Poveste

Adesea zboară gândul
Deasupra munţilor,
Adesea zboară visul
Deasupra bolţilor...

Şi vuietul pădurii,
Surâsul apelor
Adesea te-nfioară
Şi ne dor...

Ce zile minunate,
Ce clipe fermecate
Ce farmec, ce plăcere
Până totul va piere...
Şi gânduri şi durere.

poezie de Elena Creţan din Lumina vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bibliofil cu bani puţini va suferi adesea. Cărţile nu-i scapă din mână, dar zboară deasupra lui, sus ca păsările, sus ca preţurile.

citat din Pablo Neruda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii mă întreabă adesea: "Cum să dezvolt un venit deasupra mediei?". Răspunsul este să devii o persoană deasupra mediei.

Jim Rohn în 7 Strategii pentru obţinerea bogăţiei şi fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi evita cu cea mai mare grijă confuzia dintre visul manifest şi ideile latente ale visului, căci m-am gândit adesea că dacă se întîlnesc în literatură atâtea date false şi contradictorii despre viaţa visului, aceasta se datorează faptului că scriitorii ignoră cel mai adesea că visul conţine gânduri latente şi că este important ca acestea să fie mai întâi degajate prin analiză.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am gândit uneori destul de adânc, dar rareori cu plăcere, aproape totdeauna împotriva voinţei mele şi parcă forţat. Visarea mă destinde şi mă amuză, în timp ce reflexia mă oboseşte şi mă întristează. Să gândesc mi-a fost întotdeauna penibil, mi s-a părut lipsit de farmec. Uneori visările mele se termină cu meditaţia, dar cel mai adesea meditaţiile mele se încheie cu reveria; şi în timpul acestor rătăciri, sufletul meu hoinăreşte şi planează deasupra universului, pe aripile imaginaţiei, cunoscând extazuri ce întrec orice altă plăcere.

Jean-Jacques Rousseau în Visările unui hoinar singuratic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea este supusă adesea asalturilor chinuitoare ale geloziei care o poate veşteji, intrigilor celor care nu ne simpatizează şi, nu o dată, ba chiar foarte adesea, lipsurilor, sărăciei, dorinţelor care nu se pot împlini... În timp ce ura e suverană, n-o poţi smulge până nu creşte, înfloreşte şi piere singură, uneori după ce a reuşit să nimicească în prealabil viaţa unui cuplu.

citat celebru din romanul Cel mai iubit dintre pământeni, volumul 1 de Marin Preda (1980)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce zboară...

Musai nu-i că tot ce zboară,
Este porumbel sau cioară...
Zboară prin văzduh rachete,
Zboară gânduri după fete,

Zboară câte-un angajat,
Când e şefu supărat,
Zboară banii de pe card,
Când călcâiele îţi ard,

Zboară ţoale în neştire,
Când se pune de-o iubire,
Baba-Cloanţa pe la noi,
Zboară pe un măturoi,

Şi merţane, sute-mii,
Zboară spre a se ciocni,
Iar ades se spune încă:
Tot ce zboară se mănâncă...

Deci, defel nu-i de mirare,
Că zburând la întâmplare,
Se mai scriu poezioare,
Cu diverse... zburătoare...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştim de ce

Nu şti de ce ne treci adesea
prin fier şi oţet şi fier,
dar ştim că tot ce nu ştim astăzi
vom şti odat-acolo-n cer.
Nu ştim de ce suntem adesea
prea slabi, prea reci şi prea săraci,
dar ştim că Tu vrei mai datornici
şi mai puternici să ne faci.

Nu ştim de ce ne dai adesea
dureri şi lacrimi şi amar,
dar ştim că-n toate de-orice dată
se-ascunde-un nou şi dulce har.

Nu ştim de ce ne ceri adesea
slujiri şi jertfe şi poveri,
dar ştim c-o binecuvîntare
ne dai prin tot ce Tu ne ceri.

Nu ştim de ce ne duci adesea
în loc de chin ori de noroi,
dar ştim că-n orice loc e-o slujbă
pe care Tu o ceri de la noi.

Nu ştim de ce ne-opreşti adesea
să nu ne ducem unde vrem,
dar ştim că drumul fără Tine
ajunge cel mai greu blestem.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai rămâi

ni-i viaţa noastră
o frunză-n vânt
rătăcită
între cer şi pământ,
nu ştiu vântul
încotr-o o poartă
şi nici dacă frunza
e vie sau moartă.

trecem adesea,
prin iernile grele,
cu doruri nebune,
cu gânduri rebele,
şi sufletul mângâie
crengile ninse,
prin stoluri de nori,
prin stelele stinse.

ne schimbă adesea
fericirea-n osândă,
căci peste tot
e moartea la pândă.

lasă-mi, iubito,
clipa ce vine,
să mai petrec
o noapte cu tine,
că ai fost
văpaie şi foc,
în acest şăgalnic
şi dulce noroc.

mai rămâi
o clipă acum,
până ce totul
nu este fum,
până ce totul
nu este rug,
până ţi-e glesna
un ghiocel
şi n-ai pe deget
nici un inel.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (27 decembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenii mei mă laudă adesea pentru talentul meu, dar al lui Mozart este cu mult deasupra mea.

