
Adăugat de Raluca Buhar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacey (pe ecranele televizoarelor): Chestia asta e deschisă? Aşa. Bun. Hei. Sunt eu... evident. Dacă ai putea să te apropii puţin şi nu-ţi face griji, nu o să te muşc. Vin cu gând de pace. Tu şi eu... noi o să stăm ceva timp aici. Se pare că destul de mult. Aşa că eu cred că ar fi cel mai bine dacă am putea ajunge la o înţelegere. Şi ca să ne fie mai uşor, sunt dispus să recunosc că sunt un adevărat dobitoc, lucru pe care îl ştii deja. Mai bine decât oricine, decât toţi oamenii de pe planeta asta. Dar mă îndepărtez de la subiect. Propunerea mea este următoarea: să lăsăm trecutul în trecut acolo unde îi este locul de fapt şi să încercăm să îndulcim situaţia asta în care ne aflăm şi să ne facem comozi. Cu alte cuvinte, ţi-am cumpărat ceva. De fapt nu ţi-am cumpărat ceva. Mai bine zis am procurat ceva, dar oricum mă înţelegi tu. E pe tejghea. (Ea se uită cu atenţie şi vede că el a pus pe tejghea o pereche de pijamale şi o pereche de papuci) Nu mai ştiu sigur care e mărimea pentru că a trecut ceva timp, dar le putem schimba oricând. Şi dacă îmi accepţi propunearea, vei putea oricând pe o perioadă limitată să mă obligi să fac singurul lucru pe care nu vreau să-l fac nici în ruptul capului. Ceea ce nu înseamnă că nu ai mereu această putere asupra mea, dar mi-am dat seama că aşa a început noaptea asta de calvar. Făceai ceva pentru mine ce nu îţi făcea plăcere căci pentru asta sunt prietenii.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii fug în general de un lucru care le-ar face un mare bine: responsabilitatea. Ne este frică de ceea ce am putea face cu adevărat. Ne este frică de ceea ce gândim uneori şi chiar ne simţim vinovaţi pentru asta - mai ales dacă gândul nostru nu corespunde cu al celorlalţi. Ne este frică de ceea ce spunem - mai ales de ceea ce ar putea atrage după asupra noastră. Oare să ne fie frică de noi înşine?... Până la urmă - faptele nefăcute, gândurile nespuse şi vorbele ţinute în frâu - fac parte tot din noi.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frankie Dunn: Jur pe Dumnezeu, părinte, e păcat. Dacă o ţin în viaţă, o omor. Ştiţi ce înseamnă asta? Cum să evit asta?
Părintele Horvak: Nu faci nimic. Te îndepărtezi, Frankie. O laşi în mâinile Domnului.
Frankie Dunn: Nu cere ajutorul Lui Dumnezeu. Pe al meu îl cere.
Părintele Horvak: Frankie, te văd la slujbă de aproape 23 de ani. Singura persoană care vine la biserică atât de mult este aceea care nu se poate ierta. Orice păcate ai avea, niciunul nu se compară cu ăsta. Să uiţi de Dumnezeu, de Rai şi de iad. Dacă faci asta, vei fi pierdut. Nu te vei mai regăsi.
Frankie Dunn: Deja nu mă mai pot regăsi.

replici din filmul artistic O fată de milioane, scenariu de Paul Haggis, după F.X. Toole
Adăugat de Raluca Buhar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Danny: V-am sunat pentru că vreau s-o cer în căsătorie pe Sydney şi... speram să primesc acordul dumneavoastră.
Jack: Danny, pot să te întreb ceva?
Danny: Sigur.
Jack: Cât de bine o cunoşti pe fiica mea?
Danny: Suntem împreună de doi ani...
Jack: Pentru că dacă simţi nevoia să-mi ceri aprobarea pentru asta, cred că n-o cunoşti pe Sydney deloc.
Danny: Domnule, o iubesc pe fiica dumneavoastră şi vreau s-o iau de soţie. De accea v-am sunat.
Jack: În primul rând, Danny, adevărul e că acest telefon este unul din politeţe. E ca atunci când îi spui vecinului tău, "Vom da o petrecere zgomotoasă sâmbătă noaptea, dacă nu vă deranjează." Ceea ce vrei să spui este, "Vom da o petrecere zgomotoasă sâmbătă noaptea."
Danny: Domnule Bristow...
Jack: Sydney nu dă doi bani pe ceea ce cred eu. Ceea ce mi se pare interesant este că ţie îţi pasă.
Danny: Este doar obiceiul de a suna tatăl, atâta tot...
Jack: Bine, atunci, uite ce e. Poate că am să devin socrul tău, n-am nimic împotrivă. Dar nu mă vei folosi într-una din povestioarele tale amuzante pe care le spui prietenilor la petreceri, ca să vadă ce tip de modă veche este Danny. Ne-am înţeles?
Danny: Da, domnule...
Jack: Atunci eşti binevenit în famile.

replici din filmul serial Alias
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virgil: Gata; se pare că am scăpat şi noi. Am dat declaraţii, le-am semnat; tinere, poţi fi liniştit, nu te-am vorbit deloc de rău... Domnule director, regret nespus cele petrecute din cauza fiicei mele.
Traian: Nu vă faceţi griji, domnule Stancu; toţi încercăm să fim cât se poate de înţelegători. Cât despre fiica dumneavoastră, vă asigur că n-are nimeni nimic împotriva ei.
Virgil: Bine; ne-aţi mai liniştit... Cred că putem pleca acasă acum. Fiica mea trebuie să mai rămână sau...
Traian: Mai rămâne, bineînţeles, cu colegii ei; vor merge în navă, cu Eugen.
Virgil: Bine; de acord, rămâne, cu colegii ei. Noi însă, plecăm... Încă o dată, ne cerem scuze pentru neplăcerile cauzate. La revedere tuturor. Domnule director... Domnule profesor... Comandante... Scumpo, nu trebuia să faci asta!
Lia: Ştiu, tati.
Nistor: Şi noi, dom' director?
Traian: Să mai aşteptăm puţin aici, să aflăm dacă cei din Comisie mai au treabă cu noi; dacă nu, vă înapoiaţi în navă şi vă reluaţi activitatea obişnuită, ca şi cum nu s-ar fi petrecut nimic. Instrucţia continuă, atâta timp cât misiunea n-a fost anulată. Ne-am înţeles, Eugen?
Eugen: Desigur, am să stau cu ei până diseară şi mă voi ocupa serios de instrucţia lor.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonya: Aşa-i mult mai bine.
Lucian: Desigur. Şi arăţi mult mai bine. Cu costumul ăla pe tine, nici nu-ţi distingeam chipul. Doar după glas am reuşit să te recunosc, să-mi dau seama că eşti tu. E chiar atât de incomod costumul protector, de nu-l poţi suporta pe tine?
Sonya: Nu chiar, dar nu mă simt bine încorsetată cu el; am impresia că aş fi privată de libertate. Mi-e mult mai bine fără el.
Lucian: Pricep. Deci, nu costumul e incomod, ci faptul că eşti obligată să-l porţi.
Sonya: Cam aşa. De ce nu încerci să porţi şi tu un costum din ăsta câtva timp, să vezi cum e? Poate aşa ai înţelege mai bine...
Lucian: Aş putea încerca, dar nu, mulţumesc, prefer să stau aşa, fără.
Sonya: Păi, vezi... Ce bine e de tine, de voi; voi sunteţi cu adevărat liberi, noi avem doar falsa impresie de libertate, când, de fapt, trăim mereu izolaţi de mediul extern, fie într-o lume artificială, fie în costume protectoare.
Lucian: Lasă, nu-i chiar atât de grav cum ţi se pare. Dar cum, n-aţi găsit o altă posibilitate de a supravieţui?
Sonya: Nu, pentru noi asta pare unica modalitate de supravieţuire.
Lucian: E bine că aţi găsit totuşi o soluţie.
Sonya: Care nu pare deloc a fi cea mai potrivită.
Lucian: Totuşi, e destul de bine. Dar să nu mai vorbim despre asta, dacă nu-ţi convine subiectul şi te indispune...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