citat clasic din Joseph Haydn
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste – poem diamant

Peste
tărâmurile fermecate
ale basmelor copilăriei
zboară un cal înaripat
deasupra tuturor castelelor din împărăţie
unde balaurii şi dragonii
nu au reuşit
să ajungă
niciodată.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi se reproşa adesea că mi-e raniţa prea încărcată. Dar, când alţii se refugiau în cabane, eu, în cort, în sacul cald de puf, ascultam vuietul vântului, unul din cele mai minunate glasuri ale naturii, cu ropotul averselor de ploaie ce măturau pădurea sau versanţii...

citat din Aristide Stavros
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasiunea preface adesea într-un scrântit pe cel mai inteligent om şi le dăruieşte adesea inteligenţă chiar şi celor mai proşti.

citat celebru din La Rochefoucauld
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe val

În valurile vieţii, adesea m-am scăldat.
Eram mereu deasupra, sub val nu am intrat.
Cât am fost pe val, ce mult m-am bucurat!
Când a căzut valul, nu m-am speriat.
Am luptat eroic să mă prind de mal,
Să ies iar deasupra, s-ajung la final.

Cum talazul mării, urcă şi coboară,
Izbeşte în maluri şi se-întoarce iară,
Nu mă dau bătut, nici nu fac scandal,
Mă ridic din apă şi iar sunt pe val.

poezie de Dumitru Delcă (25 iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te mai mâhni, când ştii că adesea întristarea aduce la urmă bucurie şi că (adesea) răul este cauza binelui.

citat celebru din Euripide
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adesea

Adesea, nu poţi să te mişti
De-atâţia noi veleitari:
Cei cu talent ajung artişti,
Cei care n-au, parlamentari.

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiorul violinei

Fantome din trecut dispar îndată,
se-ascund cu teamă-n lumea lor, din care
mai rar ies la lumină, nu se-arată
cât timp iubirea ce o văd le doare.

O nouă melodie se aude,
cu note-atât de blânde şi duioase,
încât în întuneric zboară ciude
pe aripi cu insemne tenebroase.

Se-ncurcă-n portativul violinei,
se zbat, se ard în notele măiastre
şi cad strivite de puterea vinei
de-a se aventura în nopţi albastre

în care zboară păsări minunate,
cu străluciri primite de la stele
pe aripi ce-s adesea alintate
de Luna ce se oglindeşte-n ele.

Parfumuri noi se împletesc în aer
iar ea, cu o vioară minunată,
alungă amintiri din timpul caier.
Fantome din trecut dispar îndată.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsul primăverii

Era o primăvară oarecare,
Cu flori de mai, salcâmi nebuni... şi eu
Strângându-te, duios, la pieptul meu,
În ziua devenită sărbătoare.

Şi totul s-a schimbat: doar noi eram
Înnebuniţi în primăvara-ceea,
În care ne pornisem odiseea
Prin viaţa ce,-mpreună, o-ncepeam.

A fost frumos, iubito! Am dansat
În multe nopţi când stelele-au cântat
Şi ne-au privit, din lumea lor, zâmbind;

În gândul meu, adesea, te cuprind
Şi îmi doresc surâsul ce-a contat
Când m-a atras cu umbra-i de păcat.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de tei

S-au aşternut pe coala albă
Un gând, o lacrimă, o slovă,
Ce-adesea-n râu de simţăminte
Au râs şi-au plâns, prinse în horă.

S-au aşternut peste cuvinte
Mătăsurile albe, grele,
Cu frumuseţea lor pribeagă
La vis, la viaţă să ne cheme.

Am dezbrăcat esenţa vieţii
Până la oase şi-am trudit-o
Adesea... plânsu-i-am în palmă,
Adesea... am batjocorit-o.

Am dezbrăcat de ramuri pomii
Şi îmbrăcatu-i-am în haine
De albe vise, de mătănii,
De calde rugăciuni şi cazne.

S-au aşternut peste versete
Rostiri de simplă-nchinăciune,
Aripi de îngeri măsluite -
Cenuşă, smoală şi tăciune.

Iar peste lacrimi din cuvinte
Şi peste suflete captive
Am aşternut ca pansamente
Versuri pribege şi motive.

Au răsărit adesea flori
Cu trup subţire, colorat
Şi s-au născut, adesea, clipe
De vii regrete sau păcat.

O lume tainică, nespusă,
Ne-a mângâiat cu dorul ei,
Ne-am preschimbat în albii nori
Şi-n flori... doar cu parfum de tei.

poezie de Gheorghe A. Stroia din Parfum de tei (15 ianuarie 2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când frunzele uscate ce zboară în faţa unui sălbatic uragan întâlnesc un obstacol, ele se înalţă către cer. La fel zboară pe deasupra caselor căluţii înhămaţi la sania plină cu jucării, cu Sfântul Nicolae în ea.

citat din Clement Clarke Moore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi adesea ce vorbeşte fiecare, şi cui; fugi de acela care te iscodeşte, căci el e flecar şi urechile ciulite nu păstrează cu sfinţenie cele încredinţate; cuvântul, odată rostit, zboară irevocabil.

citat celebru din Horaţiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!