To Kuny: Bună seara, comandante! Te aşteptam...
Lucian: Domnule Kuny?! Dumneavoastră sunteţi?
To Kuny: Chiar eu. Te surprinde vizita mea?
Lucian: Drept să spun, da. Nu mă aşteptam să vă găsesc aici la ora asta; nu ştiam că veţi veni. De ce nu m-aţi anunţat, nu v-aş fi lăsat să mă aşteptaţi. M-aş fi grăbit, să ajung mai repede...
To Kuny: Uşurel, comandante! Relaxează-te! Nu te agita atâta. Nu te aştept de prea mult timp şi nu te-am anunţat, pentru că nu era nevoie, aşa că, linişteşte-te! Am venit să vorbesc ceva cu tine.
Lucian: Ceva?! Ah, dacă e vorba despre ceea ce s-a petrecut mai devreme între Nick şi Maria, mai mult din cauza mea, să ştiţi că a fost doar o mică neînţelegere, care s-a lămurit total între timp. Fiul dumneavoastră s-a împăcat deja cu blondina şi m-a asigurat că nu este supărat pe mine. Şi aş vrea să vă conving şi pe dumneavoastră, dacă se poate, că n-am avut nici o clipă intenţia de a-l supăra. Adică... Ea e colega mea, ţin foarte mult la ea şi n-aş fi putut să...
To Kuny: Linişteşte-te, dragul meu. Nu de asta mă aflu aici, nu despre asta doream să discutăm, dar dacă tot ai adus vorba, hai să abordăm şi acest subiect. Ştiu foarte bine ce s-a petrecut. După ce v-a văzut îmbrăţişaţi, fiul meu a ajuns fără să-şi dea seama chiar la mine în birou. Am observat că era foarte tulburat şi l-am întrebat ce s-a întâmplat, iar în cele din urmă mi-a povestit totul, deşi iniţial nega că s-ar fi întâmplat totuşi ceva. Am încercat să-i explic că nu avea dreptate, că nu putea fi aşa cum credea el în acele momente, că nu avea motive să fie gelos. Ştiam eu că trebuie să fie o neînţelegere la mijloc, doar mi-ai dovedit în repetate rânduri că se poate avea încredere în tine. Şi ştiu că s-au împăcat; l-am urmărit pe fiul meu după ce a părăsit biroul meu, cu ajutorul aparaturii, evident.
Lucian: Deci, ştiţi...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şerban: Deci, ce am, domnişoară?
Stela: Nu vă speriaţi, nimic grav... Am să vă prescriu o reţetă, însă ceea ce urmează va fi, probabil, mai dificil de acceptat pentru dumneavoastră, pentru că recomandarea mea ar fi să renunţaţi cât mai curând la această meserie pe care o practicaţi acum.
Şerban: Poftim?! Cum aşa?! Adică nu mai pot fi body-guard în continuare?
Stela: Nu! În nici un caz.
Şerban: Bine, dar... Nu se poate! Sunteţi sigură?
Stela: Domnule drag, dumneavoastră mi-aţi solicitat această consultaţie, iar eu mi-am spus părerea. Desigur, dacă nu sunteţi mulţumit de recomandarea pe care v-am făcut-o, puteţi merge să consultaţi şi alţi medici, doar nu este interzis.
Şerban: Ah, nu, domnişoară...
Stela: Deci, v-am spus: N-ar fi în interesul dumneavoastră să continuaţi să exercitaţi această meserie şi ar fi bine să renunţaţi de îndată după 27 iunie, după ce vă expiră contractul semnat cu Institutul, pen-tru a mă păzi pe mine. Sper că nu va trebui să înfruntaţi pe nimeni până atunci.
Şerban: Să înţeleg că treaba asta este serioasă.
Stela: Chiar foarte serioasă!
Şerban: Şi eu, care credeam că sunt doar nişte dureri trecătoare, pe care le pot ignora.
Stela: Ar însemna să vă ignoraţi sănătatea; sunteţi încă foarte tânăr, aveţi toată viaţa înainte, n-aveţi motive să riscaţi atât. N-aţi consultat un alt medic până acum?
Şerban: Nu, n-am considerat necesar... Dar dacă nu body-guard, atunci ce; ce altceva aş putea face? Ce altceva aş putea fi? Cum mi-aş putea câştiga existenţa?! N-am suficiente cunoştinţe, ca dumneavoastră, n-am studii superioare, ca să-mi pot găsi altceva de lucru.
Stela: Sunt sigură că se va găsi totuşi ceva, ceva care să vă cores-pundă; în condiţiile actuale, ceva care să nu vă solicite prea mult efort fizic şi bineînţeles, va trebui să evitaţi meserii dure, riscante, periculoase; va trebui să vă protejaţi. Vă puteţi continua studiile; nici asta nu e interzis. Şi ar fi de preferat să vă găsiţi ceva de lucru la bi-rou, sau pe computer; repet, fără efort fizic.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu întrebi dacă Sinele poate fi pierdut? Şi eu îţi răspund că asta este complet exclus, pentru că tu eşti Sinele din temelii. Adică, ceea ce mă întrebi tu este: dacă cerul înstelat poate fi pierdut şi eu îţi răspund, că el poate doar fi acoperit de norii-gând, niciodată pierdut, niciodată găsit, doar Recunoscut şi atât! A recunoaşte Sinele şi a fi Sinele sunt unul şi acelaşi lucru. Sinele nu se schimbă, tot ceea ce se schimbă, se naşte şi moare, adoarme şi se trezeşte, iubeşte şi se căieşte, este doar efemerul în dorul şi tânjirea lui după Etern, deci nu eşti tu! Tu eşti deja Sinele, doar aminteşte-ţi ce erai înaintea momentului concepţiei! Asta este tot şi o poţi face chiar acum, pentru că nu ia timp, practică, cunoaştere, deci implicit, Nici o pregătire.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este adevărat că, în democraţii, poporul pare să facă ceea ce vrea; dar libertatea politică nu constă de fel în a face ceea ce vrei. Într-un stat, adică într-o societate în care există legi, libertatea nu poate consta decât în a putea face ceea ce trebuie să vrei şi în a nu fi constrâns să faci ceea ce nu trebuie să vrei. Trebuie să ne fixăm în minte ce înseamnă independenţă şi ce înseamnă libertate. Libertatea este dreptul de a face tot ceea ce îngăduie legile; şi dacă un cetăţean ar putea să facă ceea ce ele interzic, el nu ar mai avea libertate, pentru că şi ceilalţi ar putea să facă la fel.

Montesquieu în Despre spiritul legilor, partea a doua / cartea XI / cap. III (1748)
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi faptul că ştii şi faptul că nu ştii răsare şi apune în tine... dar tu doar eşti, iar faptul tău de A FI se va îngriji de toate.. Faptul tău de A Fi sau Eu Sunt... este numele celui fără de nume.. Este adevăratul tău nume.
Dacă vrei cu adevărat să realizezi natură ta adevărată.. uită tot ceea ce ştii cu privire la cine eşti tu, şi rămâi cu ceea ce este evident, cu faptul că "TU EŞTI". Acesta este singurul lucru pe care îl "ştii" cu siguranţă.
Eu Sunt-este sigur. Eu Sunt asta sau asta, este doar cunoaştere dobândită din afară ta.
Eu Sunt -această este clara vedere

Satyananda în Beatitudinea Adevarului Ultim
Adăugat de Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna directoare: Nimeni nu face nimic care să merite cu adevărat dacă nu are o diplomă.
Jenny: Nimeni nu face nimic care să merite cu adevărat dacă are o dilpomă. În orice caz, nicio femeie.
Doamna directoare: Prin urnmare ceea ce fac eu nu contează? Sau ceea ce face domnişoara Stubbes, sau doamna Wilson sau oricare dintre cei ce lucrează în această instituţie? Pentru că niciuna dintre noi nu ar lucra aici dacă nu ar avea o diplomă. Ştii asta, nu-i aşa? Da, într-adevăr este greu şi plictisitor să înveţi...
Jenny: Foarte plictisitor!
Doamna directoare: Poftim?
Jenny: Este greu şi plictisitor să studiezi. Este greu şi plictisitor să înveţi. Prin urmare, ceea ce îmi spuneţi este să mă plictisesc, şi iar să mă plictisesc. Îmi cereţi să mă plictisesc toată viaţa de-acum încolo. Stupida asta de ţară este plictisitoare! Este o ţata lipsită de viaţă, tristă, fără culoare! Oricum este posibil ca ruşii să ne bombardeze în orice clipă. Iar eu trebuie să aleg: să fac ceva greu şi plictisitor sau să mă mărit cu... evreul meu. Şi să plec la Paris, Roma şi să ascult muzică Jazz, să citesc, să iau masa în restaurante elegante şi să ma simt bine! Nu mai este neveoie să ne educţai, doamnă Walters. Trebuie să ne spuneţi de ce o faceţi.

replici din filmul artistic O lecţie de viaţă, după Lynn Barber
Adăugat de Dana Ţugui MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Păi, da, după cum tocmai ţi-am spus, dacă nu observam că era îndrăgostit lulea de tine, încă de atunci, n-aş fi renunţat aşa de uşor la el, sub nici o formă, pentru că şi eu eram îndrăgostită de el, îmi plăcea la nebunie... De ce te uiţi aşa la mine? Ai amuţit? Nu spui nimic?! Ţi se pare curios faptul că-mi plăcea de el, că eram îndrăgostită de el? De ce crezi că i l-am dat pe Rikky?! Era papagalul meu favorit; nu m-aş fi despărţit pentru nimic în lume de Rikky, dar pentru Luci... N-ai priceput niciodată nimic?! Vai, Lia... Nici acum nu-ţi dai seama că Luci e un tip deosebit, care atrage imediat atenţia asupra lui, trezeşte oricui interesul? Aşa s-a întâmplat şi-n cazul meu, de prima oară, de cum l-am văzut, când domnul profesor Manea ne-a condus la bordul navei, să ne cunoaştem colegii; nu-l întâlnisem până atunci, deşi auzisem vorbindu-se mult despre el... E de-a dreptul minunat; nu doar că e incredibil de frumos, atrăgător şi inteligent, dar are multe alte calităţi, este tot ceea ce oricine şi-ar dori. Dar el, norocoaso, te-a ales pe tine, din mulţimea de admiratoare care-l înconjurau... Şi nici după atâţia ani n-a renunţat la încercarea de a-ţi câştiga încrederea şi prietenia, iar tu cum îl tratezi?! Ţi se pare corect ceea ce faci?! Mie, nu prea... Nu mă privi aşa şi nu-ţi fie teamă pentru Nick, fratele tău. După cum vezi, nu e deloc surprins de ceea ce aude acum, pentru că ştie totul; i-am spus deja, nu i-am ascuns nimic, iar el m-a înţeles. Vezi bine, nu este gelos, de altfel, nici n-ar avea motive, pentru că eu am renunţat de mult la Luci, încă de atunci, de pe Terra, în favoarea ta, deşi nu mi-aş fi dorit acest lucru. Am observat însă că el n-avea ochi decât pentru tine; era înnebunit după tine, încă de atunci, de aceea am renunţat, deşi aş fi putut foarte bine să nu fi procedat astfel şi poate aş fi avut şanse să-l câştig pe parcurs, să-l determin să te uite, să te lase în urmă, să te scoată din viaţa lui, din mintea lui... Însă n-am procedat astfel şi nu regret deloc, mai ales acum, când mi-am găsit fericirea, alături de fratele tău, pe care-l iubesc sincer, fără prefăcătorie; mi s-a oferit o a doua şansă şi n-am dat cu piciorul... Cât despre Luci, îl consider un foarte bun prieten, de fapt, chiar îmi este un bun prieten, întotdeauna mi-a fost şi cred că nu merită să sufere atât de mult din cauza ta, iar tu la fel, din cauza lui, pentru că ştiu, îmi dau seama că şi tu îl iubeşti pe el, chiar dacă nu vrei să recunoşti asta. Nu încerca să mă contrazici, pentru că n-ai să poţi! N-oi fi eu psihiatru sau psiholog, ca tine, dar ştiu sigur că nu mă înşel! Aşa că mai bine nu spune nimic în acest sens... Cel mai bun lucru pe care l-ai putea face, ar fi să mergi în navă, să vorbeşti cu el; atât aşteaptă de la tine, mi-a spus destul de clar, deşi nu în mod direct... Nu-i deloc supărat pe tine, nici n-ar putea fi, deci nu-i nevoie să-ţi ceri iertare de la el, pentru că n-ai avea de ce. Ar vrea doar ca măcar de data asta, tu să fii cea care să reia legătura, nu tot el; el a cedat destul în faţa ta, de prea multe ori, ba chiar de fiecare dată. Măcar acum cedează tu. Te rog, Lia, gândeşte-te bine.

replică din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonya: De fapt, ştiam ce faci în acest moment şi că mai ai puţin de vopsit aici, de aceea mi-am permis să te deranjez.
Lucian: Aha, pricep... Deci, m-ai urmărit, chiar dacă nu în direct; ai continuat însă să mă urmăreşti.
Sonya: Aşa e, recunosc. Nu te văzusem de mult timp şi doream să ştiu ce faci, lucru pe care-l puteam afla cu uşurinţă.
Lucian: Pricep. Nu te condamn deloc. Dacă ai posibilitatea să afli orice, de ce nu? Poate că şi eu aş fi procedat la fel, în locul tău. Dar dacă tot ai venit până aici, hai să intrăm în navă, n-are rost să stăm afară. Termin mai târziu de vopsit nava, am destul timp.
Sonya: De ce nu-i laşi pe roboţi să se ocupe de treaba asta?
Lucian: Să las roboţii?! Nu; prefer să termin eu, de moment ce eu m-am apucat de revopsit, eu voi vopsi toată nava cu albastru, deci, eu o voi termina.
Sonya: Bine, n-ai decât; fie cum vrei...
Lucian: Deocamdată... Hai să intrăm în navă.
Sonya: Mai bine nu. Sincer, aş prefera să mergem prin oraşul artificial, să discutăm, să ne plimbăm, ca să scap de costumul ăsta incomod; mă simt mult mai bine fără el, dar aici sau în nava ta, nu pot renunţa la el.
Lucian: Vom merge şi prin oraş, însă înainte de asta, tot va trebui să intrăm în navă, măcar pentru puţin timp, atâta cât să mă curăţ şi să mă schimb în uniformă. Doar ce ai spus că aşa, albastru cum sunt acum, i-aş putea speria pe toţi locuitorii planetei. N-aş vrea să se întâmple una ca asta.
Sonya: Ai dreptate. Bine, în cazul ăsta, să intrăm în nava ta.
Lucian: După tine, domnişoară.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afectează cu adevărat Viaţa felul în care mintea mea vede viaţa şi felul în care mintea mea prescrie reţeta despre viaţă? Şi viaţa, domn'le, nu, nu vrea să meargă după ea, pur şi simplu, viaţa asta e o răzvrătită, nu vrea să se ducă după minte! Dar dacă este exact invers şi mintea ar trebui să curgă odată cu fluxul Vieţii şi nu viaţa să trudească la minte? Ar putea mintea ta să precizeze care este locul potrivit al Aceluia care este Incomensurabil prin El Însuşi? Unde anume va găsi El un loc potrivit? Care este locul potrivit al Infinitului? Dacă El este Totul din Întreg, are El o micuţă parte care să spună: "Ăsta e locul meu potrivit!?" Este doar realizarea faptului că lucrurile curg în Existenţă într-un mod desăvârşit! Eşti chiar în locul care trebuie, în minutul care trebuie, în spaţiul care trebuie, nu e nimic altceva de adăugat acestui moment. Toate lucrurile pe care noi le reuşim sunt efemere. Ce anume este Absolut în tot ceea ce este efemer?

Atmaji Maharaj în EL te aşteaptă AICI din Veşnicia Veşniciei!
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sancţiunea care-l atingea pe pacientul meu, prin faptul că ceva i se întâmpla tatălui său în lumea de dincolo nu poate fi înţeleasă decât ca o elipsă. Sensul este: "Dacă tatăl meu ar fi încă în viaţă şi ar afla, el m-ar pedepsi din nou şi iarşi aş fi furios contra lui, ceea ce i-ar provoca moartea, pentru că afectele mele sunt atot-puternice." Această elipsă face parte din categoria "Dacă Krauss citeşte asta, va fi pălmuit".

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai puternică lecţie pe care o pot da pentru fiul meu e aceeaşi ca pentru fiica mea: cum să fie ceea ce îşi doreşte să fie. Şi cel mai bun mod de a face asta este ca eu să fiu ceea ce sunt şi să sper că el va învăţa din asta nu cum să fie ca mine, ceea ce imposibil, ci cum să fie el însuşi. Şi asta înseamnă să te ghidezi după vocea interioară, nu după acele voci aspre şi ameninţătoare dinăuntru, care te presează să fii ceea lumea vrea să fii.

citat din Audre Lorde
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce v-ar păsa?

Doamne, niciodată!
Genunchii mei nu au putut săruta
pământul,
fără să fiu Eu!
Eu sunt nimeni, efemer, dar...,
ai mei, Bunicul, Străbunicul şi Răstrăbunicul sunt acolo!
În ţărână. Eu încă sunt aici!
Sper că, aici, încă mai este un loc curat!

Am şters mult până aici!
M-am şters şi pe mine
şi
aici oare mai pot ramâne Om?
mai departe mai am şi alte...,
ca să văd ce voi mai fi?
Mulţumesc pentru cei puţini care m-au citit din suflet.
Mâ înclin în faţa lor,
sincer,
dacă au simţit cu adevărat ceva
din cuvintele mele, aiurea inşiruite!
Mulţumesc pentru, că citiţi aceste rânduri!
Dacă nu, pentru mine nimic nu are sens,
sau nu mă luaţi în consideraţie!
Eu sunt un nimic, dacă nu sunt capabil
să
îmi dau seama că nimicul nu există!
Asta am simţit, şi, sincer, asta am scris!
De fapt cui îi pasă? De ce v-ar păsa?

poezie de Viorel Muha (august 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!